Bucurati-vã de momentele de glorie ale fotbalului vasluian
DE NEPRETUIT Anul 2011 poate reprezenta pentru Vaslui o filã importantã din istoria acestor meleaguri vãduvite mult timp de o soartã mai bunã. Echipa fanion a judetului, si cea mai puternicã reprezentantã a Moldovei, FC Vaslui este foarte aproape de a obtine o performantã formidabilã, ce în urmã cu câtiva ani pãrea, nici mãcar poate, de domeniul fantasticului. Dacã la un an de la înfiintarea grupãrii “galben-verzi”, odatã cu promovarea din Liga a III-a în cel de-al doilea esalon fotbalistic al tãrii, mii de suporteri exaltau cântând “Dupã 14 ani în B, multumim Vasluiule!”, acum aceeasi fani sunt foarte aproape de a primi, sub acordorile imnului Champions League, echipe de top din Europa, chiar pe “Municipal”, stadion care la începutul anilor 2000 era o ruinã.
Mai este doar o zi pânã la marele meci contra lui Poli Timisoara, si deja întreaga suflare vasluianã freamãtã în asteptarea deznodãmântului. La gardurile bazei de antrenament s-au adunat la ultimele sedinte de pregãtire mai multi suporteri ca niciodatã, pret de câteva ore pe zi acel loc transformându-se într-o mare adunare a “oamenilor de fotbal”. Pensionari cu bãsti roase si facibe jerpelite, oameni la patru ace coborâti din masini luxoase sau elevi ce au chiulit de la ore, cu totii au venit sã ia pulsul echipei favorite înaintea “finalei” de joi. “Înarmati” cu ziare clasamente, pixuri si foi s-au fãcut calcule, s-au comentat meciuri, goluri, greseli si arbitraje, s-au dat pronosticuri si în cele din urmã s-a ajuns la o singurã concluzie: ca sã fim campioni, trebuie neapãrat sã batem pe Poli! Cã e 1-0, 2-1 sau 3-0, important e ca “galben-verzii” sã înscrie cel putin un gol mai mult decât oaspetii de mâine. Titltul are semnificatii diferite pentru fiecare microbist în parte. Cei tineri, cu tricouri inscriptionate cu numele Messi sau Ronaldo sperã sã îi vadã pe viu pe cei denumiti “galactici” sau “extraterestri”, în timp ce altii mai în vârstã spun cã visau la o astfel de performantã încã de pe vremea “Viitorului”. Industria a “murit”, uzinele au fost vândute, iar fabricile si-au închis portile. Acum, la fel ca si atunci, traiul este greu, grijile sunt nenumãrate dar chiar si asa, noi vasluienii, avem o singurã si mare bucurie: FOTBALUL!
E mult prea liniste, se pregãteste ceva!
Dincolo de gard, Viorel Hizo a fost mai tãcut ca niciodatã; nu a strigat, nu a înjurat, nu a încurajat si nici nu si-a certat niciun elev. I-a lãsat sã joace, i-a privit din exterior si probabil este si el cu inima cât un purice, acum când este foarte aproape de primul titlu, trofeu ce i-ar încununa cu succes lunga cariera de antrenor. Gãlãgiosi altã datã, fotbalistii sunt si ei de câteva zile foarte linistiti si îsi vãd cu calm de pregãtire. Simtind cã toare privirile vor fi atintite asupra lor, Wesley si Adailton se retrag pentru câteva minute la marginea terenului, acolo unde au o discutie cu antrenorul Viorel Hizo, cel îi strânge în brate pãrinteste înainte de a le da câteva sfaturi pretioase. În lot pluteste o liniste si un calm ce te sperie, dar cu sigurantã “galben-verzii” se vor dezlãntui pe teren joi seara, sub greutatea tribunelor ce se anuntã pline ochi la ora meciului cu Timisoara.
