Biserica „Nasterea Sf. Ioan Botezãtorul”, sat Dumbrãveni, com. Gârceni
ISTORIC Aceastã bisericã a fost ctitoritã in perioada anilor 1784-1787, fiind restauratã in 1818 de cãtre preotul Grigoras si fii acestuia ajutati fiind si de monahii Varlaam si Ioasaf. A fost ridicatã din bârne de stejar, pe temelie de piatra, acoperis în patru ape si coamã lungã. Turnul clopotnitã al bisericii este o ctitorire a obstii din 1814 si se numãrã printre putinele clopotnite din eparhia Husilor care înca îsi pãstreazã aspectul initial. Se face remarcatã prin mãiestria executiei tehnice i a decorului cu semnificatie magicã.Exista o galerie deschisa la nivelul clopotelor, clopotul de aici fiind turnat la Viena în anul 1792.
Situatã în capãtul actual al satului, pânã anii ani ’70 era înconjuratã de gospodãrii, dar care, din cauza alunecãrilor de teren din 1972, locuitorii au trebuit sã se mute, abandonând casele afectate. Ctitoritã în 1784-1787 si refãcutã în 1818 de preotul Grigoras si fiii sãi, ajutati de rãzesi si de monahii Varlaam si Ioasaf. Este construitã în partea de nord a satului, cu lemn de pe loc, de cãtre mesterii Vasilache Trâncã si Iosub Onciul. Pe exteriorul bisericii, ulterior, probabil în 1818, bârnele de stejar au fost dublate pânã la jumãtate cu scânduri masive, prinse în cuie fãcute manual de fierarii satului. Ulterior, la jumãtatea anilor 1950, pridvorul a fost închis, dar, ca o caracteristicã, partea inferioarã si cea superioarã au geamuri cu sticã coloratã, partea medianã având sticlã albã. Biserica este largã, mai mare ca a esezãmintelor din aceeasi perioadã, si, ca o caracteristicã, cafastul (locul unde înainte stãtea corul bisericii, ulterior din cafast asistau la slujbã copiii) este situat nu lipit de intrarea din pridvor în bisericã, ci la o treime din distanta cãtre altar, creind astfel o impresie aparte. Biserica se impune prin iscusinta tehnicã a mesterilor populari, armonia volumelor, decoratia si pictura interioarã, având drept suport lemnul. Din pãcate, pictura interioarã, fãcutã direct pe lemn, inclusiv cele de pe catapeteasmã, a avut de suferit din cauza trecerii timpului, si, tot ca un amãnunt, baza turlei principale, care, spre deosebire de alte biserici de acest tip, este deschisã pânã în vârf, este pictatã cu imagini de sfinti, nu se stie dacã este pictura originalã sau din 1818, dar care, din cauza umezelii, aratã mai mult ca o picturã naivã
Piserica are plan triconic, cu abside pentagonale, turle pe naos si pronaos, pridvor pe vest, sprijinit pe stâlpi crestati, legati în partea superioarã cu un traseu în arc, si este construitã din bârne de stejar, încheiate în „cheutoare dreaptã”, pe temelie de piatrã, tãlpoaie de lemn, acoperis în patru ape, coamã lungã, cu deschidere mult mai mare ca alte biserici. Naosul si pronaosul sunt acoperite cu bolti de sectiune poligonalã, delimitate de arcaturi în acoladã, sprijinite pe stâlpi cu acelasi profil. Fatadele, încinse cu douã brâie în torsadã, sunt cãptusite cu scândurã. Ancadramentul usii dinspre pronaos, cu deschidere în acoladã, este decorat cu un chenar cu „dinti de ferãstrãu”, motive ornamentale cu „vrej” si „vitã de vie”, iar cel al ferestrelor cu motive vegetale. Usa masivã de stejar dinspre pronaos pãstreazã sistemul de închidere originar, cu zãvor pe interior care este deschis cu o cheie specificã. Pe frontispiciu, „palma mesterului” si datãrile: „1784”, „1818”.
Lãcasul detine fragmente de picturã având drept suport lemnul (baza boltii din naos, cafasul, fruntarul si stâlpii despãrtitori dintre naos si pronaos), piatra ritualã din altar (fântânita) cu inscriptie în chirilicã din 1787, iconostasul din 1817, ulei pe lemn, atelier moldovenesc, precum si strana Maicii Domnului si jiltul arhieresc, realizate în aceeasi manierã. Din pãcate, la ora actualã sunt prea putini cei care frecventeazã biserica, mai putin de 10 oameni venind la slujba de duminicã. Doar cu ocazia sãrbãtorilor importante (Boboteaza, Pastele, Crãciunul, sau de Hramul Bisericii, care este de Sânziene), biserica fiind plinã. „Cât am putut, am ajutat bisericile din comunã. Mai ales în cazul bisericii din Dumbrãveni, anul trecut am alocat de la buget suma de 400 de milioane lei pentru înlocuirea acoperisului, dar, fiind de patrimoniu, nu am primit aprobare, desi sunt locuri în bisericã, inclusiv în locul unde stã dascãlul în timpul slujbei, unde plouã, iar banii s-au pierdut. A fost si preotul paroh, Ovidiu Vasile Ungureanu, la Bucuresti, dar degeaba, trebuie întocmit un proiect care, doar el, costã peste 200 de milioane de lei. În acest an, pânã la hramul bisericii, vreau sã refac monumentul eroilor cãzuti în primul rãzboi mondial si sã fac gard la bisericã, deja primãria a alocat bani în acest scop si am început sã achizitionãm materialele necesare”, declara primarul comunei Gârceni, Mircea Scutelnicu, a cãrui casã pãrinteascã era chiar în spatele bisericii de la Dumbrãveni
Turnul clopotnitã al bisericii de lemn „Nasterea Sf. Ioan Botezãtorul”
A fost ridicatã de cãtre obstea satului în 1814. Este una dintre putinele clopotnite din eparhia Husilor care îsi pãstreazã aspectul initial, în deplinã armonie cu biserica propriu-zisã. Se remarcã prin mãiestria executiei tehnice si decorul cu semnificatie magicã. De plan patrulater, cu douã niveluri delimitate de un brâu în „dinti de ferãstrãu”. Construitã din bârne de stejar, încheiate în „cheotoare dreaptã”, cu stâlpi, asemãnãtori cu cei de la pridvorul bisericii, cu baze si capiteluri crestate, cu motivul „pomul vietii”. Fatadele decorate cu un brâu median, o frizã de „solzi” si în „val”, având galerie deschisã la nivelul clopotelor. Clopotul este cel original, fiind turnat la Viena, în 1792. Din pãcate si partea interioarã a clopotnitei, respectiv scãrile si podeaua catului, este în stadiu avansat de degradare, trebuind reconditionate. Ca un amãnunt, clopotnita nu este situatã la intrarea în curte, ci lateral de bisericã.
