Cel mai patriot roman din Vaslui a fost ungurul Szekely!
PARADOXURI POLITICE… Printre discursurile stereotipe prilejuite de Ziua Natioanalã a României a iesit în evidentã cel al prefectului de Vaslui, Levente Szekely. Nu pentru cã n-ar fi fost plin de stereotipii, ci pentru cã a fost în totalã contradictie cu declaratiile anti-românesti ale sefului de partid a prefectului vasluian, presedintele UDMR Marko Bela. Ca sã nu mai vorbim de Laszlo Tokes, cel care a afirmat cã Ziua nationalã a României este zi de doliu pentru maghiari. Ungurul Szekely nu a pãrut deloc sã fi fost în doliu!
Reproducem integral discursul prefectului Levente Csaba Szekely, rostit cu ocazia Zilei Nationale a României. Pânã la urmã a fost un discurs frums, tinând cont de faptul cã un udemerist vorbeste de unitatea românilor si istoria milenarã a poporului român: “Astãzi sãrbãtorim ziua nationalã a României, ziua tuturor românilor de pretutindeni. Nu vreau sa tin un discurs lung, pentru cã, acum mai mult ca niciodatã, avem nevoie de fapte si nu de vorbe. Si mai avem nevoie de unitate, de foarte , foarte multã unitate; de solidaritate si de sinceritate, de adevãr si nu de demagogie. Sã fim cinstiti cu noi însine si cu cei din jur. Si mai trebuie sã stim un lucru: tot ce ne uneste astãzi e mai important decât ceea ce ne desparte. Numai asa vom fi puternici si vom reusi. Stim cu totii astãzi cã trecem printr-o perioadã mai dificilã asa cum poporul român a mai trecut de mai multe ori în milenara sa existentã. Suntem nevoiti sã facem mai multe eforturi si sã muncim mai mult pentru a ne mentine la un nivel comparabil cu anii trecuti, pentru cã pânã la urmã vom reusi si sunt convins cã soarele va veni si pe ulita noastrã. Mai cred însã cã din tot ce s-a întâmplat pânã acum mai putem trage si câteva învãtãminte: oricât de grele ar fi vremurile suntem un popor care are puterea sã treacã peste orice obstacol , cã acest lucru tine si de noi, de fiecare cetãtean român în parte, sã gãsim resursele pentru a reusi. Stim cã pentru a avea un trai decent trebuie sã muncim si fiecare dintre noi sã dea ce este mai bun pentru dezvoltarea sa si a comunitãtii din care face parte.Vã urez cu aceastã ocazie sã aveti întelepciune, putere si putere de muncã si multã, multã sãnãtate. La multi ani România, La multi ani vasluieni”, prefectul Szekely.
Seful lui Szekely: La 1 Decembrie 1918 maghiarii si-au pierdut statalitatea
Presedintele UDMR, Marko Bela, a declarat, luni, la sedinta solemnã dedicatã zilei de 1 Decembrie Ziua Nationalã a României si împlinirii a 92 de ani de la Marea Unire, cã maghiarii au trãit acest moment “ca o pierdere, pierzându-si statalitatea de pânã atunci”.El a arãtat cã pentru maghiari ziua de 1 Decembrie are altã semnificatie decât pentru români, care au trãit acestã zi ca “o victorie extrem de importantã pentru natiunea românã”. Liderul Uniunii a arãtat cã maghiarii care au trãit în acea perioadã au avut asteptãri importante, bazate pe Proclamatia de la Alba Iulia, prin care s-a promis cã “fiecare popor din Ardeal” se va putea instrui si se va putea administra, “pe propria limbã, de cãtre persoane din rândul sãu”.Marko a spus cã o parte dintre aceste promisiuni au fost realizate, urmând ca o parte dintre acestea sã se realizeze în perioada urmãtoare. El a mentioant cã priveste “cu o oarecare dezamãgire” discutiile privind învãtãmântul în limba maternã. “De mult ar fi trebuit sã depãsim aceastã controversã”, a opinat senatorul.Presedintele UDMR a arãtat cã Uniunea respectã sãrbãtorile si evenimentele importante ale “celeilalte natiuni”, el precizând cã reprezentantii acestei organizatii participã la festivitãtile prilejuite de ziua de 1 Decembrie. Asta s-a vãzut din plin la Vaslui!
Tokes: Ziua nationalã a României, zi de doliu pentru maghiari
Europarlamentarul român de origine maghiarã Laszlo Tokes a declarat cã Ziua Nationalã a României e zi de doliu pentru maghiari, iar urmãrile Tratatului de pace de la Trianon, prin care Ungaria ceda României Transilvania, se fac încã simtite si trebuie remediate.”Acum 90 de ani, România Mare a fost fãuritã prin fragmentarea tragicã a tãrii noastre maghiare stramosesti. Tocmai de aceea considerãm cã este regretabil ca Romania liberã, conceputã în focul Revolutiei de la Timisoara (1989), în numele nationalismului statal traditional, a ales o zi pentru sãrbãtoarea nationalã la a cãrei sãrbãtorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alaturi de fratii nostri români, majoritari”, se aratã într-un comunicat remis presei de Laszlo Tokes. Vicepresedintele Parlamentului European nu a uitat sã aminteascã faptul cã 1 Decembrie e o zi de doliu pentru Ungaria, din cauza faptului cã alipirea Transilvaniei la România a însemnat ruperea unei parti a teritoriului ungar.
,,Romanii sunt o natie inferioara’’ sustinea delegatia maghiara la Paris
Delegatia maghiarã de la Paris din 1920 a încercat sã amâne cât mai mult semnarea tratatului de pace care ar fi dus la recunoasterea Unirii Transilvaniei cu România. Seful delegatiei de la Budapesta, contele Albert Apponyi a pus la dispozitia marilor puteri ample memorii în care apãra cauza Ungariei. Notele pãrtii maghiare au încercat în permanentã sã inducã ideea cã românii sunt o rasã inferioarã, incapabilã sã guverneze si greu guvernabilã.
Rasismul notelor maghiare de la Conferinta de la Paris este insinuat treptat mai ales în cadrul demonstratiilor si argumentatiilor istorice si politice. Istoria românilor din Transilvania este distorsionatã în conformitate cu teoriile lui Roessler, conform cãrora românii au venit din Balcani în secolele XIV – XV si s-au manifestat ca un “factor perturbator” al ordinii maghiare, fiind envoie de eforturi pentru civilizarea “pãstorilor seminomazi”. Notele maghiare mai sustin si existenta unei diferente majore între românii din interiorul si din afara arcului carpatic – primii fiind mult superiori în urma contactului cu maghiarii. Ponegrirea românilor la Paris a rãmas fãrã succes – însã afirmatiile cuprinse în notele diplomatice maghiare din anul 1920 cu privire la “inferioritatea rasei românesti” constituie si acum o radiografie a unei conceptii politice extremiste.
Diverse paragrafe ale memoriilor maghiare tin sã sublinieze superioritatea maghiarilor fatã de români: “Din punct de vedere intelectual si economic Transilvania este cu o sutã de ani mai avansatã decât România, de aceea alipirea ei la România va avea o influentã nefastã asupra dezvoltãrii sale si poate provoca tulburãri cât se poate de serioase”. Diplomatii de la Budapesta încercau sã demonstreze cã românii constituie o clasã inferioarã în Transilvania afirmând: “Majoritatea lor (a românilor n.red.) se recruteazã din clasa tãrãneascã, iar maghiarii a cãror viatã socialã este mai dezvoltatã si care au numeroase clase intelectuale sunt astfel mult mai mobili decât aceastã masã de tãrani. Viata socialã a maghiarilor si a sasilor este mult mai diferentiatã. Procentul lor în profesiile calificate depãseste cu mult procentul populatiei lor. Dimpotrivã, românii sunt importanti prin cifra de analfabeti”.
Mai mult, presupusa inferioritate a românilor este consideratã a fi de neevitat: “Superioritatea maghiarilor si a sasilor în discutie nu se datoreazã nici protectiei statului maghiar, nici unui sistem de opresiune bazat pe violentã. Aceasta este o presupunere care este negatã de datele statistice care demonstreazã faptul cã inferioritatea rasei românesti se manifestã într-o manierã frapantã ori de câte ori le este lãsat spatiu liber pentru initiativa privatã”.
Argumentarea opresiunii
“Inferioritatea românilor din Transilvania, departe de a fi rezultatul unei opresiuni, provine din douã cauze distincte. În primul rând natiunea românã este una tânãrã, cãreia îi lipsesc traditiile si care nu si-a descoperit constiinta nationalã decât la mijlocul secolului al XIX lea. Religia sa este cea bizantinã, limba ritului sãu este slavã, iar în Transilvania biserica româneascã si-a cîstigat independenta datoritã principilor maghiari protestanti si uniunii confesionale (crearea bisericii greco-catolice, n.red.) pe care românii nu au putut-o realiza prin forte proprii ci doar sub presiunea unei influente exterioare. Literatura lor nationalã este de origine recentã”, sustineau notele remise de delegatia maghiarã marilor puteri. “Poporul român nu a reusit sã scoatã la luminã individualitatea rasei sale, nici sã imprime un specific national institutiilor tãrii sale. Nici institutiile evului mediu, nici puterea ideilor epocii contemporane nu au avut nici un fel de influentã asupra politicii si civilizatiei sale. Epoca cruciadelor, sistemul feudal, papalitatea, Sfântul Imperiu Roman, Renasterea si Reforma, au trecut fãrã sã lase urme asupra acestui popor. Dimpotrivã, natiunea maghiarã a luat parte la toate aceste evenimente”, afirmau diplomatii maghiari. (sursa Dilema Veche)
Incapacitate de dezvoltare
Memoriile citate sustin cã românii sunt pur si simplu incapabili de dezvoltare, fiind parcã condamnati sã rãmânã o rasã inferioarã: “Înapoierea civilizatiei si dezvoltãrii economice a românilor nu trebuie sã surprindã pe nimeni, este o certitudine faptul cã trãind într-un stat, alãturi de alte popoare, românii nu reusesc si nu au reusit de multã vreme sã egaleze acele popoare (…)”Însã inferioritatea românilor din Transilvania tine si de istoria lor localã. Elementul românesc nu a fost unul autohton, nu a reusit sã-si fondeze un stat al sãu, ci s-a insinuat lent de-a lungul secolelor. Asemãnãtor maselor vulcanice care sub presiune pãtrund prin crãpãturile scoartei terestre, elementul românesc s-a infiltrat prin fisurile care s-au produs în edificiul national si economic edificat de maghiari si de sasi în Transilvania. SI tot asa cum masele vulcanice nu se ridicã la suprafatã ci se afundã în sol, la fel poporul român din Transilvania a rãmas la baza scãrii sociale”.
Totusi “rasa româneascã” este capabilã sã “învete” de la maghiari, conced la un moment dat diplomatii de la Budapesta: “Românii din Transilvania care au venit aici în secolele XV – XVI din Balcani nu au avut o viatã constitutionalã. Din cauza inferioritãtii lor intelectuale si economice, biserica lor le-a oferit singura posibilitate de civilizare (…) Toate vechile institutii intelectuale si economice sunt exclusiv maghiare sau germane, iar elementul românesc nu a înfiintat decât în ultima sutã de ani institutii proprii intelectuale si economice, sub influenta binefãcãtoare a mediului intelectual si economic maghiar si german. Acesta este si motivul pentru care românii din Transilvania au depãsit cu mult în ultimul secol pe fratii lor de rasã care trãiau în afara acestui amestec etnic în propriile lor tãri (Valahia si Moldova)”.
Deformarea istoriei
Memoriile maghiare deformeazã istoria încercând sã acrediteze cã românii au venit în Transilvania la 400 de ani dupã venirea ungurilor, organizati în cete de pãstori seminomazi, care au avut nevoie de mãsuri de coercitie pentru a se putea încadra într-un stat organizat: “În interiorul zonei carpatice primul stat veritabil a fost format în secolul al X lea de cãtre maghiari care s-au stabilit aici dupã ce au ocupat pozitii în regiunile transdanubiene si în Câmpia Maghiarã. (…) În secolele XIV si XV în urma invaziei turce în Balcani a crescut în mod considerabil imigrarea românilor de dincolo de Dunãre în Transilvania si în pãrtile orientale ale Ungariei”.
Notele diplomatice din 1920 neagã continuitatea daco-romanã: “Primul care a exprimat ideea cã românii trebuie sã fie urmasii ale elementelor poporului roman care au rãmas în Dacia a fost Bonfinius care din cauza asemãnãrii dintre limba italianã si cea românã a sustinut cã românii din Transilvania sunt urmasii legionarilor si colonilor împãratului Traian. Aceastã tezã a lui Bonfinius a trecut în cursul secolului al XVIII prin operele lui Toppeltinus si Cantemir în stiinta europeanã si a devenit cu ajutorul unor anumite circumstante politice externe o dogmã stiintificã”. Mai mult, maghiarii resping si un cronicar ungur, dacã acesta îi mentioneazã pe români: “Anonymus, cronicarul anonim al regelui Bela este unicul cronica din evul mediu care gãseste români în secolul al IX lea în vechea Dacie la sosirea maghiarilor în tara lor actualã. Însã istoria criticã a demonstrat cã este imposibilã recunoasterea operei lui Anonymus drept o sursã istoricã autenticã. Inspiratã de o fantezie patrioticã, aceastã operã nu redã istoria adevãratã a cuceririi tãrii de cãtre unguri, ci o epopee. Aceeasi criticã stiintificã a demonstrat cã partea care se referã la români a fost interpolatã în aceastã cronicã abia mai târziu”.
Românii – “element perturbator”
Maghiarii sustineau la Paris cã românii au fost în permanentã un “element perturbator”: “Românii imigranti s-au stabilit initial pe domeniile regale necultivate si nelocuite, sub conducerea propriilor lor cneji, care la origine erau conducãtorii imigratiei. Raporturile lor cu populatia de agricultori sasi si maghiari au fost la fel de proaste ca si cele cu populatiile balcanice. Nu s-au putut obisnui decât foarte greu sau chiar deloc cu ordinea economicã, socialã si juridicã a statului maghiar. Din acest motiv au existat numeroase pedepse împotriva lor, iar autoritãtile statului au fost silite sã punã în vigoare numeroase legi coercitive împotriva lor. (…) Putem afirma cã toate datele istorice probeazã faptul cã în evul mediu românii au fost peste tot priviti de la prima lor aparitie ca un element perturbator care nu respecta nici proprietatea individualã, nici ordinea socialã, nici institutiile juridice ale statului. Este evident cã un astfel de element nu a putut avea o influentã economicã, politicã si socialã suficientã pentru a putea fi un factor constitutional alãturi de celelalte trei natiuni legale (…) A fost foarte dificil pentru guvernãrile Transilvaniei sã obisnuiascã acest popor cu o moralã, cu ordinea socialã legalã si cu institutiile juridice ale statului, într-un cuvânt sã facã din acesti pãstori seminomazi un popor agricol si muncitor, apt pentru civilizatie”.
Sursa: Ziua Veche.ro
