• Revelionul 2011 a trecut cu greu si cu sperantă pentru categoriile sociale defavorizate • bătrînii si persoanele cu handicap reprezintă o parte a societătii care a fost si este uitată • sărăcia i-a dus pe unii dintre romascani la tomberoane, în căutarea hranei •
După frigul pătrunzător, petarde interzise (mai mult nu), magazine aglomerate în ajunul noului an, ultimile cadouri, oameni zgribuliti, sacose încărcate, tumult cotidian, totul s-a linistit. Magazinele vor cam soma în ianuarie, după ce în decembrie au dublat sau chiar si-au triplat vînzările. Va mai fi ceva vînzoleală pentru Bobotează si Sfîntul Ioan, apoi, „bunăstarea“ fiecăruia se vede acum la tomberoanele de gunoi, si resturile „vorbesc“ după cît a cheltuit fiecare pentru masa si cadourile de revelion. Prin Roman, în linistea începutului de an, doar cîte un bătrîn, pe ici, pe colo, se strecoară discret, asa cum a trăit toată viata, împovărat de ani si de grijile cotidiene si cu teama că nu va mai avea bănutii necesari pentru ratia de viată de la farmacie, ce-i mănîncă juma din pensie. Lunar
. Cealaltă, s-a dus de sărbători, o adevărată risipă, că doar a cumpărat două pulpe anemice, de pui, o sticlă cu vin, ieftin, de „surcele“ si o portocală, achizitionată la pret redus, ca festin pentru masa de revelion. Cîte un trup scheletic înfăsurat într-un palton ponosit, prea larg pentru mîna de oase, ros de molii si de trecerea vremii, se tîrîie sustinut de picioare nesigure, încăltate cu bocanci scîlciati prin care zloata sau gerul intră nestingherite, spre „
speranta“ numită farmacie. Ochii, înfundati în orbite, nu mai păstrează nici un licăr de sperantă în mai bine. Nu înjură pe nimeni pentru neajunsurile lui, deoarece s-a născut sărac si va muri la fel. A schimbat atîtea „stăpîniri“ încît nici măcar nostalgia unor vremuri mai bune nu-l mai fac să mai vibreze emotional. S-a născut singur si va muri la fel de singur! Moartea, ca o izbăvire, va fi demnă avînd constiinta împăcată că nu are datorii neonorate sau cine stie? Nu poti să stii cînd statul îti mai ia si din ce mai ai. Si dacă totusi guvernantii? Nu, sigur e un vis, ei au alte griji!.
„Regalul“ din gunoaie si „
gunoaiele“
Mai ieri, la un colt de bloc, lîngă gura unui canal din care ies aburi, alături de un cîine costeliv, cu o zgardă inedită dintr-o buză de borcan, un „copil al străzii“ se leagănă, îngăimînd sacadat un fel de cîntec lălăit ce seamănă mai mult cu un ritual păgîn. Cînd si cînd se opreste trăgînd aferat dintr-o tigară cam butucănoasă, probabil cu etnobotanice. Nu-i pasă ce va fi, nu simte nimic, e „fericit“ că
a mîncat bine si de aceste sărbători. De, mila oamenilor încă mai functionează! La unii! Adolescentului fugit de acasă, de la scoală, nu-i pasă că este un bun „contribuabil“ la „etichetarea“ tării noastre ca tară de handicapati. Multi ca el îsi duc veacul prin subsoluri de bloc, prin canalizări, unde-i mai cald. Unii, putin mai fericiti, au fost „internati“ în vreun asezămînt condus de cîte un „stranier“, din păcate, pedofil, sau mai si mor pe la vreun colt de bloc sau prin boscheti. Scolile ajutătoare si centrele de plasament au fost asaltate de sărbători de „reprezentantii de seamă“ ai filialelor locale ale partidelor. S-au înghesuit în a acorda ajutoare unor copii a căror vină nu este aceea decît că s-au născut altfel decît altii. Oamenii politici uită însă că un copil nu poate mînca cu zece guri odată. Poate dacă ajutorul s-ar întinde pe parcusul unui an. Nu vreau să gîndesc că gesturile lor, bine „intentionate“, vin numai în scop caritabil. Dar de! Mai vin 2012 si 2013 cu alegeri, cu noi promisiuni de ciolan! După revelion cele mai „
inspectate“ au fost lăzile de gunoi, numite pompos „europubele“, scormonite cu atentie desăvîrsită de „baronii“ resturilor menajere. Au ales cu grijă tot ce a fost comestibil si util bordeiului sau locului în care sălăsluiesc. Fărimiturile de la mesele concetătenilor avuti potolesc ghiorăitul matelor care n-au mai văzut o mîncare caldă de nu stiu cînd.
(Con)damnati…si fără vină!
Pensionarii scormonesc cu grijă prin portofele, subtiate de facturile la gaz, curent electric si întretinere, si întind farmacistilor sume derizorii pentru niste medicamente pe care ei le consideră vitale. Nu fac decît să-si prelungească chinul. Sînt constienti de lucrul acesta, însă mai au copii, mai au nepoti! În neputinta lor consideră că trebuie să-si ajute „odraslele“ care de multe ori au uitat să-i viziteze de sărbători. Despre protectia socială discută doar între ei, la Economat, acolo unde preturile sînt mai mici decît pe piata liberă doar cu cîtiva bani. Pentru ei contează. Azilul de bătrîni, locul unde părinti abandonati de copii haini îsi asteaptă răbdători „sfîrsitul fără întoarcere“. Cîte unul povesteste cu mîndrie ce mare stab e fiul lui, dar acesta fiind ocupat nu l-a mai vizitat de cîtiva ani. Restaurantele fac bilantul după microrevelioane, la niste preturi care pot da fiori celor care îsi duc zilele de azi pe mîine. Protipendada locală a sărbătorit cu fast încă un an rodnic si plin de „reusite“. Din fericire au mai fost si din cele bune. Iată, o mie de motive să petreci cu partenerii de afaceri si cu prietenii apropiati. Ce contează că facturile „frig“ buzunarele oamenilor, ce contează că presiunea la gaz a scăzut, ce contează că e frig, ce contează? Ce contează că multi romascani trăiesc la limita subzistentei? Importante sînt planurile de afaceri, conturile din bancă, importante sînt viitoarele concedii din vară, prin tările exotice, importante sînt taxele grase plătite în străinătate pentru ca odraslele să se scolească european, importante sînt alegerile. Ce contează că se moare de foame, ce contează că unii se îmbracă cu ce dezbracă altii sau mănîncă ce aruncă altii? În fond, fiecare trăieste cu speranta că anul 2011 va fi un an mai bun. Va fi oare?
monitorulneamt.ro
