În ultimii şase ani sistemul politic din Republica Moldova a prins contur datorită guvernării Alianţei pentru Integrare Europeană, însă a suferit o transformare majoră în ultimele şase luni. Recurgând la manevre politice iscusite şi valorificând controlul său asupra sistemului judiciar moldovenesc, Vladimir Plahotniuc, unul dintre liderii Partidului Democrat şi cel mai bogat om din ţară, a ordonat în octombrie 2015 arestarea principalului său rival politic, ex-premierul Vlad Filat. Apoi, a promovat numirea asistentului său devotat, Pavel Filip, în funcţia de prim-ministru. De fapt, Plahotniuc a concentrat influenţa politică şi economică în mâinile sale într-o proporţie nemaivăzută din 1991 încoace. Toate acestea indică faptul că el controlează nu doar sistemul judiciar, instituţiile anticorupţie, Curtea Constituţională şi structurile economice, ci şi-a subordonat şi cea mai mare parte a parlamentului şi capturează în ritm rapid instituţiile statului care până nu demult erau influenţate de Filat.
Plahotniuc, a cărui putere şi poziţie depind direct de controlul său asupra aparatului de stat şi a fluxurilor financiare din Moldova, nu este interesat de schimbări în structura ţării sau de implementarea unor reforme aprofundate. Acestea sunt stipulate în Acordul de Asociere cu UE. Respectiv, cu cât creşte însemnătatea lui, acţiunile simbolice care aveau până acum scopul unei transformări structurale a ţării vor deveni şi mai superficiale. Mai mult, sistemul guvernamental moldovenesc, monopolizat de un singur centru politic, este foarte instabil. Aceasta se datorează faptului că poziţia lui Plahotniuc devine tot mai puternică, pe când 95% din public îşi declară antipatia faţă de el. Maniera arogantă în care tabăra lui Plahotniuc a preluat puterea în stat a reaprins sentimentele protestatare. Este puţin probabil ca situaţia aceasta să fi afectată de reacţiile reţinute ale partenerilor occidentali ai Moldovei.
