CREDINTÃ… Excavatorul trimis de comunisti sã dãrâme locasul sfânt de la Mãlinesti s-a defectat de mai multe ori, sau, fapt confirmat de un raport al securitãtii, în timpul în care biserica din lemn a fost închisã, candela de deasupra icoanei Maicii Domnului se aprindea singurã, prin minune Dumnezeiascã.
Pe locul unei biserici mai vechi, atestate pe la 1750, se ridicã în anul 1826, biserica din lemn, cu hramul „Sf. Mihail si Gavril”, dar cunoscutã sub numele de biserica „Sfintii Voievozi”, iar în anul 1864 devine bisericã de mir pentru satul Gârceni, situat în apropiere, la doar 2 km. Mãnãstirea Mãlinesti este renovatã în 1925 si 1928, cu ajutorul familiei maresalului Prezan. Desfiintatã în 1959 si reînfiintatã în 1990 ca mãnãstire de cãlugãri, nu numai cã responsabilii comunisti nu au reusit s-o desfiinteze, dar, dupã Revolutie, mãnãstirea de lângã Gârceni a renãscut din forta credintei oamenilor acestor locuri.
Ctitoritã în 1826, lângã vechea bisericã a schitului datând din 1762, lucrãrile fiind executate de mesterii Gheorghe si Teodor, biserica de lemn de la Mãlinesti, situatã la doar 2,5 km de Gârceni este acum una dintre cele mai vechi biserici din judet. Alãturi de ea a fost ridicatã o mãnãstire de o frumusete rarã, nu doar datoritã amplasãrii într-o zonã de mare liniste, pe vârful unui deal care dominã celelalte înãltimi din jur, dar însusi locasul mãnãstirii emanã de piosenie, liniste si frumusete. Schitul din secolul al XVIII-lea a fost întemeiat de ieromonahul Nicodim Hudici din Gârceni, pe lângã schit functionând si o scoalã de cântãreti bisericesti, scoalã care si-a încetat activitatea dupã secularizarea averilor mãnãstiresti din 1863. Deposedat de cele douã mosii din jur, Gârcenii si Mãrmurenii, care îi asigurau existenta, schitul s-a desfiintat. În 1925, a fost redeschis, prin strãdania episcopului Husilor, Iacov Antonovici, si cu sprijinul moral si material al maresalului Constantin Prezan si al sotiei sale, Olga, care locuiau în satul vecin, Schinetea. Cu aceasta ocazie, câtiva ani mai târziu, în 1928, biserica si chiliile au fost renovate, devenind mãnãstire de maici, care se întretinea din venituri proprii, din exploatarea celor 7 ha teren arabil si 30 ha de pãdure, la care se adãugau banii proveniti din vânzarea produselor realizate în atelierele proprii, respectiv din tesãtoria de pânzeturi si covoare a schitului. În 1936, tot cu sprijinul maresalului Constantin Prezan, rãzboaiele traditionale de tesut au fost înlocuite cu rãzboaie mecanice, faima tesãturilor ralizate aici ajungând pânã în cele mai îndepãrtate colturi ale tãrii. Sub dictatura comunistã, în 1959, schitul a fost din nou desfiintat, iar biserica a devenit de enorie, filialã a parohiei „Sf. Nicolae” din Gârceni, mai fãcându-se doar ocazional slujbe. Biserica are plan triconic, cu turn – clopotnitã pe pridvor si douã turle de sectiune octogonalã pe naos si altar, cu intrare prin partea de sud. Este construitã din bârne de stejar, încheiate „în cleste”, pe fundatii de piatrã si tãlpoaie de lemn, acoperis în patru ape, intrarea în corpul principal al bisericii având încrustate numele constructorilor si anul construirii. Fatadele au fost cãptusite cu sindrilã dupã 1995, asa cum au fost cãptusite si zone din interiorul bisericii, pentru evitarea infiltratiilor de apã si distrugerilor datorate umezelii. În pridvor, deasupra portalului, crestat în acoladã, se afla pisania, sãpatã în grindã, cu litere chirilice. Se pãstreazã iconostasul din secolul al XIX-lea, lemn sculptat si aurit, pictat în ulei. Tot în bisericã se regãsesc trei icoane originale, datând din secolul al XIX-lea, de dimensiuni mari, salvate de enoriasi la închiderea asezãmântului de cãtre comunisti si readuse, dupã 1990, în patrimoniul bisericii. Fondul de carte veche, cu însemnãri din secolele XVIII-XIX, se afla la Muzeul Eparhial din Husi.
Comunistii au dispus dãrâmarea schitului, dar fãrã succes
Conform folclorului local, comunistii au încercat, la începutul anilor 1960, dãrâmarea schitului, dar excavatorul folosit în aceastã operatiune s-a defectat de mai multe ori, chiar în pragul mãnãstirii, fapt care a dus la abandonarea ideii. Mai mult decât atât, în biserica din lemn, candela care strãjuieste icoana Maicii Domnului se aprindea singurã cu ocazia sãrbãtorilor religioase importante, cu toate cã bisericuta din lemn era închisã si sigilatã. Existã chiar si un raport al Securitãtii, care, fiind sesizatã asupra acestui fapt, a organizat pazã si pânde în apropierea bisericii din lemn, raport încheiat cu o concluzie tulburãtoare pentru acei ani: „Nu s-au semnalat persoane în apropierea bisericii, si, cu toate acestea, s-a gãsit candela arzând… doar o minune adevãratã putea duce la acest lucru!” În 1995, asezãmântul monahal a fost reactivat ca mãnãstire de cãlugãri, în interiorul incintei construindu-se un paraclis si chilii, oferindu-se spatii de masã si cazare. Trebuie spus cã tot asezãmântul mãnãstirii de cãlugãri, ridicat dupã revolutie, este de o rarã frumusete, ridicat parcã special în armonie cu zona din jur, si a fost sfintit în prezenta a sapte ieroschimonahi, iar senzatia care te cuprinde din momentul în care pãsesti în curtea mãnãstirii este una de liniste si pace, de parcã ai cãlcat undeva în afara spatiului si timpului, toate nelinistile si greutãtile fiind lãsate undeva departe.
Asfalt pânã la mãnãstire
În aceastã toamnã s-a dat în folosintã si o portiune de 2,5 km de drum asfaltat, între Gârceni si mãnãstire, drum realizat cu fonduri de la Consiliul Judetean Vaslui, inclusiv o parcare încãpãtoare, în fata edificiului, urmând ca anul viitor sã se asfalteze si drumul judetean care uneste, prin Bãcesti, cele trei judete, Vaslui, Bacãu si Neamt. „Având în vedere valoarea istoricã si arhitecturalã a mãnãstirii, dupã finalizarea lucrãrilor la drumul judetean, ne putem astepta la o afluientã mult mai mare de vizitatori ai acestui locas, mai ales cã în judet nu sunt prea multe obiective turistice aflate în circuitul operatorilor de turism din tarã. Acest lucru nu poate decât sã bucure pe locuitorii comunei Gârceni, deschizându-se astfel calea cãtre agroturism în zona noastrã” declara primarul comunei Gârceni, Mircea Scutelnicu.
„Pãcat de mostenirea rãmasã de la strãmosii nostri”
În perioada comunistã au fost mai multe încercãri de a dãrâma locasul sfânt de, încercãri toate sortite esecului. Mai mult decât atât, mãnãstirea a renãscut în ultimii ani, si cu toate acestea, biserica de lemn, monument istoric aflat pe lista de patrimoniu national, încet – încet, a început sã se degradeze. „Comunistii n-au reusit sã dãrâme biserica, dar dusmanii de azi, timpul si indiferenta celor de la putere, de la Ministerul Cultelor, se pare cã vor reusi acest lucru, în cele din urmã. Icoanele de pe catapeteasmã au început sã se erodeze, acoperisul bisericii nu este nici el în cea mai bunã stare, lucruri care nu se pot remedia decât cu aprobãri de la minister, având în vedere valoarea istoricã a locasului. S-au fãcut nenumãrate adrese cãtre Ministerul Cultelor si cãtre Patriarhie, prin care am cerut sprijin pentru reconditionarea bisericii din lemn, având în vedere cã este una dintre putinele biserici de acest tip din aceastã parte a Moldovei, dar tot ceea ce am primit au fost doar promisiuni. Este adevãrat cã lucrãrile de reconditionare ar costa destul de multi bani, dar ar fi pãcat sã se piardã acestã mostenire, având în vedere vechimea si traditiile locului” se plângea cãlugãrul Melchisedec, cel care a fost gazda si ghidul nostru în vizitarea mãnãstirii. Vasluienii care doresc sã facã o iesire în sânul naturii si sã viziteze un locas sfânt cu adevãrat frumos, nu mai trebuie sã parcurgã drumuri lungi, spre nordul Moldovei, având si noi în judet astfel de obiective turistic – religioase, care trebuie doar puse în valoare si fãcute cunoscute publicului larg. „Este pãcat de mostenirea rãmasã de la strãmosii nostri, dar si de eforturile oamneilor de bunã credintã, care au investit bani si suflet în renovarea locasurilor sfinte din judet, dacã aceste obiective nu sunt însotite de o mai bunã popularizare, pentru ca vasluienii sã stie cã au si la ei în judet locasuri de rarã frumusete, asezãminte care, sperãm noi, vor fi accesibile si urmasilor nostri” este de pãrere cãlugãrul Melchisedec.
