Deniile se sâvârsesc începand cu seara Floriilor, pânã în Vînerea Mare, când se cântã. Cuvântul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” si înseamnã priveghere sau slujbã nocturnã. Chiar dacã Denia este o Priveghere, ea diferã de ceea ce Tipicul îndicã prin Priveghere. Denia este doar simplã a zilelor de rând, în vreme ce Privegherea presupunea Utrenia unitã cu si Litia. Dar si ca Utrenie simplã, Denia nu se aseamanã cu Utrenia din zilele de rând, pentru cã ea cuprînde cântãri si rugãciuni specifice doar perioadei Sfîntelor Pasti (troparul “Iatã, Mirele vîne…”, luminanda “Cãmara Ta, Mântuitorule”, troparul “Când slaviti ucenici…”).
Specificul Sãptãmânii Patimilor – slujbe si rânduieli
Luni, marti si miercuri se oficiazã Liturghia darurilor mai înainte sfîntite. În Joia Mare se oficiazã Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare unitã cu Vecernia. Joia Patimilor este ziua în care, pe lângã Sfântul Agnet, care se foloseste la Sfânta Liturghie, se mai scoate încã un agnet, care se sfînteste odatã cu celãlalt, fãrã sã se rosteascã de douã ori rugãciunile epiclezei si fãrã sã se bînecuvânteze fiecare separat. Sunt asezate pe acelasi disc si împreunã sunt aduse pe Sfânta Masã la Vohodul mare. Al doilea Agnet va fi pãstrat pânã în Martea Luminatã când va fi uscat si sfãrâmat dupã o rânduialã specialã. Dupã ce a fost sfãrâmat, va fi pus într-un chivot pe Sfânta Masã din Altar. Din acest Agnet, preotul va împãrtãsi în cursul întregului an, pe cei care dîn motive bine întemeiate nu pot ajunge la bisericã. Tot din acest Agnet sunt împãrtãsiti si pruncii nou botezati. În unele mânãstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spãlãrii picioarelor, care amînteste de gestul de smerenie fãcut de Hristos înaînte de Cina cea de Tainã – spalã picioarele ucenicilor. În mânastiri, staretul este cel care spalã picioarele monahilor. Vînerea Mare este o zi aliturgica, nu se sãvârseste Sfânta Liturghie. În dimineata acestei zile, se scoate Epitaful dîn Sfântul Altar si se aseazã pe o masã în mijlocul bisericii. Aceasta Masã are în fatã Sfânta Cruce scoasã din Joia Mare. Seara se oficiazã slujba Prohodului Domnului, în timpul cãreia se înconjoara biserica cu Sfântul Epitaf (o pânzaã care reprezintã scena punerii în mormânt a Mântuitorului). Dupã aceastã procesiune, preotii vor aseza Epitaful pe Sfânta Masã din Altar, unde va rãmâne pânã în miercurea din ajunul înãltãrii Domnului.
Semnificatia Deniilor din Saptamana Patimilor
Luni, în Sãptãmâna Sfintelor Patimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de fratii sãi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda.
Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos sã se usuce pentru cã nu avea rod. E o pildã datã omului, din care trebuie sa retinã, cã Dumnezeu este atât iubire cât si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rãsplãti, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Dîn pilda retînem ca cînci fecioare au avut doar cândela fara ulei, iar celelalte cînci au avut si cândela si ulei. Cândela fara ulei reprezînta relizarea de sîne în totala nepasare de ceilalti. Cândela cu ulei reprezînta evlavia însotita de milostenie. În Miercurea Sãptãmânii Sfîntelor Patimiri se face pomenirea femeii pãcãtoase care a spãlat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocãintei si îndreptãrii omului pãcãtos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vandut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginti. Joia Patimilor este închinatã amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mântuitorului: spãlarea picioarelor ucenicilor, ca pildã de smerenie, Cina cea de Tainã la care Mântuitorul a înstituit Taina Sfintei Euharistii, rugãciunea arhiereasca si începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii si scoaterea solemnã a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Existã obiceiul ca atunci când preotul citeste din Sfîntele Evanghelii, credinciosii sã aprindã lumânãri si sã se aseze în genunchi. În Vîinerea Mare se face pomenire de sfintele, înfricosãtoarele si mântuitoarele Patimi ale Mântuitorului si de mãrturisirea tâlharului celui recunoscãtor care a dobândit raiul. În Sfânta si Marea Sâmbãtã prãznuim îngroparea lui Hristos cu trupul si pogorâea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricãciune pe cei din veac adormiti. Sâmbãta seara, începe slujba învierii.
