SÃRBÃTOAREA COPIILOR Sfântul Ierarh Nicolae este un sfânt cinstit de toatã crestinãtatea. Cinstirea sa este uneori mai mare decât a unora dintre Apostoli. Personalitatea sa cumuleazã trei elemente principale: ascetismul sirian, nobletea romanã si inteligenta greacã. A strãlucit prin bunãtate si întelepciune. Pentru multa sa bunãtate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credintã a fost prins si întemnitat împreunã cu alti crestini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost un mare teolog si un episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie.
Viata Sfântului Nicolae este foarte putin cunoscutã. Nu existã o biografie detaliatã a vietii sale, întrucât mai toate elementele biografice au apãrut târziu si nu au putut fi demonstrate. Sfântul Nicolae a trãit la sfârsitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Traditia Bisericii consemneazã cã Sfântul Nicolae s-a nãscut într-o familie bogatã în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiaticã a Turciei de astãzi. Numele sãu, Nicolae, vine de la „nicao” care înseamnã „a invinge”, „a birui”, si „laos”, care înseamnã „popor”. Astfel, Nicolae se traduce prin sintagma „învingãtor/biruitor de popor”.
Ales episcop în urma unei viziuni trimise de Dumnezeu
Încã din copilãrie, Sfântul Nicolae a dat semne de comportament spiritual exceptional, iar în timpul tineretii s-a remarcat prin purtare aleasã, post, discernãmânt si viatã duhovniceascã intensã. A studiat la cele mai bune scoli, unde s-a remarcat prin inteligenta sa, iar în bisericile în care intra uimea pe toti prin blândete si noblete sufleteascã. Întrucât unchiul sãu era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mãnãstirea Patara, unde a devenit preot. Traditia spune cã Dumnezeu s-a arãtat în vis unui episcop bãtrân, pe care l-a îndemnat sã punã arhiepiscop pe primul bãrbat care va intra a doua zi în bisericã. Nicolae a refuzat la început aceastã functie, însã Mântuitorul i s-a arãtat în vis, dãruindu-i Evanghelia si îndemnându-l sã primeascã noua demnitate.
Mare teolog si apãrãtor al credintei crestine
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebitã. S-a îngrijit cu mare atentie de pãstoritii sãi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe sãraci, i-a primit pe cei pãcãtosi, a apãrat credinta de erezii si de persecutorii pãgâni, el însusi fiind chinuit de soldatii împãratilor Diocletian si Maximian, care au încercat sã distrugã crestinismul si sã reintroducã religiile pãgâne. El a continuat sã apere legea lui Hristos, mergând prin cetate si distrugând toate statuile zeilor la care se închinau pãgânii. A fost un om a cãrui autoritate era recunoscutã în toatã Biserica de la vremea respectivã. Este ecumenic si pentru cã este un sfânt cinstit în toatã crestinãtatea. Chiar si în traditia crestinã, de tip protestant, de exemplu, unde s-a interzis cinstirea sfintilor, Sfântul Nicolae a continuat sã fie cinstit. El apare peste tot ca o figurã proeminentã, care exceleazã în generozitate, în bunãtate. Din acest motiv a si fost pus în legãturã cu Crãciunul. si tocmai de aceea se spune cã sãrbãtorile de iarnã încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dãrniciei lui Dumnezeu – Creatorul, care dã pe Fiul Sãu lumii la timpul potrivit, adicã la Crãciun. Pe lângã faptul cã este un sfânt ecumenic, este si un mare teolog si apãrãtor al credintei. Îndreptãtor al credintei, pentru cã el a fost cel mai vehement apãrãtor al învãtãturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu adevãrat, la Sinodul I Ecumenic.
Santa Mana pentru credinciosi
Nu se stie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, iar altele 350. Se stie doar data, respectiv cea la care astãzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie. În anul 1087, moastele sale, care rãmãseserã în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, de frica expansiunii musulmane. „Acolo este o criptã unde sunt îngropate moastele Sfântului Nicolae. Din acest mormânt, sãpat cam la doi metri sub pãmânt, pentru cã au vrut sã fie protejate de eventualele invazii sau profanãri, se spune cã izvorãste un lichid incolor, care se numeste Mana sau Santa Mana. E ca un fel aghiazmã, un mir mai fluid. O datã pe an, episcopul locului face o slujbã si extrage cu o seringã acestã Santa Mana, pe care o amestecã cu apã, o binecuvânteazã si apoi o împarte credinciosilor”, continuã pãrintele Sandu. O parte din mâna dreaptã a Sfântului Nicolae se aflã în Biserica „Sf. Gheorghe” Nou din Bucuresti.
Mare fãcãtor de minuni
Sfântul Nicolae a fãcut minuni chiar din timpul vietii sale. În timpul cãlãtoriei spre tara Sfântã, o furtunã puternicã i-a speriat pe cei din corabie, crezând cã vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toti sã se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânãr corãbier care cãzuse de pe catarg si se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat multi bolnavi si demonizati. Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arãtându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat sã vinã sã-si vândã grâul în cetatea Mirei. „Nu existã atestare documentarã, dar Sfântul Nicolae a fãcut foarte multe minuni. De exemplu, despre Agricola se stie cã a cãzut în mare si era sã se înece, fiind salvat de Sfântul Nicolae. Mai este minunea cu acel bãrbat care avea trei fete si care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situatie economicã delicatã. Solutia iesirii din aceastã situatie era sã-si ofere fetele spre desfrânare. Se spune cã seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, care era episcopul locului, arunca, în tainã, o pungã cu galbeni în curtea lui, astfel încât sã aibã cu ce sã trãiascã si sã nu dea fetele spre pierzare. În general, el a fost foarte discret cu minunile pe care le sãvârsea si este un mare ajutãtor al tinerilor. Mai este o minune legatã de împãratul Constantin si trei tineri, cãrora li se spune voievozi. Erau un fel de guvernatori locali care au fost acuzati pe nedrept de complot împotriva împãratului. Erau închisi si urmau sã fie decapitati. Dar seara, Sf. Nicolae i-a apãrut în vis împãratului, spunându-i cã sunt nevinovati. Înspãimântat de aceastã viziune, împãratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste interventii ale Sfântului Nicolae se vede cã cei ajutati sunt persoane tinere si probabil din acest motiv Sf. Nicolae a fost tratat si cinstit ca un mare ajutãtor al tinerilor”, explicã pãrintele Dan Sandu.
Datoritã minunilor pe care le-a fãcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor sãraci, dar si al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemãritate, al celor acuzati pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxã, cât si de cea Romano-catolicã, la 6 decembrie.
