REACTIE Câteva zile, doctorul Sandra Steingraber, a vizitat judetul Vaslui interesându-se de problemele legate de explorarea si exploatarea gazelor de sist. Evident, punctul culminant al vizitei a fost atins la Pungesti, acolo unde cetãteanul american a vãzut cu proprii ochi excesul de fortã demonstrat de jandarmii care apãrã perimetrul pe care este amplasatã sonda Chevron. Iatã, impresiile Sandrei Steingraber:
„Declaratie ca rãspuns la evenimentele din Pungesti, România, din seara zilei de 11 iunie 2014
Miercuri, 11 iunie, am cãlãtorit în comuna aflatã la mare distantã, Pungesti, în estul judetului Vaslui din România. Înãltându-se pe un câmp la granita satului Silistea, în apropiere de unicul drum public care permite accesul în si în afara zonei, este o platformã de foraj instalatã de Chevron cu scopul „explorãrii” gazelor de sist. Sãtenii mi-au spus cã lucrãrile de foraj au început în luna mai. Aceastã instalatie- prima sondã de gaz de sist din toatã România, a intrat în actiune, în ciuda unei intense campanii de opozitie de luni de zile a localnicilor, cãreia i s-au alãturat si a fost sprijinitã de activisti din toatã România.
Pentru contextul si istoria acestei lupte si brutalitatea politiei experimentate de cãtre activistii anti-fracking si de cãtre cei care i-au sprijinit, a se vedea raportul din decembrie 2013 scris de cãtre David Heller si Antoine Simon de Friends of the Earth Europe.
Aproximativ 300 de persoane locuiesc în Silistea. Populatia comunei Pungesti ca un întreg, care include nouã sate vecine, este de aproximativ 3.000.
Am petrecut trei zile în Pungesti, 11- 13 iunie, vorbind cu sãtenii, am vizitat casele si câmpurile lor si, de asemenea, am observat situatia de acolo. În acest timp, a devenit clar pentru mine cã jandarmeria din România (politie militarã), este folositã ca o fortã de securitate pentru o companie privatã din SUA, Chevron.
De-a lungul vizitei de trei zile, jandarmii au fost mereu prezenti la limita bine închisã a drumului de acces care duce la platforma de foraj. În seara zilei de 11 iunie am asistat cum jandarmii au executat închiderea drumului public în apropierea instalatiilor de foraj, limitând astfel libera trecere a sãtenilor în propria lor comunã. Am vãzut, de asemenea, sãtenii brutalizati de jandarmii care au lansat un fel de spray de la micã distantã asupra fetelor oamenilor care, insistând asupra dreptului lor de a merge în mod liber pe jos pe drumul public principal din comuna lor, au încercat sã scoatã gardul care împiedica trecerea lor. Printre cei afectati de spray au fost si copii si persoane în vârstã. Acum urmeazã o prezentare detaliatã a evenimentelor.
La scurt timp dupã ora 19, în ziua de 11 iunie, la o reuniune în aer liber, am fãcut o prezentare despre dovezile stiintifice privitoare la impactul fracturãrii hidraulice asupra sãnãtãtii si mediului cãtre o audientã de aproximativ 100 de sãteni din Silistea. Pe masurã ce oamenii se întorceau de la lucrul de pe câmpurile lor, mai multe persoane s-au alãturat multimii. Doi membri ai unei organizatii pentru drepturile omului, Asociatia „România Fãrã Ei”, au asigurat traducerea (www.stopfracturare.ro). Starea de spirit a fost primitoare, desi sãtenii si-au exprimat, de asemenea, furia cã opozitia lor fatã de forajul pentru gaze de sist în comuna lor a fost blocatã cu forta în decembrie.
Discursul meu a avut loc pe o platformã care a fost ridicatã în curtea lateralã a unei case mici, situatã cel mai aproape de platforma de foraj. Aceastã casã si gardurile din jurul ei au fost împodobite cu însemne si bannere anti-fracking si anti-Chevron. Traducãtorii mi-au spus cã a fost închiriatã pentru un pret mic pentru activistii anti-fracking dupã 7 decembrie, când s-a produs evacuarea din tabãra de corturi din apropiere. Numitã „Casa de rezistentã”, aceastã clãdire serveste ca sediu pentru organizarea anti-fracking localã.
Zgomotul de la platforma de foraj, situatã la 650 de metri distantã, pe un câmp deschis, a fost auzit în permanentã si nu a încetat niciodatã în timpul vizitei mele de trei zile în zonã.
Oamenii din audientã au pus multe întrebãri, unii au strigat la mine în cursul prezentãrii si au împãrtãsit cu mine observatiile si preocupãrile în timpul sesiunii de întrebãri si rãspunsuri care a urmat. Acestea au inclus simptome de durere de cap si stãri generale de boalã începând odatã cu forajele, adaugându-se si rapoartele despre mirosuri provenind de la platforma de foraj. O femeie a raportat cã a vãzut recent un fum negru provenind de la locul de foraj în timp ce mergea pe jos, cu vacile ei în zona de pãsunat, pe dealul de deasupra platformei de foraj. Multi oameni au exprimat teama de contaminare a apei si îngrijorarea cã copiii lor nu vor avea niciun viitor în Pungesti.
Referindu-se la zgomotele care induc stresul, provenite dinspre platforma de foraj, o femeie a spus cã ea si familia ei pot percepe un sunet implacabil care vine prin solul însusi si în casa lor: „Nu mai este liniste în Pungesti”.
Sãtenii au spus cã autocamioanele care deservesc platforma Chevron de cele mai multe ori au venit dupã lãsarea întunericului si au condus periculos de rapid. (Am fost martorã, de asemenea, la acest lucru în mod direct).
Am auzit multe plângeri cu privire la abuzul autoritãtilor, inclusiv al primarului. Doi oameni mi-au spus în mod independent cã sãtenii au initiat un referendum pentru a elimina pe primar din functie din cauza rolului sãu în transferul de terenuri publice cãtre Chevron cu complicitatea altor oficiali guvernamentali de la un nivel superior. Cu toate acestea, încercãrile de a initia un referendum au fost blocate. Mi s-a spus cã acest tip de contracarare a unei proceduri publice nu a mai avut loc înainte.
Am auzit multe plângeri de la liderii anti-fracking cu privire la confidentialitatea planurilor Chevron, inclusiv privitor la sursa de apã utilizatã pentru a amesteca nãmolurile de foraj.
De departe, cele mai frecvente plângeri acuzau comportamentul jandarmilor care pãzeau platforma de foraj si care au creat-o „zonã de securitate specialã” în sat.
De la sosirea lui Chevron, conform sãtenilor, jandarmii au stabilit o prezentã permanentã în comunã. Ca rezultat, oamenii sunt împiedicati sã circule liber sau sã se deplaseze de la un sat la altul. Sãtenii estimeazã cã aproximativ 300 de jandarmi au fost stationati în Pungesti începând din toamna trecutã. Acest numãr a crescut la aproximativ 500 la începutul lunii decembrie, când sãtenii si sustinãtorii lor au fost evacuati fortat din tabãra lor de protest. De atunci, mi s-a spus, aproximativ 30 de jandarmi au fost prezenti permanent timp de 24 de ore în sat si periodic au închis drumul unic în si afarã din sat cu gard, ca sã nu permitã nicio trecere, cu exceptia camioanelor Chevron si a traficului local de vehicule departe de platforma de foraj.
De-a lungul vizitei de trei zile, am auzit multe povesti despre bãtãi ale politiei, inclusiv despre un bãiat în vârstã de 15 ani.
Am fost întrebatã dacã violenta împotriva protestatarilor anti-gaz de sist, de asemenea, a avut loc în Statele Unite ale Americii. Sãtenii m-au întrebat ce ar trebui sã facã, ca rãspuns la violenta exercitatã de cãtre jandarmi. Am fost întrebatã dacã existã locuri în Statele Unite unde oamenii au renuntat cu succes la frackingul pentru gaze de sist si, dacã da, cum au realizat ei o astfel de întârziere.
Dupã prezentarea mea, membrii audientei au început sã scandeze lozinci împotriva Chevron si a gazelor de sist si m-au invitat sã-i însotesc la un mars ad-hoc cãtre platforma de foraj. Multi copii, inclusiv doi sau trei adolescenti, au mers cu noi, împreunã cu numerosi bãrbati în vârstã si bãrbati mai tineri. O femeie în vârstã m-a luat de mâna, în timp ce ne-am plimbat. Starea de spirit a fost energicã si plinã de bucurie, desi sfidãtoare.
Continuând mersul pe jos, aproximativ 30 angajati de politie militarã, îmbrãcati în uniforme negre pe care le-am identificat ca fiind de jandarmi, au apãrut pe drumul din fata noastrã, au tras garduri de-a latul drumului si au format o linie strânsã în spatele gardului.
Pe mãsurã ce ne apropiam de linia opusã de jandarmi, starea de spirit a devenit tot mai tensionatã. Protestatarii au fluturat pumnii si au strigat si au scandat si mai tare. Aceste sloganuri mi-au fost traduse ca îmsemnând: „Jandarmeria apãrã hotia!” si „Stop Chevron!”. Sãtenii au cerut sã treacã. Jandarmii au strâns rândurile, dar nu au rãspuns verbal.
Pe marginea extremã dreapta a izbucnit o încãierare, cãci sãtenii au încercat sã apuce si sã scoatã gardul de pe drum. A urmat o înclestare între jandarmi si sãteni, fiecare parte tinând si trãgând de garduri.
Am vãzut apoi un jandarm la capãtul îndepãrtat al liniei de separatie cum a scos un tub si a spray-at înspre fetele protestatarilor din fata lui. Unii oameni imediat au dublat. Am vãzut oameni hârâind, tipând, tusind si respirând suierãtor. Starea de spirit printre sãteni s-a schimbat, ei începând acum sã se teamã si ceea ce mi s-a pãrut, arãtând un fel de neîncredere uimitã. Multi participanti la mars au început sã se retragã, iar înclestarea pentru gard a încetat.
În acest moment, fiul meu în vârstã de 12 ani si cu mine am mers repede înapoi pe drum într-o încercare de a ne pozitiona pe directia vântului din spate pentru ca gazul de la spray sã se disipeze. Gâtul si ochii nostri au devenit inflamati si iritati si au rãmas asa pentru tot restul serii, desi nu am fost altfel grav afectati sau rãniti.
Dintr-o pozitie mai sigurã, aflatã la câteva sute de metri de la gard, m-am întors sã mã uit la celelalte persoane care treceau. Am vãzut oameni în vârstã trãgându-si nasul si plângând. Am vãzut copii strângându-si gâtul, tusind si hârâind. În total, conflictul de la linia gardului a durat 15 sau 20 de minute.
Alte observatii:
De-a lungul vizitei mele de trei zile, politia localã si masini de jandarmerie au urmãrit în permanentã masina în care am fost, cât timp am cãlãtorit în Pungesti si la, si de la hotelul din apropiere, din Vaslui.
A doua zi, un localnic mi-a arãtat crãpãturi în peretii si plafoanele unei case „traditionale”din apropiere, care era construitã din cãrãmizi de lut si paie. Mi s-a spus cã fisurile s-au format la scurt timp dupã ce drumurile s-au umplut de camioane de mare tonaj si echipamente pentru constructia sondelor.
Multe case sunt situate la doar câtiva metri de la drumul principal. Un camion pentru fracking care s-ar rãsturna le-ar zdrobi cu usurintã. Drumul national 2F, care leagã satele din Pungesti de cel mai apropiat oras important din judetul Vaslui, este unicul drum în si în afara zonei. Este un drum plin de curbe, îngust, cu douã benzi, fãrã laterale continue. Drumul este folosit de multe tipuri de vehicule, inclusiv cãrute trase de cai. Din cauza lipsei unor laterale ale drumului, cãrutele opresc frecvent în mijlocul drumului, ceea ce determinã ca traficul de vehicule sã treacã pe banda din sens opus. Cãrutele din Pungesti nu au semne reflectorizante si sunt foarte dificil de a fi vãzute în întuneric.
În noaptea cu lunã plinã, am vãzut multe cãrute încãrcate cu fân care încã circulã pe sosea mult dupã ce soarele a apus. Acelasi drum este folosit si de pietoni, biciclisti, câini si vite, care sunt de obicei conduse de cãtre copii sau persoane în vârstã. Acelasi drum este singura cale posibilã pentru camioanele cu remorcã pentru fracking si pentru transportul de produse chimice pentru foraj si fracking, apã si echipamente. Nu numai case, dar, de asemenea, fântâni cu apã potabilã, cu jgheaburi de adãpare a animalelor si cailor, si robinetele conductelor de pompe de apã sunt toate situate la doar câtiva metri de la marginea soselei. Aceste surse de apã sunt utilizate în comun de numeroase familii. Casele pe care le-am vizitat nu au fost utilate cu apã de la robinet. În schimb, femeile si copiii care transportã gãleti merg de-a lungul drumului 2F sã aducã apã de la si pânã la cea mai apropiatã fântânã. Aceastã apã este folositã pentru toate nevoile de uz casnic: bãut, gãtit, curãtenie si igienã.
Am cerut sã vãd trei fântâni cu apã potabilã de-a lungul soselei. Toate au fost cãptusite cu cãrãmidã sau ciment, iar diametrul varia de la unu pânã la trei metri. Atunci când nu sunt folosite, fântânile de apã sunt acoperite cu capace din lemn. Suprafata apei este situatã la aproximativ 10 metri sub nivelul solului. Mai multe persoane s-au lãudat cu gustul dulce al apei bune din aceastã regiune si si-au exprimat profunda îngrijorare pentru siguranta lor, nu numai de la contaminarea chimicã legatã de foraj, dar, de asemenea, de la impactul vibratiilor generate de traficul de camioane, cãci distanta dintre drum si fântâni este de doar câtiva metri.
A fost clar pentru mine cã orice accident care implicã o scurgere de la un camion de transport de materiale periculoase poate contamina cu usurintã aceste puturi cu gura largã, care sunt acoperite doar de acoperisuri mici de lemn, pentru a permite celor care scot apã sã stea feriti de soare sau de ploaie.
Izvoarele arteziene atrag navetisti locali care se opresc pentru a umple sticle si ulcioare. Nu existã zone de parcare lateralã, asa cã pur si simplu masinile sunt parcate pe sosea în timp ce se scoate apa. Aceste izvoare sunt, de asemenea, folosite pentru adãparea septelului de animale. Un astfel de izvor, situat la o distantã de circa 700- 800 metri de forajul Chevron, este exploatat pentru a umple un jgheab de piatrã unde vitele si caii sunt adusi sã bea. La un moment dat, masina în care am cãlãtorit a fost nevoitã sã se opreascã în mijlocul soselei timp de câteva minute, pentru a astepta sã treacã o turmã mare de vite venind din sens opus.
Potrivit sãtenilor, bovinele beau apã din râuri si pâraie, atunci când acestea sunt la pãsunat în timpul lunilor de varã. În timpul iernii, vitele rãmân în interiorul staulelor si beau din apele subterane.
În Pungesti, agricultura este practicatã în mare parte cu muncã manualã si cu ajutorul plugului tras de cai. Suprafetele arabile mici de porumb, fasole, floarea-soarelui, fân si grâu de toamnã, alterneazã cu pãsuni pentru a crea un peisaj de fâsii alternante. În timpul vizitei mele, agricultorii si familiile lor au lucrat la plivitul buruienilor si la prãsit porumbul subtire, dintre care unele fâsii au fost intercalate cu fasole.
Mi s-a spus cã laptele proaspãt muls de la vaci este disponibil pe tot parcursul anului. Laptele de la ovine si caprine este folosit pentru brânzã. Multe curti din fatã sunt plantate cu vitã de vie si meri. Atât vinul, cât si pâinea, sunt fãcute la nivel local si cu ingrediente locale. Fermierii sunt mândri de a fi auto-suficienti. Unul mi-a spus cã el e mândru cã este un fermier organic care nu utilizeazã substante chimice.
Acelasi fermier si-a exprimat îngrijorarea fatã de mine despre posibila contaminare chimicã a culturilor sale si a laptelui, ca urmare a fracturãrii hidraulice si posibila pierdere a clientilor sãi. El m-a întrebat dacã fermierii americani care locuiesc în apropierea instalatiilor de foraj au probleme de vânzare a produselor lor. El mi-a spus cã a auzit cã unii cumpãrãtori, ca urmare a activitãtii de foraj, renuntã deja la culturile care provin din Pungesti. Un alt fermier mi-a spus, cu tristete: „Am asteptat 50 ani sã vinã americanii, iar ei au adus Chevron.”
Articolul scris de Dr. Sandra Steingraber