LEGENDÃ…Pentru a putea parcurge firul legendelor si istoriilor povestite din traditia locului, purtate din gurã în gurã de-a lungul vremii despre acest asezãmânt monahal – Mãnãstirea Bujoreni sau “Schitul Mãgarului”, trebuie sã cunoastem epoca de glorie a celor doi mari domni Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare. Oameni de seamã ai istoriei medievale, care au marcat epoca atât cultural, cât si religios, dar si politic în istoria Principatelor Românesti. Iatã deci, numãrul mare de ctitorii ale acestor voievozi musatini au dovedit încã o datã rãdãcina credintei crestine pe vechi vetre de sihãstrie moldoveneascã în aceste locuri. Odatã cu intrarea la domnie a acelor doi fii ai lui Alexandru cel Bun, Ilie si Stefan, documentele consemneazã si atestã existenta celor mai vechi vetre de sihãstrie monahalã. Astfel, pe 18 iunie 1444, Stefan Voievod, fratele lui Ilie Voievod, emite un document lui popa Toader din Bârlad, dându-i câteva proprietãti unde intrã si strãvechiul sat Lahova, unde era mãnãstirea fratelui sãu – popa Drãghie, numitã si mãnãstirea “De pe Lahova”, sau mãnãstirea Ghermãnestilor, sau sub numele de mãnãstirea Recea din satul Banca. Prima atestare documentarã a Mãnãstirii Bujoreni dateazã din 27 martie 1602, dar putem usor presupune cã a existat o viatã monahalã anterioarã acestei date. Mãnãstirile Recea si Bujoreni sunt legate cu legenda si adevãrul, prin gãsirea în chip minunat a Icoanei Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. La venirea turcilor în Moldova, cãlugãrii de la Recea au îngropat odoarele si au ascuns în pãdure icoana ferecatã în argint a Maicii Domnului. Schitul a fost ars si pustiit, vietuitorii s-au risipit si despre icoanã nu s-a mai stiut nimic, mai bine de o sutã de ani. Un oarecare Ion Bretcanu, mocan, se opreste cu turmele la Silistea Bretcanii, la un kilometru de M-rea Bujoreni. Venise de la un munte alãturi de alti mocani sã-si vândã produsele la câmpie, ca în fiecare an. Dupã o zi de târg uitã sã lege mãgarii care purtaserã poverile la vânzare. Când sã împartã banii, ciobanii au vãzut cã lipsea chiar mãgarul care avea punga cu 3000 de galbeni obtinuti din produse. Cu ajutorul pãdurarului au gãsit mãgarul îngenunchiat în fata unui stejar si a trei luminite asezate în formã de cruce. Într-o scorburã a stejarului au gãsit icoana Maicii Domnului ascunsã de cãlugãri pentru a nu fi profanatã. Se spune cã acest lucru minunat s-ar fi repetat de vreo trei ani la rând, în acelasi anotimp, dar nimeni nu a dat importantã faptei pânã când mãgarul nu a dispãrut cu banii. Ioan Bretcanu a hotãrât ca banii sã fie folositi pentru construirea unui Sfânt Lãcas din lemnul stejarului. Nevoit sã se întoarcã acasã, a încredintat împlinirea acestei ctitorii pãdurarului Iftimie care apoi s-a cãlugãrit, luându-si numele de Phonie. Trunchiul stejarului este acum Sfânta Masã în Mânãstirea Bujoreni, pe atunci Schitul Mãgarului.
Biserica, o bijuterie arhitecturalã
Biserica este construitã în stilul moldovenesc, pe un plan treflat cu nava unicã si trei abside, o caracteristicã a artei bizantine din Athos, Serbia, Tara Româneascã si Moldova. Grosimea peretilor variazã între 75 si 90 cm si sunt realizati din cãrãmidã si mortar cu soclu în piatrã. Catapeteasma este din tei sculptat, cu modele în lemn si ajurate cu dantelãrie. Icoanele sunt dispuse în trei register clasice – cele 12 praznice împãrãtesti, apostolic si proroci-flancate cu coloane în spiralã. Motivele din sculptura iconostasului sunt rozetele continuate prin ramuri si frunze si se terminã cu mitra arhiereascã în felii. Catapeteasma a fost executatã cel mai probabil în 1840, când a fost construitã bisericã. Este posibil ca iconostatul sã fi fost lucrat în Grecia datoritã executiei de o frumusete deosebitã si asemãnãrii cu catapeteasma bisericii din comuna Suseni – com. Bãcani, ridicatã de cãtre familia boierului Pallady care a comandat iconostasul în Grecia.
ISTORIA RECENTÃ
ÎNVIEREA…Regimul instalat la 23 august 1944 a avut repercursiunile cele mai grave asupra mãnãstirii, mai ales între anii 1958 -1960, când un decret necrutãtor a adus o prigoanã asupra credintei strãmosesti si asupra slujitorilor ei. Propaganda ateistã sovieticã a fãcut ca si Mãnãstirea Mãgarului sã fie închisã, iar cãlugãritele alungate. Dupã 1989, când regimul comunist a încetat opresiunea asupra bisericii, prima grijã a Sf. Sinod al BOR a fost redeschiderea fostelor mãnãstiri. Din 1993 mãnãstirea a fost deschisã pentru monahi. Episcopul Ioachim Vasluianu numeste staret pe Protosinghelul Luchian, care va pãstori obstea de monahi pânã în anul 2002, timp în care se va ocupa cu destoinicie de anexele gospodãresti si electrificarea sfântului lãcas. Din încuviintarea Înaltpreasfintitului Mitropolit Daniel, Preasfintitul Episcop Ioachim al Husilor a transferat la mãnãstirea Bujoreni patru monahi de la Mãnãstirea Petru Vodã.
