PERSEVERENT… Virgil Serban e vasluianul care a spart bariere si frontiere pentru a-si împlini visul. În 1992 a pornit spre aventura vietii lui: emigrarea clandestinã. Pentru a traversa frontierele cu Serbia, Macedonia si Grecia, s-a ascuns în podul unui vagon. “Riscul era mare. Puteam fi împuscati de grãniceri, dar, în cele mai multe cazuri, eram prinsi si bãgati la închisoare pentru trecere ilegalã”, povesteste vasluianul. În Canada a ajuns abia dupã 12 ani. Nu singur, ci alãturi de sotia sa de origine francezã, Malika, însãrcinatã cu fetita lor, Coleen Lea, si alãturi de celãlalt copil al lor, Raphael. S-a angajat ca agent imobiliar si, pentru cã îsi dorea sã devinã cel mai bunã vânzãtor de case, s-a apucat de citit cartea celebrului autor Og Mandino, “Cel mai mare vânzãtor din lume”. Apoi, a citit o nouã carte de-a aceluiasi autor: “Un fel mai bun de a trãi”. În timpul lecturãrii acestei cãrti, si-a dat seama cã si el are foarte multe lucruri de povestit, lucruri din care cititorii ar avea ceva de învãtat. S-a apucat de treabã, iar, dupã doi ani, a iesit de sub tipar cartea “Le chemin d’un immigrant roumain” (n.r. traducere, “Drumul unui imigrant român”), disponibilã, însã, doar în limba francezã. Urmãtorul obiectiv al vasluianului este sã scrie un scenariu de film si sã devinã actor. Povestea pe îndelete a omului care a dus numele orasului nostru pe tãrâmul Americii de Nord, o puteti cititi în rândurile de mai jos.
Virgil Serban s-a nãscut în 1974, într-o familie modestã financiar. Primii sapte ani i-a petrecut la bunici, în satul Duda-Epureni. “Cred cã momentele petrecute în ograda pãrinteascã au fost si sunt cele mai frumoase din experienta vietii unui copil. Rare sunt tãrile occidentale ce oferã posibilitatea unicã de a avea pe teritoriul sãu: modernul si trecutul. Noi, românii, avem posibilitatea de a cãlãtori în timp. E suficient sã pãtrundem în inima tãrii, în satele noastre si ne trezim în 1930”, povesteste Virgil Serban.
A fãcut sport de performantã
Urmãtorii ani i-a petrecut în Vaslui. A fost elev al Scolii Nr. 2, iar apoi elev al Liceului « Mihail Kogãlniceanu » (clasele a IX-a si a X-a) si al Liceului Industrial (« Ion Mincu »), fãcând parte din prima clasã sportivã. “Era formatã numai din bãieti, echipa de fotbal a Clubului Sportiv din Vaslui (CSS). Deci, pot spune cã fac parte din pionierii scolii sportive din Vaslui. Precum multi tineri din Vaslui, am fost pasionat de fotbal. La vârsta de 12 ani am intrat în Clubul Sportiv al orasului, mai precis, în echipa antrenatã de domnul Ciurea Marian. În 1989 un eveniment de nemaivãzut pânã atunci în Vaslui a avut loc. Echipa noastrã, CSS Vaslui, a câstigat locul 3, medalie de bronz, în turneul national al României, ce a avut loc în orasul Târgu-Mures. Pentru prima datã în istoria sportului vasluian, o echipã de juniori realizase o astfel de performantã. Cred cã numele tuturor colegilor mei meritã sã fie mentionate: Hrinca Costica( Pitic), Harnagea Vasile, Popa Cãtalin, Pruna Marius, Ardeleanu Costel (Ardec), Haisan Lucian, Munteanu Marcel, Serban Virgil (cãpitanul echipei), Bejan Cristi, Fodor Liviu, Sopron Irinel (Sobi), Cobzaru Daniel, Boghiu Florin, Titan Vasile, Chitic Cristian, Strujan Daniel. Datoritã antrenorului Ciurea Marian, echipa noastrã a trãit cele mai frumoase momente din adolescentã. Viata sportivã este atât de extraordinarã, încât îmi doresc ca fiecare copil si adolescent din Vaslui sã fie privilegiat cum am fost noi”, mãrturiseste vasluianul.
Emigrare clandestinã: “puteam fi împuscati de grãniceri”
Imediat dupã revolutie, un vânt de libertate a pãtruns în România. Majoritatea tinerilor au fost atinsi de aerul Europei libere de comunism, unde nu mai existau restrângeri ale drepturilor civile. Printre ei, se afla si Virgil Serban. “În acea perioadã, deseori, mai multi tineri ne adunam si vorbeam despre posibilitatea de a emigra. Într-o zi, un prieten ne-a povestit despre viata fratelui sãu ce locuia în Canada de pe timpul regimului Ceausescu. Spunea: «Canada este cea mai bunã tarã de pe pãmânt ». Cuvintele sale au pãtruns atât de puternic în sufletul meu, încât a dat nastere dorintei de a locui si eu pe pãmântul binecuvântat al Americii de Nord. În vara anului 1992, am început una dintre cele mai frumoase aventuri – emigrarea clandestinã. Neavând dreptul la vizã, am fortat frontierele ilegal pentru a ajunge în tara doritã. Pentru a traversa toate posturile de frontierã, ingeniozitatea, creativitatea, curajul, determinarea si perseverenta au fost calitãtile de bazã pentru a reusi. Cãlãtoria spre Canada nu a fost usoara si nici directã. A trebuit sã trec mai întâi prin majoritatea tãrilor din Europa înainte sã ajung la destinatie. Fiecare voyage a fost o experientã unicã. De exemplu, pentru a traversa frontierele iugoslave, machedoniene si grecesti, a trebuit sã ne ascundem în podul unui vagon cu inscriptia MAW, ce venea din Ungaria. Podul avea un spatiu cu o înãltime de 40 de cm maxim, poate si mai putin. Cãlãtorul clandestin trebuia sã intre în spatiul acela restrâns si sã avanseze cu foarte mare atentie. Douãsprezece ore trebuia sã stãm închisi pânã în Atena. Inutil de explicat cât de dificil era pentru o persoanã de a urina într-o sticla de plastic în pozitiile delicate oferite de un spatiu restrâns. Astfel de momente aveau si partea lor comicã si, de multe ori, ne sufocam de râs. O miscare gresitã si te trezeai în mijlocul oamenilor din compartiment, speriati de ceea ce le cãdeau din cer. Riscul era mare. Puteam fi împuscati de grãniceri sau, în cele mai multe cazuri, eram prinsi si bãgati la închisoare pentru trecere ilegalã. Dupã un mic sejur de reflectie, eram expulzati în tarã, de unde trebuia sã o luãm de la capãt. Doisprezece ani mai târziu, dupã o luptã extraordinarã, am ajuns sã pun piciorul pe pãmântul Canadei. Nu singur, ci însotit de Malika, sotia mea, de origine francezã, însãrcinatã cu fetita noastrã, Coleen Lea, si alãturi de celãlalt copil al nostru, Raphael. Integrarea în noua societate a fost foarte usoarã. Am descoperit mai multi vasluieni si fiecare cu o poveste extraordinarã. Noua tarã oferea posibilitãti foarte ridicate de reusitã”, povesteste Virgil Serban.
Agent imobiliar în Canada
Câtiva ani mai târziu, s-a angajat ca agent imobiliar. “Dorind sã excelez în domeniu, am cãutat foarte mult un mijloc de a fi cel mai bun vânzãtor de case. Astfel, am dat de o carte «Cel mai mare vânzãtor din lume », scrisã de autorul de renume Og Mandino. Am citit cartea si, cu toate cã era un bestseller, nu am fost atins de continut, asa cum speram sã fiu. Atentia mea a fost atrasã de o remarcã facutã de o femeie, în timpul unei conferinte pe care o dãdea autorul: «Domnule Mandino, dumneavoastrã vorbiti de succes, ce si cum pentru a fi bogat, dar dumneavoastrã nu stiti ce înseamnã sã pleci de jos, sã nu ai nimic. E usor pentru un bogat sã dea conferinte si sã vorbeascã cu entuziasm, când el nu a cunoscut sãrãcia si dificultatea de a pleca de la un nivel inferior». Og Mandino si-a dat seama cã, de fapt, lumea nu-i cunostea trecutul si decide sã scrie o altã carte ce a devenit un bestseller: «Un fel mai bun de a trãi». Mãrturia emontionantã, descrisã în cartea sa, mi-a atins sufletul asa cum am fost atins în ziua în care am decis sã emigrez în Canada. O nouã dorintã s-a nãscut în mine, aceea de a scrie o carte cu experientele mele, asa cum a scris Og Mandino”, mãrturiseste vasluianul.
Propria poveste, transpusã în paginile unei cãrti
Având exemplul celebrului autor Og Mandino, Virgil Serban s-a apucat de treabã. Doi ani jumãtate i-a luat sã scrie cartea “Drumul unui imigrant român”. “În paginile acestei cãrti, cititorul va întâlni un mesaj ce va aprinde, în sufletului sãu, credinta în Dumnezeu si în puterea sa divinã. Va descoperi chei de cunostintã ce-i va permite sã înteleagã si sã recunoascã cu usurintã revelatiile si manifestãrile personale divine. Cum sã utilizeze constient astfel de puteri pentru profitul sãu, al familiei si celor din jur, dar si de a fi o sursã de ajutor pentru toti cei care au nevoie. În concluzie, cititorul va descoperi un mesaj de sperantã, motivare si încurajare pentru a-si realiza visele sale cele mai profunde. Patru case de editie, douã în Franta si douã în Canada, au dat aviz favorabil pentru publicare. Pe 4 septembrie 2015, cartea « Drumul unui emigrant român » a fost publicatã, în Montréal, de casa de editie Quèbec-Livres, ce face parte din grupul Québecor Média, cel mai important în editia cãrtilor în limba francezã din Canada. Cartea este disponibilã în versiune electronicã si hârtie. Poate fi comandatã pe amazon.ca. Din nefericire, pe moment, este disponibilã numai în limba francezã. Sper, într-o zi sã fie si în limba românã”, spune Virgil Serban.
Mesaj pentru vasluieni
Chiar dacã de multi ani a luat drumul strãinãtãtii, Virgil Serban revine în tarã ori de câte ori poate. Pentru vasluienii rãmasi acasã, acesta are un mesaj: “existã o fortã divinã ce ne înconjoarã, îmbrãtiseazã, inspirã, ghideazã si ne ajutã pe parcursul vietii. Dacã reusim sã îi auzim vocea, care comunicã constant cu noi, viata noastrã va fi o reusitã. Majoritatea timpului o ignorãm si nu-i acordãm atentia maximã, dar cei ce au înteles principiul cãlãtorului pe drumul vietii sã stie cã totul e posibil”.
