Atunci când îți petreci adolescența absorbind ca un burete lecțiile vieții, dar și pe cele predate de dascăli, viața de adult te răsplătește cum nu se poate mai frumos.
Cristina Trifu (31 de ani) trăiește de trei ani în Belgia, o țară cunoscută românilor pentru ciocolata, berea și bicicletele sale. Până să locuiască aici, a cutreierat lumea în lung și-n lat, mânată de o dorință nestăpânită de cunoaștere, astfel că CV-ul său seamănă mai mult cu un itinerar turistic început la Sibiu, orașul natal și continuat în Franța, Germania și Italia. Astăzi, se află în conducerea uneia dintre cele mai prestigioase școli de business din Europa și spune că educația a ajutat-o să devină cea mai bună versiune a sa.
Călătoriile spre diversele destinații de studiu, spune Cristina, i-au oferit tot ceea ce nu găsise în propria țară: “România nu era suficientă. Deși aveam o viață socială destul de frumoasă, nu mă simțeam împlinită din punct de vedere intelectual și profesional. În momentul de față, duc viața pe care o doream. Este un sentiment incredibil să mergi la birou în fiecare zi cu plăcere, iar nu cu gândul «Ah, iar e luni, abia aștept sa fie vineri» ”.
Povestea sa este cu atât mai interesantă cu cât nu și-a imaginat nicio secundă că va pleca să învețe în străinătate, darămite să mai și rămână acolo. În 2001, a devenit studentă la două facultăți din cadrul Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, Drept și Relații Internaționale, cu gândul de a face carieră în domeniul juridic. Trei ani mai târziu însă, a prins gustul străinătății, printr- o bursă Erasmus, în Rennes, Bretania. “Pe vremea aia era foarte normal să mergi în altă țară, cu Erasmus, lucru pe care- l vedeam cu puțină invidie la ceilalți prieteni din Europa de Vest. Câtă muncă a trebuit să depun eu să ajung acolo-interviuri, teste etc, spre deosebire de ei care erau acolo să învețe tot ce eu trebuia deja să fi demonstrat că știu ca să pot participa”, povestește tânăra.
Un master ca o croazieră
Așa a început ceea ce avea să fie un adevărat periplu educațional prin lume. Masterul urmat la Institutul European, în perioada 2006-2007, i-a dat posibilitatea să învețe într-un an cât alții în șapte. Programul, desfășurat în trei dintre cele frumoase metropole de pe Glob, Nisa, Berlin și Roma, a reprezentat un mix fascinant între o vacanță și un antrenament mental intens.
„La vremea respectivă, costa în jur de 7.000 de euro și am primit bursa integrală de studii, plus cazare și suma lunară în jur de 200 euro, care ar fi acoperit masa. Evident, Coasta de Azur e foarte frumoasă. E soare tot timpul, mare, deci era atmosfera perfectă! Pe de altă parte, nu a fost o «excursie», trebuia să muncim din greu pentru examene, pentru proiecte, aveam simulări de câteva zile încontinuu. Absolvenții acestei instituții sunt azi secretari generali de asociații nonguvernamentale, lucrează la ONU etc. Eseurile și proiectele și mai ales lucrarea de diplomă trebuiau bine fundamentate și nu doar un copy-paste ordinar; te simțeai mândru de cercetarea pe care ai făcut-o”, își amintește Cristina.
Prețul de a fi un om de carieră
Job-ul îi asigură un trai îndestulător, însă este departe de a se relaxa, petrecându-și mare parte din timp în aer, zburând către următoarea întâlnire de serviciu.
“Să spunem că am un salariu suficient de mare încât să nu trebuiască să mă gândesc foarte mult dacă pot să ies la o cină în oraș sau nu sau dacă îmi pot permite o rochie în plus. Sigur că sunt luni în care trebuie să economisești, însă cu economiile acelea chiar poți face ceva în vacanță. Duc din păcate un stil de viață foarte agitat – jobul meu implică multe călătorii, stau câte 8-9 ore în avion, apoi în mașină. În timpul liber, încerc să cunosc și țara în care locuiesc”.
MBA-ul care i-a schimbat viața
S-a întors în țară cu diploma subraț și a schimbat mai multe job-uri doar pentru a descoperi că suferă de „boala” oamenilor mult prea competenți: Deja primisem ștampila de overqualified», iar dacă nu eram overqualified, nu eram plătită pe măsură. Cu o diplomă în drept și cu experiența în muncă într-o firmă de avocatură, la Curtea Europeană de Justiție și între cele două întro multinațională IT, am realizat că CV-ul meu spune mult prea mult «domeniu juridic» pe el.
Studiile mele trebuiau traduse într-o situație financiară bună, ori joburile la care aplicasem erau descrise mult prea pompos față de realitate. Managerii își dădeau seama că m-aș fi plictisit în maximum șase luni și nu aveau ce să îmi ofere mai mult de atât”.
Soluția a venit tot sub forma unor studii, de data acesta un MBA început în 2011 la Școala de Business Vlerick din Belgia, care a ajutat-o să schimbe macazul în carieră. „Decizia de a face un MBA a fost, prin urmare, de a reveni în partea de business. Suma a fost la vremea respectivă de 28.500 EUR – actualmente este 36. 000. Dar la care se adaugă costuri de viață în jur de 1000/lună. MBA-ul a fost plătit în mare parte de mine, am avut însa o bursă de 50%, iar pentru restul am avut economii sau am luat împrumut”, detaliază Cristina.
Într-un an de zile, cât a durat MBA-ul, tânăra a studiat cot la cot cu 62 de oameni din 42 de naționalități, ceea ce i-a servit drept terapie personală.
„Experiența a fost cam ca cea din Erasmus, însă la un nivel mult mai avansat, evident. Relațiile din grup s-au cristalizat și mai mult odată ce toată lumea a plecat în China pentru două săptămâni pentru study/ business trip. Multe dintre cursurile de soft skills pe care le-am făcut au confirmat ideile mele de viață și de a lucra în business, importanța pe care trebuie să o dai culturii din care vin oamenii. Printre altele, am învățat mai multe despre mine, despre punctele tari pe care le am, dar despre care nu am știut niciodată felul și unde mă pot îmbunătăți”.
Pasiunea cu care s-a implicat în fiecare proiect nu a trecut neobservată și, pe lângă diploma de absolvire, tânăra a primit și propunerea de ocupa o poziție de conducere în cadrul școlii. Astăzi este Marketing&Recruitment Manager sau, altfel spus, omul responsabil cu strategia de marketing la nivel național și internațional.
„Vorba unui prieten din clasa de MBA: «Tu ai dat cel mai lung și dur interviu, căci nu puteai ascunde nimic, îți știau și notele și backgroundul și punctele tari și punctele slabe»“ , glumește Cristina.
http://www.evz.ro/peripetiile-unei-tinere-romance-care-a-studiat-in-patru-tari-diferite.html
