REVELION PE VECHI…În timp ce pentru majoritatea românilor sãrbãtorile de iarnã s-au încheiat, pentru ortodocsii de rit vechi, rusii lipoveni, sârbii si ucrainenii din România, astãzi este sãrbãtoarea Anului Nou. În tot judetul sunt câteva mii de crestini de rit vechi, credinciosi care, de când se stiu pe meleagurile astea, tin toate sãrbãtorile religioase, cu exceptia Pastelui, dupã calendarul iulian. Dintre acestia, o mare parte sunt concentrati în Dragomiresti, Vladia, Belzeni, Doagele, Tulesti.
Pentru cei care respectã calendarul gregorian, introdus de Papa Grigore al XIII-lea în 1582, adoptat în România de cãtre autoritãti în 1919, iar de BOR în 1924, odatã cu Boboteaza, 6 ianuarie, se încheie sãrbãtorile de iarnã. Pentru cei care au rãmas însã la calendarul pe stilul vechi – calendarul iulian, în 7 ianuarie e prãznuit însã Crãciunul, iar trecerea în anul nou se face pe 13 ianuarie. Actualmente, în judetul nostru, câteva mii de oameni – rusii lipoveni de la Dumasca, Tãcuta, si cei stabiliti în Vaslui, la fel si sãtenii din Slobozia, comuna Gârceni, Doagele si Vladia din comuna Dragomiresti – tin sãrbãtorile pe rit vechi. Corneliu Bichinet, vicepresedintele Consiliului Judetean, sãrbãtoreste de ani buni Anul Nou alãturi de comunitatea din Vladia, satul sãu natal. “Desi pãrintii mei tin în mod firesc pe nou si serbeazã pe 31 decembrie si 1 ianuarie, jumãtate din satul meu natal tine sãrbãtoarea trecerii dintre ani pe vechi. Tinerii organizeazã cete de urãtori, capre, ursi, alaiuri foarte frumoase care sunt însotite de fanfare din satele din comunã. În fiecare an, de pe vremea când eram învãtãtor în comuna mea, îi primesc pe copii si pe tineri în fata casei pãrintesti si ei se bucurã de întâlnirea noastrã mãnoasã. Am stabilit cu tatãl meu, om de 85 de ani, ca sã ajung în sat miercuri, pe 14 ianuarie, la ora 12.00, sã-i cinstesc pe lãutari, sã primesc urãtorii si alaiurile de mascati. Pentru toti am pregãtit un pahar cu vin si un dar. Sãrbãtori fericite!”, a declarat Corneliu Bichinet.
Calendarele de-a lungul istoriei
La origine, calendarele au fost de mai multe feluri, dupã mediile geografice, etnice si culturale în care s-au format. Unele dintre ele s-au pãstrat pânã astãzi, iar altele au dispãrut în timp. “Toate comunitãtile umane, indiferent de gradul lor de dezvoltare, au instituit repere pentru marcarea timpului, mai precis a anilor. Punctele de reper au fost în primul rând astrele, respectiv Steaua Polarã, Luna si Soarele. În cazul marilor civilizatii antice s-au instituit date precise pentru a marca succesiunea lunilor în cadrul anilor. Astfel a fost stabilit calendarul ebraic care începea de la începutul lumii, cel asiro-babilonian pe baza calendarului sumerian în care se pornea tot de la începutul lumii. Dacã evreii au consemnat în Biblie acest început, sumerienii si asiro-babilonienii plecau de la “Emuna Elis“ (Cândva Sus), poem care stabilea un început mitologic al lumii. Grecii numãrau anii de la Olimpiadã iar romanii de la întemeierea Romei. Pânã în 146 î. Hr, anul nou roman începea de la 1 martie, apoi a fost mutat la 1 ianuarie. Cel care a reformat calendarul în întreaga lui structurã a fost Caius Iulius Caesar, care a introdus douã luni în plus: iulie si august. Dacã suntem atenti observãm cã numele unor luni – octombrie, noiembrie, decembrie – pleacã de la octo (opt), novem (nouã), decem (zece).”a adeclarat profesorul Dan Ravaru.
Cum a apãrut calendarul gregorian?
Calendarul gregorian a fost adoptat initial de tãrile catolice si protestante, în România lovindu-se de împotrivirea populatiei. “Acest calendar, numit iulian, a fost acceptat în lumea catolicã si protestantã pânã în secolul al XVI-lea, când Papa Grigore a introdus noul calendar numit gregorian din cauzã cã în fiecare an au fost 8 minute în plus. Atunci diferenta era de 8 zile, actualmente, între gregorian si iulian, este o diferentã de 14 zile. În plan românesc au existat mai multe calendare. Presupunem existenta unui calendar dacic alcãtuit pe baza fazelor lunii. Si astãzi musulmanii folosesc un astfel de calendar. Mai exact, în calendarul lunar, lunile aveau doar 28 de zile. De aici diferenta fatã de calendarul care are la bazã fazele soarelui. Oficial, în Tãrile Române s-a folosit calendarul bisericesc bizantin care începea la 1 septembrie. Calendarul popular românesc descins din cel dacic situa începutul anului la 1 martie. De aceea, toate obiceiurile de iarnã, în primul rând Plugusorul, vorbesc de primãvarã. În lumea ortodoxã, inclusiv în România s-a folosit calendarul iulian (stil vechi), considerându-l pe cel gregorian specific lumii catolice si protestante. Dupã Primul Rãzboi Mondial, odatã cu eforturile de modernizare a tãrii, în perioada 1920-1925, treptat a fost introdus calendarul gregorian care ne alinia Europei. Acest lucru nu s-a petrecut fãrã incidente. Majoritatea ortodocsilor au considerat cã schimbarea calendarului, mutarea unor sãrbãtori religioase, ar fi o blasfemie la adresa dreptei credinte”, a adãugat profesorul Dan Ravaru.
Calendarul gregorian si cazul Pungesti
STILISTI ÎMPUSCATI…Cu toate cã nemultumiri au fost în mai multe zone, la Pungesti s-a înregistrat episodul cel mai violent, lãsându-se cu vãrsare de sânge. În zilele noastre în zona respectivã nu mai regãsim asa numitii “stilisti”. “Incidentul cel mai grav s-a petrecut în judetul Vaslui, în comuna Pungesti, satul Toporãsti. Aici, în 1925, au fos împuscati de jandarmi cinci locuitori dintre cei care se împotriviserã introducerii calendarului gregorian. Faptul este considerat oarecum singular, în alte pãrti represaliile au constat mai mult în condamnãri la închisoare. Dupã o relatare oralã, se spune cã un preot din Pungesti iar fi îmbãtat pe jandarmi si acestia au executat foc fãrã avertisment asupra celor care manifestau în fata bisericii pentru pãstrarea vechiului calendar. Actualmente, în judetul nostru, rusii lipoveni de la Dumasca – Tãcuta si cei stabiliti în Vaslui tin sãrbãtorile tot dupã vechiul calendar. La fel si sãtenii din Slobozia – Gârceni, Doagele si Vladia din comuna Dragomiresti. Acestea sunt comunitãti compacte, pãstrãtoare ai vechiului calendar (stilisti). Mai întâlnim în familii izolate si în restul judetului. Persecutati într-o vreme, astãzi <<stilistii>> se bucurã de aceleasi drepturi, au si o Episcopie. Un aspect amuzant se referã la <<stilistii>> din Doagele. Unii dintre ei lucrau la întreprinderile cu foc continuu din Transilvania înainte de ’89. La sãrbãtorile legale sau religioase ale celorlalti ei se sacrificau fiind la locul de muncã, pe urmã obtineau zile libere exact când practicau ei sãrbãtorile dupã vechiul calendar”, a încheiat profesorul Dan Ravaru.
