Troita din Puscasi care gãzduieste de trei sãptãmâni icoana plângãtoare a pãrintelui Arsenie Boca trece zilele acestea prin reparatii capitale. Pentru cã minunea s-a arãtat atât de aproape de casa lui si pentru cã a fãcut atât de mult bine oamenilor care au venit sã se roage acolo, Claudiu Motãu, cel care a adus icoana de la mãnãstirea Lainici, a schimbat ieri usa si geamurile de lemn ale troitei cu unele din termopan, iar la intrare în troitã a pus pavaj din granit. Cheltuiala a fost suportatã în totalitate din propriul buzunar, ceea ce i-a fãcut pe credinciosii prezenti ieri la icoanã sã se întrebe unde e biserica în toatã aceastã poveste? “Sãracul bãiat a fãcut si face totul din buzunarul lui. Din câte îl cunoastem, nici nu cred cã ar accepta sã primeascã ajutor bãnesc din partea cuiva. Dar mãcar sã vinã cineva de la bisericã sã-l întrebe dacã are nevoie de ajutor, mãcar mânã de muncã. Preotul din sat are alte preocupãri. Vine în fiecare dimineatã cu masina la troitã, dã geamul jos si o întreabã pe femeia care vinde lumânãri dacã mai are nevoie de “marfã”. Asta dupã ce colecteazã ce s-a vândut în ziua de dinainte. Nu e frumos si nici corect fatã de oamenii care vin sã se roage aici” ne-a declarat, supãrat, nea Ilie, unul dintre credinciosii prezenti ieri la troitã.
Atitudinea pe care Biserica Ortodoxã Românã o are fatã de ceea ce se întâmplã la Puscasi a supãrat comunitatea localã. Multi locuitori ai comunei sunt supãrati cã preotul din sat n-a fãcut nici mãcar o slujbã la troita unde, de câteva sãptãmâni, mii de pelerini din toatã tara au venit sã se roage. “Au venit preoti si cãlugãri din toatã tara si s-au rugat aici, la icoanã, dar nici unul nu a avut curaj sã tinã o slujbã. E posibil asa ceva? Minunea icoanei plângãtoare a apropiat si mai mult oamenii de Dumnezeu, lumea din toatã tara a venit sã se roage în satul Puscasi, iar preotul nostru tace si nu face nimic” ne-a zis tanti Maria, una dintre pelerinele prezente ieri la icoanã. Aceasta a fost contrazisã de mos Ilie care ne-a zis cã preotul e prezent zi de zi la troitã. “Vine în fiecare dimineatã, dar cu frãmântãrile lui. Pe el îl intereseazã cum merge vânzarea lumânãrilor si cât dã lumea pentru pomelnice. Vine cu masina la troitã, nici mãcar nu se coboarã. Dã doar geamul jos si o întreabã pe femeia care vinde lumânãri dacã mai are nevoie de <<marfã nouã>>. Asta dupã ce strânge ce s-a vândut în ziua de dinainte. Nu e frumos si nici corect fatã de oamenii care vin sã se roage aici” ne-a declarat acesta.
De ieri, troita are usi si geamuri de termopan
Ieri dimineata, la troitã era un adevãrat santier. Claudiu Motãu, proprietarul icoanei plângãtoare si cel care a construit locasul de rugãciune, a schimbat usile si geamurile de lemn ale troitei cu unele de termopan, iar pe jos a pus piatrã de granit. Totul de unul singur si cu bani din propriul buzunar.” Sãracul bãiat a fãcut si face totul din buzunarul lui. Asa e si taicã-su, asa a fost si bunicã-su, inimosi si cu credintã în Dumnezeu. Tot ce au fãcut pentru bisericã au fãcut fãrã a cere ceva în schimb. Din câte îl cunoastem, nici nu cred cã ar accepta sã primeascã ajutor bãnesc din partea cuiva. Dar mãcar sã vinã cineva de la bisericã sã-l întrebe dacã are nevoie de ajutor, mãcar mânã de muncã. Biserica are însã alte prioritãti” ne-a mai zis mos Ilie.
