Cartea “Reversul Medaliei”, de Andreea Rãducan va ajunge si la Bârlad
LANSARE Bârlãdeanca Andreea Rãducan, campioanã olimpicã si multiplã campioanã mondialã la gimnasticã, si-a lansat pe 8 decembrie, la Bucuresti, cartea autobiograficã “Reversul Medaliei”. Cartea prezintã viata Andreei pornind de la primii pasi pe bârnã în cadrul Clubului Sportiv Scolar din Bârlad pânã la momentul nefericit în care campioanei i s-a confiscat medalia de aur din pricina unei pastile de rãcealã si gripã. “Reversul Medaliei” este o carte despre sportul de mare performantã, despre o sportivã care a gãsit resursele necesare pentru a merge mai departe dupã nedreptatea de la Sydney. Cartea Andreei Rãducan va fi lansatã în viitorul apropiat si la Bârlad, orasul sãu natal, cu ocazia unui turneu de promovare pe care campioana noastrã îl va face în toatã România, turneu ca va porni de la Bârlad.
Andreea Rãducan – campioanã mondialã si olimpicã, detinãtoare a peste 20 de medalii, s-a nãscut la 30 septembrie 1983 la Bârlad, în judetul Vaslui. Primul contact cu sportul care a consacrat-o a fost la vârsta de patru ani si jumãtate în Bârlad, orasul natal. Pentru cã nu stãtea o clipã locului, topãia mai peste tot si deborda de energie, tatãl, Gheorghe Rãducan, mare iubitor de sport s-a gândit cã i-ar prinde bine sã îi consume energia într-un mod constructiv. Asa cã a luat-o de mânutã si a dus-o în sala de sport a Clubului Sportiv Scolar Bârlad. “La 4 ani am intrat în sala de gimnasticã. Am fost dusã de tata care era pasionat de sport. Mai tot timpul sãream prin pat si rupeam arcurile.Tata s-a gândit cã m-as distra mult mai bine în sala de gimnasticã. Trebuia sã îmi consum energia într-un mod constructiv. Mama nu a fost de acord la început, dar pentru cã eram la grãdinitã a zis cã meritã mãcar pânã încep scoala”, ne-a declarat Andreea. Debutul international a fost fãcut la vârsta de 15 ani, odatã cu participarea la Campionatele Europene de Juniori de la Sankt Petersburg, Rusia, unde Andreea Rãducan a obtinut douã medalii de argint si una de bronz, iar în finala de individual compus s-a clasat pe locul patru. Totodatã, Andreea Rãducan a fãcut parte din echipa de gimnasticã a României la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, an în care a cîstigat medalia de aur pe echipe si argint la sãrituri. Medalia de aur cuceritã în finala de individual compus i-a fost retrasã dupã trei zile din cauza unei pastile pentru rãcealã si gripã. În prezent lucreazã tot în domeniul sportului, la Fundatia Olimpicã Românã, fiind implicatã în acelasi timp în diferite proiecte de televiziune, ca de exemplu comentarea competitiilor de gimnasticã pentru Eurosport.
“Pentru noi Andreea rãmâne campioana olimpicã de la Sydney
“Pentru noi Andreea rãmâne campioana olimpicã de la Sydney si credem cã, dincolo de amãnuntele pe care le veti descoperi în aceastã carte legate de cele întâmplate la Sydney rãmâne evident spiritul de învingãtor al Andreei. Exemplul ei de perseverentã, determinare si curaj. Speranta cã în timp, cândva, i se va face dreptate îi dã puterea sã meargã mai departe si sã-i priveascã pe cei din jur cu încredere”, au declarat antrenorii Andreei, Mariana Bitang si Octavian Bellu.
Andreea îl va astepta pe Mos Crãciun acasã la Bârlad
Andreea dedicã aceastã carte tatãlui ei, cel care i-a insuflat dorinta de a face sport, devenind astfel sportivã de mare performantã si unul dintre cele mai importante nume din istoria gimasticii românesti. Lansarea oficialã si sesiunea de autografe va avea loc mâine, 12 decembrie ora 12.00, la librãria Diverta din Mall Bucuresti Vitan. Andreea Rãducan a precizat pentru cotidianul nostru cã a organizat lansarea de pe 8 decembrie doar pentru anntrenorii sãi, Octavian Bellu si Mariana Bitang, care nu pot participa mâine la lansarea oficialã. “Am considerat cã sunt datoare sã lansez cartea avându-i alãturi pe cei doi antrenori, pentru cã ei trebuiau sã plece si nu puteau veni pe 12 decembrie, asa cã am decis sã o lansãm pentru ei, pe 8 decembrie. Voi face în viitorul apropiat, sã vedem cum va organiza editura, un turneu de promovare a cãrtii mele, turneu care va începe de la Bârlad, orasul meu natal si va continua în alte orase ale tãrii. Pânã atunci, voi veni acasã la Bârlad, de sãrbãtori, alãturi de familia mea, pentru a întâmpina Nasterea lui Iisus si pe Mos Crãciun”, a precizat Andreea Rãducan pentru cotidianul “Vremea Nouã”. Cartea “Reversul Medaliei”, apãrutã la Editura Cãrtile Tango, va putea fi achizitionatã începând cu data de 12 decembrie în reteaua de distributie Diverta, la un pret de 32 RON si, ulterior, în toate retelele de distributie importante din tarã.
Fragmente din cartea Andreei Rãducan
Episodul Sydney – De la extaz la agonie
“Totul pãrea ca un vis si mi se pãrea cã se prãbuseste sala pe mine. Le multumeam celor din salã care m-au sustinut, fluturând bratele înspre toate punctele cardinale. A venit apoi si nota – luasem 9.837. Ne-am pozat, ne-am felicitat, apoi au venit Nadia si domnul tiriac, care ne repetau într-una: „Felicitãri, fetelor!” Doamna Mariana s-a uitat la notã si m-a strâns în brate. Am vãzut si eu nota si încercam sã vãd clasamentul, podiumul. Am aflat în cele din urmã: era mai mult decât atât. Tot podiumul era al nostru, pentru cã argintul era al Simonei si bronzul al Mariei. Un podium românesc integral. Era incredibil ce trãiri intense am avut în acele momente! Toti anii aceia de muncã de zi cu zi aveau acum foarte mult sens. Antrenorii erau foarte fericiti, era un succes grozav si o performantã care se atinge probabil o datã în viatã. Când am ajuns pe podium s-a intonat imnul pentru noi, trei campioane românce care priveau emotionate trei drapele. De data aceasta drapelele erau identice. Visul avea sã tinã însã doar trei zile …
Eram în fata oglinzii din baie si încercam pentru a treia oarã sã-mi imobilizez o suvitã rebelã, când a apãrut domnul Bellu si apoi a rostit replica aceea care si acum îmi îngheatã sângele în vene: „Rãducan nu are rost sã meargã la salã, cã nu mai are voie sã concureze!” Doamna Mariana i-a rãspuns fãrã sã-si întoarcã privirea spre el si sã-i citeascã toatã îngrijorarea amestecatã cu dezamãgire care îi compuneau chipul: „Nici mãcar în glumã sã nu mai spui asa ceva!” Când a vorbit din nou, doamna Mariana a înteles cã existã o problemã într-adevãr, s-a întors si i-a vãzut speriatã chipul. A întrebat: „Ce s-a întâmplat?” Nici mãcar nu avea cum sã-i explice. Tot ce stia era cã seful delegatiei noastre a primit o hârtie prin care i se aducea la cunostintã faptul cã Andreea Rãducan a fost depistatã pozitiv. Nu întelegeam precis ce aud, parcã era un vis urât, parcã se clãtina totul cu mine. As fi vrut sã nu mai aud, sã-mi astup urechile, si totusi eram curioasã, pentru cã nu pricepeam nimic. Cred cã un sentiment mai greu si mai urât si o stare de deznãdejde totalã ca atunci nu am mai avut vreodatã.”
„Urcã fãrã fricã, tata te asteaptã la capãtul bârnei!
Era la serviciu în ziua în care mama m-a adus pe lume. Înainte sã porneascã spre maternitate, tata a pus mana pe telefon si a întrebat: “Bunã ziua, Simina Rãducan a nãscut?” Asistenta i-a rãspuns: “Da, aveti o fetitã! Sã vã trãiascã!” Tata a repetat întrebarea, total nemultumit de rãspuns: “Nu, doamnã, Rãducan Simina?” “Da, domnule, aveti o fetitã!” si-a dorit mult sã fiu bãiat si probabil sã devin fotbalist, dar n-a fost sã fie. Pe lume s-a ivit o fatã, ce-i drept cu înfãtisarea si caracterul lui. si în loc de fotbal a ales gimnastica. Foarte pasionat de sport, el a fost cel care mi-a ales drumul în viatã. stiu cã m-a iubit enorm si îi semãn întrutotul. Îi mostenesc pânã si orgoliul si determinarea de a face lucrurile cum trebuie. N-am sã uit niciodatã plimbãrile cu bicicleta lui rosie. Mi se pãrea cã eu sunt pilotul, deoarece stãteam în fata lui pe scaunelul montat special pentru a mã putea duce peste tot cu el. Uneori mã învingea somnul si când observa cã prea sunt de acord cu tot ce spune el, desi stia cã nu-mi place, mã apuca de pãr cu buzele ca sã mã trezesc si nu cumva sã-i alunec din brate. Nu aveam mai mult de cinci ani, când, dupã un antrenament, i-am spus cã eu nu mai vreau sã urc pe bârnã sã fac exercitii, pentru cã îmi era teamã cã e prea înaltã si prea subtire. “Urcã fãrã fricã, tata te asteaptã la capãtul bârnei!”, a fost replica lui pe care mi-am amintit-o de nenumãrate ori în viatã. Când îmi era mai greu tata era la capãtul bârnei si mã astepta, fãcând totul posibil si mult mai usor. Poate nu întâmplãtor bârna a si devenit aparatul meu preferat, asa înaltã si subtire cum era. Cu toate cã întodeauna când îmi dãdea sfaturi si discuta cu mine pãrea viteaz si fãrã trac, era de fapt extrem de sensibil si vulnerabil. Suferea si trãia la maximum fiecare moment în care eu concuram. Sunt oameni care devin pãrinti si sunt oameni care s-au nãscut pentru a deveni pãrinti. Îi multumesc mamei cã a ales cel mai bun tatã pentru noi si lui Dumnezeu cã ei doi s-au întâlnit. As fi vrut uneori sã-i pot spune tatei o multime de lucruri, dar întotdeauna simteam cã nu e momentul potrivit si cã atunci când îmi voi încheia cariera de gimnastã voi avea timp sã-i povestesc absolut tot. N-am apucat s-o fac, nu am avut suficient timp de petrecut împreunã, pentru cã soarta ne-a despãrtit nefiresc de repede. Mi-as fi dorit sã fi putut citi aceastã carte si sã vadã cã am înteles mai bine decât si-a imaginat toate lucrurile pe care mi le-a spus. Ne-am promis unul altuia multe, din pãcate nu le-am respectat si nici nu le-am îndeplinit pe toate… Se spune cã o fatã cautã în viitorul sot multe dintre calitãtile pe care le-a avut tatãl ei. Eu îmi doresc ca tatãl copiilor mei sã fie ca el. De fapt stiu cã asa va fi!”
