* Fără asigurare, nici un ajutor! * Nu se ştie câte poliţe ar trebui încheiate la nivelul judeţului şi nici măcar care este termenul-limită de asigurare, însă un lucru este cert: cine nu are asigurare nu va beneficia de ajutor din partea statului în caz de inundaţie *
Dacă, Doamne fereşte!, vine mâine vreo viitură pe Siret, Prut ori Dunăre sau plouă torenţial iar apele le distrug gospodăriile gălăţenilor, aceştia nu vor mai primi niciun sfanţ de la Guvern şi nici măcar un bolţar pentru reconstrucţia caselor, dacă acestea nu sunt asigurate.
Avertismentul vine din partea prefectului judeţului Galaţi, Cosmin Păun, care a vorbit, astfel, despre legea asigurării obligatorii a locuinţelor. Potrivit reprezentantului Guvernului în teritoriu, în această săptămână, la Prefectură se va discuta modalitatea de asigurare a locuinţelor din judeţul Galaţi construite în zone inundabile. Nu că ar fi puţine.
Potrivit datelor primite de la Prefectură, în judeţul Galaţi există nu mai puţin de 3.386 de case construite în zone inundabile în 26 de comune, oraşul Tg. Bujor şi cele două municipii.
În Galaţi avem 25 de case construite în zonă inundabilă, un mizilic faţă de cele 1.394 de locuinţe construite de-a lungul Tecucelului, în cel de-al doilea municipiu al judeţului nostru.
Tg. Bujor are şi el 54 de case în zonă inundabilă, însă comuna cu cele mai multe locuinţe construite în zonă inundabilă este Pechea (277), urmată (în ordine descrescătoare) de comunele: Slobozia Conachi (275), Brăhăşeşti (252), Măstăcani (165), Griviţa (164), Vlădeşti (160), Buciumeni (105), restul comunelor având sub 100 de case în zone inundabile.
Comuna cu cele mai puţine case construite în zonă inundabilă este Schela, cu 6 case, urmată de Oancea, Valea Mărului, Corni şi Cudalbi, cu câte 11 locuinţe.
Între teorie şi practică
Deşi numărul acestor case arată, teoretic, faptul că ele pot fi oricând inundate, dar şi faptul că nu deţin autorizaţii de construcţie – ce primar ar încălca lege, dând autorizaţie unei construcţii ridicate în zonă inundabilă? – în fapt lucrurile nu sunt împărţite chiar aşa, în negru şi alb:
„Trebuie înţeles că majoritatea acestor case se află în incinte hidrotehnice amenajate, aşa că localnicii nu au motive să se teamă de inundaţii”, a precizat prefectul, dând exemplul caselor din comuna Şendreni, unde s-a finalizat cea mai recentă lucrare de apărare împotriva inundaţiilor – digul de pe Siret, început anul trecut, după viitura din vară.
Problema care se pune în cazul acestor locuinţe se leagă mai degrabă de acte decât de pericolul efectiv de a intra apa în case. Teoretic, constructorul digului de apărare ar trebui să garanteze securitatea caselor, a precizat prefectul, iar în baza acestei garanţii, zonele ar putea fi trecute de la „calificativul” de „inundabilă” în cel de „neinundabilă”.
Urmarea logică ar fi acordarea de autorizaţie de construcţie şi următorul pas ar fi asigurarea casei, căci demolarea „nu este o soluţie pe care să o luăm în calcul”, spune prefectul.
Pe de altă parte, deşi în teorie lucrurile sunt simple, în practică stau cu totul altfel. Localnicii din judeţ se uită lung în buzunar şi apoi la tine când îi întrebi dacă au dat cei 10 sau 20 de euro pentru asigurarea locuinţei, chit că beneficiarii ajutoarelor sociale nu au obligaţia de a plăti această primă. În plus, nici primăriile – nici măcar cele din mediul urban! – nu s-au sinchisit până acum de acest subiect.
Teoretic, potrivit legii, primăriile ar trebui nu doar să deţină date cu privire la casele construite în zone inundabile, ci şi a celor deja asigurate potrivit legislaţiei în vigoare. Tot teoretic, primăriile ar trebui să aibă măcar un angajat dacă nu o direcţie care să urmărească aplicarea legii asigurării obligatorii a locuinţei, căci cei care nu respectă legea riscă o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei.
Ce primar ar risca să îşi supere electoratul înainte de alegerile din 2012, amendând, e o întrebare mai degrabă retorică. Iar avertismentul prefectului cam tot de aceea a fost lansat; primarii poate că îi vor amenda sau nu pe cei care nu îşi asigură locuinţele, cert este că Guvernul sigur nu va mai da bani pentru reconstrucţia caselor distruse de inundaţii.
Termene-limită neclare
În privinţa termenului-limită până la care românii trebuie să îşi asigure locuinţele, este o mare brambureală. În timp ce Ministerul Administraţiei şi Internelor a indicat 15 iulie 2011 ca termen-limită, preşedintele PAID (Polul Asigurărilor Împotriva Dezastrelor) vorbea de 15 ianuarie 2011.
Termene care oricum nu se respectă, căci câţi români aţi auzit să fie amendaţi de primari pentru că nu şi-au făcut asigurarea obligatorie a locuinţei?
Câţi dintre noi ne-am asigurat?
Deşi am solicitat la începutul acestui an, Primăria Galaţi nu a fost în măsură să prezinte o situaţie a numărului de gălăţeni asiguraţi sau nu. Există o singură cifră, dată de preşedintele PAID – 19.293 de poliţe fuseseră semnate, până în primăvară, la Galaţi.
