EXCLUSIVITATE… Galeristul Dan Popescu ne-a povestit cum l-a descoperit pe Ion Bârlãdeanu si ne-a pus la dispozitie o parte din operele sale.
GENIAL Având la bazã „scoala vietii“, vasluianul Ion Bârlãdeanu a ajuns la vârsta de 63 de ani, cel mai de seamã exponent al pop-art-ului din România. Operele sale au fost descoperite acum doi ani si, între timp, artistul care a locuit 22 de ani într-o ghenã de gunoi a unui bloc din Bucuresti are, deja, la activ o expozitie în capitalã si alte trei expozitii internationale. Viata lui este plinã de paradoxuri. Fiul presedintelui de CAP din Zãpodeni ajunge un înversunat dusman al comunismului. Iar aceastã „dusmãnie“ s-a transformat în artã! Dupã zeci de ani în care a decupat poze din ziare si le-a lipit pe cartoane, nea’ Ion a ajuns la vârsta de peste 60 de ani artist. „Mi-as dori sã mai trãiesc o viatã“, spune acesta în documentarul „Viata privitã de Ion B.“, documentar difuzat în aceastã perioadã de HBO.
Foarte putin cazuri se cunosc în istoria artei, cazuri în care un artist creeazã fãrã nicio intentie de a-si face publice lucrãrile. Si, totusi, „aceasta este adevãrata artã“, spune regizorul vasluian Corneliu Porumboiu unul din „fanii“ lui nea’ Ion. Ambele nume pot fi, cu usurintã, date drept repere ale culturii din judetul Vaslui. Doar cã în 2006, anul în care regizorul vasluian culegea laurii de la Festivalul de la Cannes, Ion Bârlãdeanu era …un gunoier. Locuia între gunoaie, sorta gunoaie si compunea opere din gunoaie. Lucrãrile sale, care acum se vând cu peste 2000 de Euro bucata, sunt realizate de ziare gãsite în tomberoane. „Din bube, mucigaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi“, spunea Tudor Arghezi. Ei, bine nea’ Ion a pus în practicã ideea lui Arghezi, iar rezultatul a uimit lumea artisticã a Europei. „Gunoaiele“ sale au ocupat un loc de cinste în marile galerii de artã ale Europei (Londra, Basel, Paris), alãturi de cele ale artistilor consacrati. Si asta e, abia, începutul!
„Motorul ruginit“ a lui nea’ Ion este segmentat
Lucrãrile lui nea’ Ion au fost descoperite acum doi ani, de Ziua României. Pe rând, pictorul care le-a vãzut prima datã si galeristul Dan Popescu s-au simtit depãsiti de geniul unui om a cãrui educatie oficialã presupunea doar abilitatea de a se semna. Totusi, de mai bine de zece ani, acesta nu mai realizase nimic. Practic, muza sa se consumase odatã cu cãderea comunismului. Însã, aprecierea lucrãrilor sale l-au trezit, din nou, la viatã si la artã. „A fost, cumva, surprinzãtor. Când l-am gãsit era ca un motor ruginit. Nu mai fãcuse nimic de mai bine de zece ani. Acum, însã, s-a apucat din nou de colaje. Si lucrãrile sale sunt, chiar, mai bune“ spune galeristul Dan Popescu. De remarcat faptul cã materia primã este aceeasi ca acum câtiva zeci de ani. Din miile de decupaje din ziare, nea’ Ion a folosit doar o micã parte. Restul le-a pãstrat în valizele sale colectionate din tomberoanele de gunoi si sunt pe cale sã devinã artã.
[…]
Mestesugarul satului
„Nea’ Ion este un tipicar, este artistul satului. Este o situatie româneascã pur-sânge. Nu existã sat fãrã artistul sãu“, explicã Dan Popescu. Aceastã constatare axiologicã se demonstreazã, cel mai bine, la Zãpodeni, satul natal al artistului pop-art nea’ Ion. Presupunând cã operele lui Ion Bârlãdeanu vor ajunge sã le egaleze ca valoare pe marii artisti ai lumii, satul Zãpodeni ar deveni cea mai bogatã localitate din România. Aici se aflã primele opere ale lui nea’ Ion. Aproape toti bãtrânii din sat, „leaturi cu Ion“ au acasã tablouri executate de acesta.
„Pilda pãsãricii“
„Au fost artisti care au contestat valoarea operelor lui nea’ Ion, considerându-le simple acte mecanice. Pentru acestia am o teorie. Sã presupunem cã o pãsãricã face un desen din boabe de grâu. Face peste o mie de desene. În fiecare din acestea îsi face simtitã prezenta referintele culturale, sociale sau politice. În fiecare din acestea se simte o compozitie, o organizare. Este asta o întâmplare?“ , Dan Popescu.
