Învãtãtorul Dan Oprea, un domn Trandafir al contemporaneitãtii
REPORTAJ…Zilnic suntem bombardati de stiri ale cãror personaje principale sunt dascãli care si-au depãsit atributiile, au avut un comportament nepotrivit fãcând de rusine aceastã profesie. Uneori este însã necesar sã îi amintim si pe cei care fac cinste învãtãmântului românesc. Este vorba despre oamenii care nu au ajuns din întâmplare la catedrã, oameni fãcuti sã ducã mai departe stiinta de carte cu profesionalism. Un exemplu elocvent pentru aceastã categorie este domnul învãtãtor Dan Oprea de la Scoala Gimnazialã “Mihai Eminescu” Vaslui. Domnul învãtãtor are în prezent clasa a IV-a si cãlãuzeste 35 de elevi, un numãr care ar putea fi considerat de sceptici prea mare. Însã cu dârzenie, dãruire, dar mai ales cu plãcere si cu multã rãbdare a reusit sã transforme si pe cei mai slabi elevi în învingãtori, mãrturii fiind numeroasele rezultate foarte bune obtinute la concursuri si olimpiade.
„Dacã în ceea ce vreti sã scrieti despre modesta-mi persoanã va veni vorba si despre cei care mi-au marcat drumul în meserie, vã rog sã nu uitati de toti colegii mei din scoalã, mai cu experientã, dar si mai tineri, de la care am învãtat în fiecare zi câte ceva, dar si de adevãratele modele de profesionalism, seriozitate si dãruire pe care le-am avut în dl. înv. Viorel Onitã si dl. prof. Gheorghe Cîrja.”
Despre învãtãtor Dan Oprea auzisem multe lucruri bune, cã ar fi un domn Trandafir al contemporaneitãtii, un dascãl ce reuseste, zi de zi, sã punã în scenã câte un basm în care personajele principale sunt nimeni altele decât elevii, iar desfãsurarea actiunii se petrece unde altundeva dacã nu în sala de clasã. Curiozitatea noastrã de a-l cunoaste pe acest om venit parcã din timpuri de mult apuse a devenit din ce în ce mai mare însã, de fiecare datã când ne propuneam sã îl cãutãm pentru a-i afla povestea intervenea câte ceva si amânam planul. Reticenti din fire, gândeam cã, odatã ce îl vom cunoaste, îi vom gãsi un cusur pentru cã nici un cadru didactic nu este perfect. Oamenii obisnuiesc sã ridice alti oameni pe adevãrate piedestaluri, însã de cele mai multe ori persoanele mult admirate nu reusesc sã rãmânã acolo sus pentru mult timp. Cam asta era imaginea noastrã despre domnul învãtãtor, ni se pãrea a fi un gigant al învãtãmântului, cãci cuvintele pe care le auzeam adesea de la alte cadre didactice, de la pãrinti si de la elevi la adresa dumnealui erau cu adevãrat extrordinare. În cele din urmã inevitabilul s-a produs, l-am întâlnit pe Dan Oprea si la câteva zile de când am discutat pentru prima datã, un singur lucru putem sã vã spunem: în ochii nostri, domnul învãtãtor a rãmas nemiscat, pe piedestal. Vesnic tânãr si gata sã intre în jocul copiilor, este cel care zilnic îi primeste pe elevi cu zâmbetul pe buze, cu o cãldurã sufleteascã de care acestia au avut parte doar în sânul familiei. Fiind un bun psiholog, “domnul”, asa cum îi spun elevii, reuseste cu succes sã se muleze pe caracterul fiecãrui copil, chiar dacã unii sunt mai introvertiti, mai timizi, si altii mai energici. Poate de aceea a reusit sã îsi apropie elevii, 35 la numãr, sã le câstige respectul, încrederea, dar mai ales dragostea. “A face fatã unor clase numeroase nu este o problemã. Nu eu mi le doresc în mod deosebit. Trebuie sã-ti asumi responsabilitatea si sã nu-i dezamãgesti pe cei care au dorit sã te ocupi de formarea copilului lor. E multã muncã, dar meritã. De altfel, nu e ceva nou. Am lucrat cu clase de 40-42 de elevi în trecut”, ne-a spus învãtãtorul. Cei mici vorbesc cu fascinatie despre modul în care se desfãsoarã orele si vãd în dumnealui un om complex care le este mentor, pãrinte si prieten în acelasi timp. Venit de pe plaiuri buzoiene în urma cu multi ani i-au trecut prin mâini generatii întregi si ca un semn de recunoastere a meritelor sale, de-a lungul anilor, fosti elevi, deveniti între timp pãrinti, si-au înscris copiii tot în clasa dumnealui, lucru care nu poate decât sã îl bucure. Desi discutia pe care am avut-o cu învãtãtorul a fost una destul de lungã, presaratã cu amãnunte despre activitatea de la ore, rezultatele obtinute la diferite concursuri, dar si despre viziunea dumnealui cu privire la evolutia învãtãmântului românesc dupã 1989, în momentul în care i-am spus cã am vrea sã publicãm toate aceste informatii ne-a rugat sã nu o facem. Putem sã jurãm cu mâna pe inimã cã este unul dintre cei mai modesti oameni pe care i-am cunoscut si tocmai din acest motiv domnul învãtãtor a ales doar câteva cuvinte pentru a le publica. “M-am nãscut în comuna Cislãu, judetul Buzãu, demult, în secolul trecut. Am absolvit Liceul Pedagogic <<Spiru Haret>> din Buzãu în 1973 si am fost repartizat la Scoala din Feresti, Vaslui, iar din 1 septembrie 1979, prin concurs, la Scoala Nr. 6 Vaslui.”, ne-a spus „domnul”. În ceea ce priveste alegerea meseriei, dar si secretul care se ascunde în spatele unei relatii atât de apropiate cu elevii, ne-a spus cã “Asta m-am vãzut fãcând dintotdeauna, poate datoritã modelelor pe care le-am avut, poate datoritã statutului pe care îl oferea meseria de cadru didactic în alte vremuri. În ceea ce priveste relatia mea apropiatã cu elevii, nu stiu dacã este neapãrat un secret. Copiii simt dacã îi iubesti si îi respecti si atunci vin ei cãtre tine. Este foarte important sã ai rãbdare, întelegere, pasiune pentru meserie.” În ceea ce priveste viitoarele cadre didactice „domnul” are un sfat simplu: „Sã aleagã aceastã meserie numai dacã iubesc copiii si dacã pot pune satisfactiile morale deasupra celor materiale.” Nici despre numeroasele premii câstigate la concursuri nu ne-a dezvãluit foarte multe: „Ele sunt ale copiilor si, de altfel, nici nu cred ca ar încãpea în tot numãrul ziarului. Nu urmãresc neapãrat diplome, ci ceea ce reprezintã pentru ei un concurs: o întrecere cu propria persoanã”.
Ce spun pãrintii
Cei mai multumiti de domnul învãtãtor sunt pãrintii care observã pe zi ce trece evolutia copiilor lor. “Este un domn care are multã rãbdare, se dedicã trup si suflet activitãtii de la clasã. Este atât un cadru didactic valoros, cât si o persoanã extraordinarã.”, a declarat Alina Tãlpãlaru, mama unui elev. “În urmã cu aproximativ 30 de ani pãseam în clasa I cu emotie si teamã. Domnul învãtãtor a fost cel care m-a fãcut sã revin în fiecare zi, timp de patru ani, cu plãcere în bancã. Astãzi, fiul meu îmi calcã pe urme. În fiecare dimineatã merge cu entuziasm si încredere la scoalã, are rezultate bune la concursuri. Domnul învãtãtor este cel mai bun dascãl pe care l-am fi putut avea eu si fiul meu.”, a declarat Alina Florea.
Colaborator la Editura Media Sind
SCRIITOR…Putini stiu faptul cã Dan Oprea este un colaborator fidel al editurii Media Sind, editura Uniunii Sindicale Didactice Vaslui. „Cu domnul Dan Oprea am început colaborarea în anul 2005 când s-a desfãsurat un proiect cu finantare de la Marea Britanie si am realizat o serie de activitãti. Practic, au fost realizate mai multe materiale didactice pe discipline pentru învãtãmântul primar si pre-primar care s-au distribuit gratuit în scoli. Încã de atunci s-a implicat în realizarea materialelor iar colaborarea a continuat si dupã încheierea proiectului. Este un colaborator exemplar, nu s-a pus niciodatã problema sã refuze sau sã nu se implice”, a declarat Sorin Tiplea, director al editurii.
Se bucurã de aprecierea colegilor
PÃRERE…”Dãnut este un om deosebit nu numai cu elevii, dar si în relatiile cu întreg colectivul. Este foarte apreciat de colegi si de copii. Chiar si când se desparte de ei în clasa a IV-a, copiii îl simt în continuare aproape pânã în clasa a VIII-a, dar si la liceu. De obicei bãrbatii sunt mai distanti, dar ne bucurãm sã vedem cum se ataseazã copiii de el si îl apreciazã, toate generatiile pe care le-a avut au rãmas apropiate de el. Toate clasele dumnealui sunt de exceptie, dezinvolte. Nici nu au început înscrierile în noul an scolar si deja au venit vreo 50 de pãrinti care si-au exprimat dorinta de a-si înscrie copiii în clasa dumnealui”, a declarat Pavelina Tãune, director al Scolii Gimnaziale “Mihai Eminescu”.
