CINEMA… “The Crucifixion” este filmul în care comuna Tanacu aratã altfel decât în realitate. Are hotel, drumuri asfaltate, oamenii vorbesc fluent limba englezã, iar drumul de la Bucuresti spre Vaslui trece pe Transfãgãrãsan. România este pusã într-o luminã bunã, chiar dacã e irealã. Filmul se învârte în jurul aceluiasi subiect abordat si de regizorul Cristian Mungiu, în “Dupã dealuri”: povestea exorcizãrii mãicutei de la Mãnãstirea Tanacu. Însã, spre deosebire de pelicula româneascã, cea americanã se înscrie în genul “horror” si pune accentul pe procesul de demonizare si pe ritualul de alungare a duhurilor rele. Din distributie fac parte atât actori români, cât si actori internationali. Matthew Zajac, spre exemplu, joacã rolul Episcopului care a oprit exorcizarea mãicutei. Fãrã nicio asemãnare cu Episcopul Husilor din acea perioadã, Corneliu Bârlãdeanu, acesta vorbeste în film limba românã, cu un puternic accent american, transmitând, astfel, o cu totul altã imagine despre Vaslui. Filmul ne-a fãcut sã vizitãm, ieri, Mãnãstirea Tanacu, ca sã vedem cum mai merg lucrurile pe acolo. Ne-a întâmpinat un cãlugãr, care ne-a prezentat mânãstirea si ne-a explicat de ce a rãmas neterminatã de aproape 15 ani. De asemenea, ne-a povestit mici detalii despre preotul Corogeanu si cele douã vizite ale acestuia la mãnãstire. Despre toate acestea, cititi în rândurile urmãtoare.
Pelicula americanã este regizatã de Xavier Genes si spune povestea unei jurnaliste americane, care ajunge în comuna vasluianã pentru a documenta subiectul cazului care fãcuse înconjurul lumii în 2005: o tânãrã mãicutã murise în urma unui proces de exorcizare. Preotul responsabil de acest ritual a fost condamnat, atunci, pentru uciderea femeii. Jurnalista se strãduieste sã stabileascã dacã el, de fapt, a ucis o persoanã bolnavã mintal, sau dacã a pierdut bãtãlia cu o prezentã demonicã. În acest demers, tânãra stã de vorbã cu preotul acuzat de omor, cu medicul care a tratat-o pe mãicutã de schizofrenie, cu Episcopul care a oprit exorcizarea, precum si cu sãteni din Tanacu. În perioada aceasta de cãutare a adevãrului, tânãra jurnalistã ajunge sã fie ea însãsi acaparatã de un demon. Cum? “Prin transfer”, este concluzia ei. Fãrã protectie, adicã fãrã credintã în Dumnezeu, aceasta participase la înmormântarea mãicutei si o atinsese, la fel cum mãicuta preluase demonul de la un preot pe care îl iubise ca pe propriul tatã si care se sinucisese aruncându-se chiar de pe acoperisul mãnãstirii. Acesta preluase demonul de la un sãtean din Tanacu. Nefiind ucis, demonul se transmisese de la o persoanã la alta. Finalul e cu happy end, întrucât tânãra demonizatã a fost exorcizatã de un preot din comunã. Concluzia filmului e cã mãicuta murise pentru cã procesul de exorcizare nu fusese finalizat, si nu din cauze medicale. Indirect, filmul este si un apel la credintã, fãrã de care sufletul este usor de acaparat de demon.
Tiganii, “oameni mincinosi si înselãtori”
Desi “inspirat din fapte reale”, filmul descrie o altã lume, nicidecum cea româneascã. Cu exceptia câtorva înjurãturi si a unor locuri din România, nimic nu te duce cu gândul la meleagurile vasluiene. Toti cei cu care interactioneazã vorbesc foarte bine engleza, de la preotul din închisoare pânã la taximetristul si tãranul simplu din Tanacu. Ba chiar, în comunã existã si un hotel. Nu pensiune, nu hostel, nu gazdã în locuintele sãtenilor. Cei care nu cunosc comuna, dar vãd filmul, ar putea crede cã între un sat american si unul vasluian nu existã nicio diferentã, însã pentru cei care stiu cum aratã aceasta, imaginile sunt ciudate, dacã nu, chiar amuzante. Din film fac parte si tiganii, însã asa cum existã prejudecata cã sunt oameni rãi, acestia sunt descrisi, culmea, chiar de receptionerul hotelului, drept “mincinosi si înselãtori”. Amprenta de film “horror” este accentuatã si de o traditie româneascã: Festivalul Strigoilor, o combinatie între Halloween si obiceiul românilor de a alunga duhurile rele în noaptea de Sfântul Andrei.
Un cãlugãr de la Mãnãstirea Tanacu a promis cã se va uita la film
Dupã vizionarea filmului, am decis sã mergem în Tanacu, curiosi de a vedea în ce stadiu se mai aflã mãnãstirea. Ne-a întâmpinat un cârd de capre, care pãsteau în fata lãcasului religios. Apoi, un cãlugãr ne-a prezentat mãnãstirea. “Este neterminatã pentru cã se aflã sub canon. Este incertã situatia, nu se stie cât timp va mai continua asa. Este nevoie de o hotãrâre la nivel metropolitan. Stiu cã la un moment dat se dorea schimbarea acoperisului si realizarea unuia în stil stefanian, însã nu s-a mai auzit nimic. Momentan, nu se mai tin slujbe aici, ci în paraclis, pentru cã vin putini oameni, câte doi-trei din fiecare sat, iar dacã le-am tine aici, pe timp de iarnã, costurile pentru încãlzire ar fi destul de mari. Noi nu avem nici stâlp de energie electricã aici, ne descurcãm cu panourile fotovoltaice”, ne-a spus cãlugãrul. Acesta ne-a mai spus cã l-a cunoscut pe fostul pãrinte exorcist Corogeanu si cã i s-a pãrut cu om cumsecade: “am înteles cã fusese ucenicul pãrintelui Daniil Horga, cunoscut pentru astfel de lucrãri. Îi cerea sfaturi, inclusiv în ziua cu pricina, cicã l-ar fi sunat si i-ar fi spus <<nu se mai miscã, ce sã fac?>>. <<Du-o la spital!>>, i-ar fi spus. A trecut printr-o luptã grea si multe evenimente. Greutãtile te schimbã. Pe aici nu a mai fost de mult timp. O datã sau de douã ori cred cã a fost. Am vorbit, era de treabã, cu multã râvnã”. Auzind de pelicula americanã despre cazul de la Tanacu, monahul a rãmas uimit, promitând cã îl va cãuta pentru a-l vedea. Alãturi de acest cãlugãr, la mãnãstire, mai locuiesc încã patru cãlugãri. Au misiunea de a se îngriji de mãnãstire si de a tine slujbe pentru comunitatea din zonã.
