In octombrie 1991, Intreprinderea de Scule si Elemente Hidraulice Focsani a ars in urma unui urias incendiu pornit de la magazia unitatii, unde se aflau 6.000 de cutii cu piese noi u focul s-a extins la hala noua, izolata cu polistiren expandat, material ce a generat incendii devastatoare in toata lumea u trei persoane au murit incercind sa-si salveze bunurile din vestiare u sudorul Ion Olteanu a fost gasit responsabil si trimis in judecata u muncitorul nu a fost arestat pentru ca procurorii au considerat ca focul a fost amplificat din cauze colaterale u acesta a dorit sa sudeze un raft, fara aprobarea sefilor si a declansat un sinistru care a facut pagube uriase si a carbonizat trei oameni u pentru prima data dupa 20 de ani, ziarul nostru va dezvaluie culisele incendiului de la ISEH, despre care multi mai cred ca a fost opera unui sabotor.
Intreprinderea de Scule si Elemente Hidraulice Focsani a reprezentat virful industriei vrincene inainte de Revolutie. 6.480 de persoane munceau in 1990 la ISEH, cu aproape 4.000 mai multi decit in anii 80. Dupa Revolutie, fabrica din Sud a fost marcata de o serie de framintari, care s-au incheiat cu catastrofa din 25 octombrie 1991, atunci cind hala noua si o magazie au ars, iar trei muncitori au murit. Vinovat de producerea incendiului a fost gasit un sudor, Ion Olteanu, cel care a fost trimis in judecata si condamnat cu suspendare pentru ucidere din culpa si neglijenta in serviciu. Trei muncitori au murit in urma dezastrului, dar ancheta a stabilit ca toti s-ar fi putut salva daca paraseau fabrica imediat. Procurorii au lucrat aproape doi ani la dosar, cerind mai multe expertize. Acoperisul construit din polistiren expandat s-a aprins foarte repede. Mii de oameni au ramas fara serviciu, iar floarea industriei vrincene s-a facut scrum in citeva zeci de minute. “Povestile” cu mandrinele (dispozitive pentru fixarea pieselor de prelucrat – n.r.) vindute in Turcia de bisnitarii de dupa Revolutie nu au fost confirmate de nici un element din ancheta, procurorii avind la inceput cel putin cinci ipoteze de lucru. Toate expertizele au dovedit, oficial cel putin, vinovatia lui Olteanu, potrivit datelor din dosar. Fabrica functioneaza azi, sub denumirea de Romseh, dar nu are decit o mina de angajati. Pe locul fostei fabrici s-au construit o benzinarie, dar si Universitatea “George Baritiu”.
78 de milioane de dolari, investiti in anii 80
ISEH era o componenta “grea” in constructia de masini din Romania. Dupa cum ne-a povestit directorul din anii ‘80, Laurentiu Veber, intreprinderea a fost infiintata in 1973 si a trecut prin diferite etape de dezvoltare in anii ’80, cu o investitie de 1,8 miliarde de lei la vremea respectiva, adica peste 78 de milioane de dolari la cursul perioadei. A fost construita hala noua, ce avea o suprafata de 38.000 mp, alaturi de hala veche – cu o suprafata de 19.000 mp. Toata fabrica se intindea pe o suprafata de 10 hectare. Inginerul Veber ne-a povestit despre perioada de dezvoltare a fabricii, dar si despre problemele aparute in incinta in anii ‘80, cind au avut loc mai multe incendii. “In 1991, cind a avut loc incendiul devastator, nu mai eram director, dar fabrica trecea printr-o perioada nefasta, cu multe framintari. Se anuntau disponibilizari, iar starea de spirit nu era prea buna. In anii ’80 s-au produs multe incendii, dar oamenii au intervenit foarte repede. Imi aduc aminte ca in noaptea de 31 august/1 septembrie 1986, a luat foc o vopsitorie. A fost o neatentie a oamenilor de acolo. Apoi, s-au produs alte incendii, pe timp de zi, dar oamenii s-au implicat si focul a fost stins repede. Aveam si masini de interventie in fabrica”, ne-a spus Veber.
“Ma uitam cum o masina de pompieri de la uzina a luat foc”
Desi a parasit unitatea dupa Revolutie, cind a fost ales si deputat, Laurentiu Doru Felician Veber spune ca a ramas cu sufletul alaturi de fabrica pe care a condus-o din februarie 1980 si iulie 1990. “Dupa plecarea mea am sperat ca lucrurile vor merge mai bine. Cind am auzit de foc, am ajuns in jumatate de ora acolo si ma uitam cum o masina de pompieri de la uzina a luat foc. Stiam ca acoperisul este construit din polistiren expandat si am banuit ce se va intimpla. Oamenii iesisera din fabrica si se uitau la flacarile imense”, ne-a relatat Veber. Acesta detine de altfel si caseta video a dezastrului de la ISEH, care a fost studiata la vremea respectiva si de catre cei de la SRI, intrucit s-a vorbit mult la de un posibil sabotaj la ISEH. De altfel, Veber povesteste ca a fost intrebat de multi cum a reusit sa dea foc la fabrica. “A fost doar o actiune industriala nefericita, in urma careia 3.000 de oameni au ramas pe drumuri. In perioada de glorie aveam 400 de ingineri si subingineri si opt ateliere de proiectare. Aveam un munte de arhiva, iar fabrica ajunsese sa produca mult. Dupa incendiu au mai ramas foarte putine”, ne-a mai spus Veber, care lucreaza acum la o firma de profil, insa cu mult mai mica.
Trei victime in cautarea bunurilor pierdute
Cele trei victime ale dezastrului produs pe 25 octombrie 1991, la orele 9.00, au murit incercind sa salveze bunurile personale. Florentina Postolache a fost implorata sa iasa de colegi, dar a preferat sa intirzie pentru a pune la adapost diamantul foarte fin cu care lucra. Ionita Stefan a incercat sa-si ia hainele, in timp ce Vasile Ifrim si-a pierdut viata incercind sa salveze obiectele din vestiarul fratelui aflat in concediu. Cei trei muncitori erau din Focsani. Toti au fost intoxicati de fumul toxic si au fost gasiti carbonizati. Procurorii au lucrat un an si jumatate pentru a afla cauzele exacte. Prin oras se vorbea ca cineva a avut interes sa incendieze fabrica, dupa ce ar fi vindut piese in Turcia. Expertizele tehnice au aratat insa ca sudorul Ion Olteanu ar fi fost cel care a provocat incendiul din 1991. “Am audiat peste 200 de persoane doar toate indiciile au aratat ca focul a plecat din magazie, dupa ce sudorul a lucrat la acel raft. Acesta a incercat sa ascunda cauza incendiului”, a spus Lefter.
“In doar patru minute temperatura a crescut la 700 de grade”
Totul a inceput pe 22 octombrie, cind conducerea unitatii a decis sa extinda magazia de piese cu inca un raft. Doi oameni au fost desemnati sa lucreze, cu aprobarea sefilor de sectie. Unitatea era condusa atunci de directorul Corneliu State. “Lucrul cu sudura este foarte strict reglementat. Daca se respecta normele de protectie a muncii nu se poate intimpla nimic. Dupa ce au primit avizul favorabil de la pompieri, cei doi sudori au inceput si terminat lucrarea. Pe 25 octombrie, sudorului Ion Olteanu i s-a parut ca raftul sudat cu o zi inainte nu are stabilitate suficienta. De unul singur, acesta a decis sa sudeze din nou, desi nu avea nici un fel de aviz in acest sens, nici de la conducere nici de la pompieri. Un broc de sudura a cazut intr-o cutie de plastic, iar sudorul nu a observat nimic. Flacara respectiva s-a extins la toata cutia, apoi la alte cutii, apoi si la un perete intreg. Atunci a fost vazut prima data focul. S-a transmis din gura in gura, dar in doar patru minute temperatura a crescut la 700 de grade, moment in care s-a declansat focul general”, ne-a povestit Ion Lefter, prim-procurorul Parchetului Vrancea, cel care a coordonat ancheta in acest dosar. Magazia cuprinsa de flacari era situata in vecinatatea celor doua hale. Hala veche, construita din beton, nu a fost afectata aproape deloc. In schimb, hala noua, aflata mai jos decit magazia care a luat foc, a fost facuta scrum. “Hala noua avea acoperisul de bitum si polistiren expandat. Nicaieri in lume nu s-au putut salva cladiri construite din astfel de materiale. La Rm. Vilcea, o fabrica a ars in intregime, in 20 de minute, desi era situata pe aceeasi strada cu unitatea de pompieri. Am facut studii si am observat ca la fel s-a intimplat in Germania, la General Motors, unde a ars o hala de zece ori mai mare, iar pagubele au fost de 150 de milioane USD. Pompierii au intervenit in 6 minute, dar nu au putut salva nimic”, a mai relatat Ion Lefter. Ulterior, constructii cu polistiren expandat si bitum au fost interzise pentru a se evita alte dezastre.
„Aveai senzatia ca pui piciorul pe un sandwich”
Interventia pompierilor a fost structurata pe doua etape. Mai initi au intervenit pompierii din fabrica, dupa care au fost chemati pompierii militari. Actiunea de stingere a fost coordonata de seful Grupului de Pompieri, col. Dumitru Belusinschi si seful de Stat Major din cadrul unitatii, col. Ion Dima. “Nu pot spune ca a fost cea mai grea interventie din cariera mea, pentru ca provin dintr-o zona petroliera. A fost insa ceva care iti ramine in amintire. Am comandat interventia de pe acoperisul halei. Nu a fost nici o sansa sa salvam ceva. Aveai senzatia ca totul este un sandwich care arde, iar tu pui piciorul pe el. De fapt calcam ca pe piine, iar cind totul s-a incalzit, sandwichul din interior a rabufnit. Am luptat cu flacarile vreo doua ore, dar totul ardea in interior. Nu se putea intra. Nu cred ca se putea salva ceva pentru ca acoperisul era construit din materialul respectiv. Poate puteam salva ceva din interior, masini sau piese, dar si acestea ar fi fost stricate si ar fi trebuit reparate din cauza temperaturii foarte mari”, ne-a povestit col. (r) Ion Dima. Acesta isi aduce aminte ca multi muncitori au parasit tirziu interiorul, incercind sa salveze bunuri sau bani.
Zvonistica a dirijat ancheta
Adevarul despre incendiu a fost cautat un an si sapte luni. Intr-o perioada in care tara tocmai iesise din comunism zvonistica a avansat cauze care arata framintarile sociale din epoca. “Am avut ca ipoteze faptul ca focul a fost pus intentionat de magazioner pentru a acoperi lipsa din gestiune. Apoi am cercetat daca nu cumva conducerea unitatii, care se schimba foarte des in acea perioada, nu a avut interes sa incendieze fabrica. Apoi, am cautat raufacatori sau muncitori care au incendiat fabrica in scop de razbunare. S-a ajuns pina la ideea ca incendiul a fost provocat in scop de razbunare pentru ca eroul necunoscut a fost mutat de la Marasesti la Bucuresti. Am dovedit insa stiintific, pas cu pas, fara nici un dubiu, cu experimente facute la secunda, ca focul a pornit de la neglijenta muncitorului”, ne-a mai precizat Ion Lefter. Valoarea prejudiciului estimat a fost de un miliard de lei, la valoarea de la aceea vreme, adica aproape 13 milioane de dolari. In 1991 pentru un dolar american se platea 76,39 lei, potrivit unui istoric al BNR. Incendiul a fost provocat de un sudor neglijent, dar a fost posibil si din cauza unui viciu de constructie. “Daca acoperisul halei noi era din ciment si nu de polistiren expandat, atunci incendiul ar fi putut fi unul minor”, considera procurorul Lefter.
“Incendiul nu s-ar fi produs daca acel om nu ar fi sudat”
Ancheta si expertizele efectuate in acest caz au aratat ca incendiul a fost provocat de Ion Olteanu, sudorul aflat in magazia respectiva. “Cele doua magazii erau inchise foarte bine. Erau prevazute cu geamuri de plasa de sirma si, in urma investigatiilor, s-a stabilit ca nu a intrat nimeni de afara. Nu a existat urma de efractie. In interior se aflau 6.000 de cutii de scule, stante si matrite, tinute in folie si hirtie cerata, ce reprezentau elemente combustibile. Abia la trei ore dupa incendiu s-a putut intra inauntru. Echipa de ancheta, formata din politisti si procurori, incepuse munca de afara. Am stat de vorba cu oamenii. Aveam o varianta de cercetare. Ne-am fixat ca obiectiv sa audiem persoanele in sistem cerc. Sudorul si-a dat seama dupa 20 de minute dupa incendiu si s-a dus sa le ceara colegilor sa nu spuna nimanui ca a sudat acolo. A fost constient ca de la el s-a produs incendiul. Acesta a fost trimis in judecata dupa un an si sapte luni, dupa ce am primit rezultatele la toate expertizele. Pe 27 iunie 1993, barbatul a fost trimis in judecata pentru ucidere din culpa si neglijenta in serviciu. Am cerut ca acest om sa nu fie arestat pentru ca au existat factori colaterali care au contribuit din plin la acest incendiu. E clar ca incendiul nu s-ar fi produs daca acel om nu ar fi sudat, dar au fost multe cauze care au contribuit la dezastru. Acel tip de acoperis nu s-a mai construit niciodata dupa toate catastrofele”, ne-a mai relatat prim-procurorul Ion Lefter. Reporterii au incercat sa stea de vorba si cu Ion Olteanu, originar din satul Vijiitoarea, comuna Tataranu. Primarul Nicolae Pavel ne-a comunicat ca barbatul nu mai locuieste in sat, iar la fostele adrese nu si-a mai amintit nimeni sa-l fi vazut recent. In urma incendiului, pe linga piese, au ars 19 tone de polistiren expandat si 650 de tone de masa bituminoasa. Specialistii cred ca incendiul nu ar fi putut fi limitat nici daca toate masinile de pompieri ar fi fost aliniate in incinta inainte de foc.
Aveau ansamblu artistic si echipa de fotbal
ISEH nu era doar locul unde lucrau mii de vrinceni. Fabrica avea si activitati sportive si artistice care atrageau o mare parte dintre angajati. Echipa de fotbal a orasului a purtat o buna perioada de timp numele fabricii. “Toata echipa de fotbal a stat la noi 10 ani. Intre anii 80 si 90, jucatorii erau angajati la fabrica, dar jucau si pentru Unirea Focsani. Echipa a obtinut cele mai bune rezultate din istorie in acea perioada, in Divizia B. Aveam si ansamblu artistic, care participa la multe festivaluri internationale”, ne-a spus fostul director Laurentiu Veber.
