LECTIE DE VIATÃ! Trãiesc într-o sãrãcie lucie, doar din banii de alocatie si muncind cu ziua prin sat pentru câtiva lei în plus, însã sub niciun chip nu vor sã renunte la a-si mai sustine bãiatul sã urmeze la oras, cursurile de… picturã si pian!
Asa ar putea începe povestea de viatã a lui Daniel Costrãsel, un copil din Gugesti, comuna Botesti, care, în ciuda conditiilor grele de acasã, el vine de trei ori pe sãptãmânã la Palatul Copiilor din Vaslui, pentru a-si cultiva talentul artistic de exceptie. „Sunt sigurã cã niciunul dintre colegii sãi de acolo nu stiu cã el poate n-a mâncat nimic în ziua aceea, deoarece are ambitia sã nu se lase mai prejos“, spune fosta lui învãtãtoare, cea care l-a sustinut de-a lungul timpului. Devenit motiv de mirare si mândrie pentru toatã comuna, Daniel este însã la un pas de a nu-si mai putea urma visul, pentru cã pãrintii sãi, cu alti doi copii mai mici acasã, au ajuns la capãtul puterilor si tot mai greu fac rost de bani pentru drumul spre Vaslui al fiului lor.
AMBITIE „Un caz de exceptie“! Asa îl considerã cadrele didactice ale Scolii Gugesti pe Daniel, copilul care vrea cu tot dinadinsul sã îsi depãseascã conditia si sã ajungã un artist de valoare. Înzestrat cu un talent deosebit în domeniul artelor plastice, precum si cu un simt muzical remarcat deja de specialisti, copilul rãzbeste cu greu din satul sãu cãtre „lumea unde s-ar putea întâlni cu sansa vietii sale“, dupã cum se exprimã învãtãtoarea Gica Nitã, cea care i-a urmãrit pasii micului artist de la Gugesti. Toatã comuna s-a mirat când, în urmã cu doi ani, Maria si Eugen, pãrintii sãi, au decis sã îl înscrie pe Daniel la Palatul Copiilor din Vaslui, chiar dacã sãrãcia în care trãiau le sfida sperantele. „Vã dati seama cã ei trãiesc din banii de alocatie?! Si în afarã de Daniel, mai au douã fetite mai mici. Dar chiar si asa au hotãrât sã îi dea acestui copilul bani de transport, ca sã studieze cu profesionisti, muzica si pictura la Vaslui. Lunea sau joia, dar si la sfârsitul sãptãmânii, îl poti vedea la microbuz, cã pleacã din sat. Mi-e milã, cã stiu cã nu are nicio bucatã de pâine la el. Îi mai pun un corn sau laptele, pe care nu îl mãnâncã alt copil. Nu stiu de unde are atâta ambitie! E un pui de om, dar nu se plânge, nu obosesste, nu cere decât sã fie lãsat sã meargã la cursuri. E marea lui bucurie“, spune Gica Nitã. Pentru fiecare drum la Vaslui, Daniel are nevoie de 20 de lei, bani pentru care pãrintii fac economii extraordinare. „Orice legumã din curte o vând, se zbat, ca sã strângã banul, muncesc cu ziua, sã dea bãiatului sansa sã învete“, mai spun cadrele didactice din Gugesti.
E „suflet de basarabean“ si se mândreste cu asta!
PRIMII PASI… În ciuda admiratiei cu care este înconjurat de colegi, Daniel rãmâne un bãiat modest si destul de retras, chiar dacã pe holurile scolii se aude întruna strigat „Costrãsel, Costrãsel“! El spune cã mosteneste tot talentul sãu de la un unchi din Basarabia. Acolo s-a nãscut mama sa si el de asemenea, iar apoi, într-un context al vietii, ei s-au stabilit în România, la Gugesti. „Sunt basarabean si îmi place sã recunosc asta. Oricum, Basarabia e pãmânt românesc. Asa cã… de acasã, am venit tot acasã“, spune el. Desi are deja câteva zeci de lucrãri de picturã, cu care dascãlii din scoalã se mândresc ori de câte ori cineva le trece pragul, cel mai „glorios“ moment al sãu în acest domeniu n-a fost decât acela în care i s-a permis sã îsi expunã lucrãrile la…. Primãrie. „A fost ca o expozitie personalã. Nu a avut nume expozitie, dar a fost frumos. Toatã comuna a vãzut ce iese din mâinile lui Costrãsel. Oamenilor le-a plãcut“, povesteste învãtãtoasrea Nitã. Cu acel prilej a obtinut de la primarul Adrian Pantea, drept rãsplatã, un abonament pentru o lunã pe ruta Gugesti – Vaslui.
I-a facut mamei sale ,,cel mai frumos portret din lume’’
Micul artist stie cã existã riscul de a nu-si mai putea continua cursurile la Vaslui, însã nu-si pierde speranta. „Mama si tata m-au ajutat mult si pânã acum, dar stiti de ce?! Din iubire si cu credintã în Dumnezeu. Eu când voi fi mare si voi realiza ceva în viatã, prima datã voi încerca sã îmi rãsplãtesc pãrintii. Eu vãd cum se chinuie ei ca eu sã am bani de drum, dar de fiecare datã îmi spun cã va sosi si momentul sã îi rãsplãtesc. Sper ca momentul acesta sã nu fie prea departe. Dacã va fi sã nu mai pot merge, atunci nu ei sunt vinovati. Nimeni nu e vinovat cã e sãrac“, considerã el. Din dragoste pentru mama sa, Maria, copilul a fãcut deja unul dintre cele mai frumoase portrete grafice din „portofoliul“ sãu, despre care spune cã intentionat l-a realizat într-o formã mult… întineritã: „Mama mea vreau sã fie mereu tânãrã si frumoasã, iar portretul acesta este cel mai frumos din lume“.
