POSTUL BOBOTEZEI Boboteaza, serbatã în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sãrbãtorilor de iarnã si are, pe lângã întelesurile crestine – momentul nasterii spirituale a Mântuitorului – trãsãturi de mare sãrbãtoare popularã. Postul în Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie, garanteazã un an bogat!
În ajunul Bobotezei (astãzi, 5 ianuarie) se pregãteste o masã asemãnãtoare cu masa din ajunul Crãciunului. Pe masa din “camera de curat” se asterne o fatã de masã, aleasã special pentru acest moment, sub fata de masã se pune fân sau otavã, iar pe fiecare colt se pune câte un bulgãre de sare. Deasupra se aseazã douasprezece feluri de mâncare: coliva – grâu pisat, fiert, îndulcit cu miere si amestecat cu nucã pisatã – bob fiert, fierturã de prune sau perje afumate, sarmale (gãluste) umplute cu crupe, bors de «burechiuse» sau «urechiusele babei» – bors de fasole albã în care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite în formã de urechiuse – bors de peste, peste prãjit, «vãrzare» – plãcinte de post umplute cu tocãtura de varzã acrã -, plãcinte cu mac etc. Pânã la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mâncare iar, imediat dupã sfintirea mesei, o parte din bucate sunt adãugate în hrana animalelor pentru «a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prãsilã». Ca orice altã sãrbãtoare mare, si Boboteaza începe încã din ziua de Ajun, zi care trebuie “tinutã”, ca sã avem un an prosper. Postul Bobotezei are o importantã crucialã si trebuie tinut cu strictete pentru ca anul sã fie bogat si sã avem belsug. Gazda aseazã sub fata de masã sare, mei, boabe de grâu si fân, pentru ca în Noul An casa si cãmara sã le fie pline.
Ajunul Bobotezei
Ajunul Bobotezei era socotit cândva, în egalã mãsurã, si un moment favorabil farmecelor, descântecelor si altor practici magice. Dimineata, înainte de aprinderea focului, se strângeau cenusa din sobã si gunoiul din casã pentru a fi pãstrate pânã în primãvarã, când se presãrau pe straturile cu legume « pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii ». Fânul de sub fata de masã si bulgãrii de sare se adãugau în hrana animalelor « pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele ». În acelasi scop era folositã si agheasma luatã de la preotul care venea cu Iordanul. Se credea cã dacã, în dimineata Ajunului de Boboteazã, pomii erau încãrcati cu promoroacã, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea cã animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteazã despre locurile unde sunt ascunse comorile. În aceastã zi erau interzise certurile în casã si nu se dãdea nimic ca împrumut, nici mãcar jãratec din focul din vatrã. În seara de Ajun se sãvârseau practici de aflare a duratei vietii. Înainte de culcare, se luau cãrbuni din vatrã si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea cã primul care va muri, va fi cel al cãrui cãrbune se va stinge mai repede.
