Ceea ce se întâmplã acum la spitalul Husi poate servi drept studiu de caz pentru cei interesati sã afle cum se poate schimba totul, dar absolut totul, într-o singurã noapte! Pânã pe 3 octombrie 2014, spitalul Husi era cunoscut drept unitatea medicalã model din judetul Vaslui, de la care altii chiar aveau ce învãta: fãrã probleme financiare, fãrã datorii atârnate lunã de lunã de buget, fãrã arierate suspecte, cu salariile plãtite la timp, dar si cu pacienti multumiti, care nu veneau de acasã nici cu punga de medicamente, nici cu lenjeria de pat în sacosã. Zâmbeau husenii, cu putinã mândrie localã, când auzeau vesti despre protestele de la spitalul Bârlad, despre sãrãcia si datoriile de la spitalul Vaslui, în timp ce la Husi totul functiona ca la manual. Si nu doar pentru cã mass-media a evidentiat acest lucru, ci, dacã ne amintim bine, însusi ministrul Sãnãtãtii de la un moment dat, liberalul Eugen Nicolaescu, a declarat public, la TV, faptul cã “un spital bun de luat exemplu este la Husi, acolo unde, cu acelasi buget ca la toate celelalte spitale, reuseste sã aibã o activitate bunã, sã nu aibã nicio datorie si sã plãteascã salariile angajatilor”. Ministrul Nicolaescu pãrea exasperat în acea perioadã de multimea unitãtilor sanitare cu paturi din tarã, care se declarau împotmolite în datorii, iar protestele medicilor si asistentelor se tineau lant. Ce putea fi mai multumitor pentru o urbe micutã precum Husul, care, iatã, reusea sã se remarce la nivel national printr-un management bun la spitalul de care depind si acum în jur de 50.00 de oameni?! Zodia bunã a tinut însã pânã în noaptea de 3 spre 4 octombrie 2014. Un copil de numai 4 ani, Alexandra, murea în bratele unei pediatre, dupã ce, cu doar câteva minute înainte, fetita intrase pe usa spitalului pe propriile picioare. Aici s-a produs declicul! Imaginea construitã frumos si cu multã trudã colectivã s-a pãtat într-o clipã cu sângele unui copil despre care lumea, dar mai ales pãrintii disperati, au crezut cã a murit cu zile. Au urmat comisii de anchetã, plângeri la Politie, la procurori, verificãri dispuse de ministrul Bãniciou, amenzi, victime colaterale si, la pachet, o tensiune fãrã precedent între cadrele medicale din spital. Afarã, câteva mame supãrate, cu copiii în brate, fac proteste programate pe Facebook. Înãuntru, medicii nu gãsesc solutii rapide. Se cautã vinovati, se vor capete cãzute, iar primii care rup rândurile sunt medicii cel mai putin atasati sufleteste de bãtrânul spital. Se dau demisii, se vorbeste de orgolii, se susoteste pe la colturi. Mai nou, se anuntã un alt control din partea Ministerului Sãnãtãtii, care a auzit cã fug medicii, pe capete, de la Husi. Nimic mai fals, domnilor! Pleacã doar medicii pe care îi doare-n cot de acest spital. Nu degeaba spun înteleptii cã, de pe o corabie care dã semne de subrezealã, primii care fug sunt soarecii! Rãmân aceia care, fie si orgoliosi din fire, dar stãpâni pe profesia lor, vor sã lupte pânã la capãt pentru ca spitalul sã pãstreze portile deschise, pentru oamenii suferinzi ai locului.
