MARTEA MARE În Sãptãmâna Patimilor, Deniile ne vorbesc despre suferintele îndurate de Mântuitorul Iisus Hristos pentru rãscumpãrarea neamului omenesc. Sãptãmâna Patimilor prezintã evenimentele care au avut loc atât în Ierusalim, cât si în tinuturile din preajma acestuia, îmbinatã cu ultimele pilde, îndemnuri si cuvântãri ale Mântuitorului Iisus Hristos. În Sfânta si Marea Marti, Sfintii Pãrinti au rânduit a se citi pericopa evanghelicã de la Matei, ce aduce în atentie pilda celor zece fecioare. Prin parabola celor zece fecioare, Domnul Iisus Hristos ne îndeamnã la milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei, spunându-ne sã fim cu bãgare de seamã, pregãtiti oricând pentru sfârsitul vietii pãmântesti.
În Sfânta zi de marti, denia aminteste de predicile în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea si Învierea Sa si vremurile de pe urmã. Tot în aceastã searã se face pomenirea celor zece fecioare, cinci întelepte si cinci neîntelepte, si se pune un accent deosebit pe parabola povestirii: împãrãtia cerurilor este asemãnatã cu cele zece fecioare care si-au luat candelele si au iesit în întâmpinarea mirelui. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemãnatã unei nunti, Hristos se numeste pe sine mire, iar apostolii sunt prietenii mirelui. Mireasa lui Hristos este Biserica. Fecioarele l-au asteptat pe mire. Acesta a întârziat si fecioarele au adormit. La miezul noptii, când se vesteste sosirea lui, fecioarele se trezesc sã-l întâmpine. Uleiul din candelele celor cinci neîntelepte este pe sfârsite, pentru cã nu s-au îngrijit de el, asa cã le roagã pe cele întelepte, care mai au ulei în candelã, sã le împrumute. Acestea nu vor, spunând cã ar putea rãmâne si ele fãrã luminã, asa cã fecioarele „nebune” merg sã cumpere untdelemn. În acest timp, soseste mirele si gãseste doar fecioarele întelepte. Intrã cu totii în camera „de nuntã” si usa se închide. Când sosesc fecioarele nebune si gãsesc usa închisã, strigã „Doamne, Doamne, deschide-ne nouã!”. Mirele le rãspunde: „Adevãrat zic vouã: Nu vã cunosc pe voi”. Pãrintele Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament, a gãsit interpretarea: „Nu recunosc chipul meu în voi”. Hristos a dorit ca prin aceastã pildã sã ne arate importanta pregãtirii în vederea Judecãtii de Apoi. Candelele aprinse, care trebuie sã ardã pânã la sfârsitul fiecãruia, simbolizeazã faptele bune.
Intrarea în Împãrãtia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de Apoi. Pilda celor zece fecioare este un îndemn la o viatã cumpãtatã. O viatã în care sã încercãm sã fim buni, respectuosi si întelegãtori cu ceilalti.
