spot_img
spot_img
2.2 C
Vaslui
23-nov.-2024
spot_img
spot_img

PODUL DE FLORI

- Advertisement -

Actul de unitate nationalã din 1990 a fost reînviat virtual!

AMINTIRI Pe 6 mai 1990, mii de vasluieni alãturi de români din întreaga tarã au trecut Prutul pentru a-si îmbrãtisa fratii din Republica Moldova. Pentru 6 ore, de la 13.00-19.00, nu au mai existat frontiere, pasapoartele au fost uitate, nimeni n-a mai avut nevoie de vizã si 1.200.000 de oameni uniti prin limbã au dansat si au plâns în mijlocul Prutului de bucurie. În prezent, “Podul de Flori” a fost reînviat pe internet de coalitia “Actiunea 2012” la adresa www.romanism.ro

Multi dintre vasluiieni îsi reamintesc despre emotionantul eveniment din mai 1990 când locuitorilor din România li s-a permis ca pe 6 mai, între orele 13:00 si 19:00, sã treacã Prutul în Moldova Sovieticã fãrã pasaport si vizã. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costesti, Iasi, Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albita – Leuseni, Fãlciu Tiganca, Oancea – Cahul si Galati – Giurgiulesti. “Zecile de mii de români de pe ambele maluri au rãbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat atunci în URSS fãrã permisiune”, declara în urmã cu câtiva ani, reamintindu-si evenimentele, fostul ministru al Culturii si Cultelor din Rep. Moldova, Ion Ungureanu. Imediat dupa aceastã actiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil. Cu toate acestea, nu a fost singurul “Pod de Flori” din istorie. Al doilea avea sã fie organizat pe 16 iunie 1991, din nou cu o participare masivã a populatiei din ambele state. De data aceasta, la al doilea eveniment, cetãtenii din Moldova au fost cei care au putut trece fãrã vizã în România. Ampla actiune a avut ecouri si în cinematografie, în filmul ”Podul de flori” al regizorului Thomas Ciulei din Basarabia. Podul de flori este o coproductie româno-germanã între Europolis Film, Studioul de Creatie Cinematograficã a Ministerului Culturii si Ciulei Films Germania. Filmul a obtinut în anul 2008 Marele Premiu pentru film documentar „Erinnerung und Zukunft” (Amintire si Viitor), precum si premiul „goEast” în memoria lui Reinhard Kämpf la Festivalul de Film “goEast” din Germania. Cu toate acestea, actul de unitate nationalã a creat si alte reactii. Din dorinta de a relua traditia inauguratã de cãtre artizanii transformãrilor democratice din ambele state românesti, de comunicare interumanã prin ignorarea frontierei administrative de pe Prut, voluntarii „Actiunii 2012” din Republica Moldova au realizat o retea de socializare care poate fi gãsitã la adresa www.romanism.ro. Site-ul se prezintã ca o platformã de comunicare între românii dion toatã lumea, de toate vârstele, convingerile politice si cetãteniile. „Organizatiile componente „Actiunea 2012” îsi exprimã convingerea cã site-ul se va transforma într-o punte virtualã care sã uneascã cele douã maluri ale Prutului. Romanism.ro oferã posibilitatea utilizatorilor sã îsi încarce propriile materiale legate de tematica unirii Republicii Moldova cu România, sã creeze forumuri, grupuri de discutii si sã lege prietenii online”, se specificã într-un comunicat de presã trimis ieri redactiei de „Asociatia 2012”. Reteaua de socializare se va afla timp de o lunã în versiunea “beta”, perioadã în care diferitele probleme tehnice care pot apãrea în cazul unui proiect de asemenea amploare vor fi ajustate. Platforma civicã „Actiunea 2012” este o coalitie de organizatii non-guvernamentale si grupuri de initiativã care sustin unirea Republicii Moldova cu România si militeazã pentru realizarea obiectivului generatiilor trecute, prezente si viitoare de regãsire a românilor de pe cele douã maluri ale Prutului în cadrul aceluiasi stat.

“Nu poate fi ironizatã lacrima bucuriei!”

“Era o tensiune emotionalã de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe altii si se regãseau dupã ani si ani. La un moment dat, de partea cealaltã a râului s-a aruncat un bãrbat în apã si a început sã vinã spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stãteau încremeniti. Aveau mari emotii si nu îndrãzneau sã facã nici o miscare pânã s-a aruncat un pererâtean în apã. Dupã el au pornit si ceilalti. S-au întâlnit toti la mijlocul Prutului si au încins acolo, în apã, o horã, lucru nemaivãzut si nemaiauzit nicãieri în altã parte a lumii. De aceea spun cã par caraghiosi astãzi cei care ironizeazã Podul de Flori. Nu poate fi ironizatã lacrima bucuriei.” – poetul Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008 de portalul Unimedia. „La Pod, în satul meu, venise si un medic din Chisinãu cu bãietelul sãu care sã fi avut vreo patru anisori si cãruia tatãl sãu îi promisese încã la Chisinãu cã va vedea români. Cei de pe malul drept erau uzi leoarcã. Oamenii din Pererâta mea aduseserã în fugã haine uscate pentru oaspetii doriti. Se vorbea într-o limbã comunã – în românã. Dupã douã-trei pãhãrute de tuicã începuserã sã cânte – intonau aceleasi cântece comune. La vârsta când încã nu era atins de minciunile noastre lingvistice, bãietelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatãl sãu: “Tatã, mi-ai promis sã-mi arãti români. Care-s ei?” spune tot Grigore Vieru în “Primul Testament”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.