Stefan Plugaru, vicepresedinte Asociatia Culturalã ,,Pro Basarabia si Bucovina” România
Peste câteva zile locuitorii cu drept de vot din Republica Moldova se vor prezenta din nou la urne, pentru alegerea componentei politice a viitorului Parlament, dupã un referendum desfãsurat recent – pentru alegerea presedintelui Republicii Moldova de cãtre cetãteni si nu de cãtre membrii Parlamentului -, esuat din cauza absentei masive la vot. Dacã ,,ineditul situatiei” nu i-a determinat pe cetãteni sã se prezinte la urne în cazul anterior – explicatie datã de unele persoane politice – credem cã la alegerile politice parlamentare care urmeazã sã se desfãsoare în data de 28 noiembrie 2010 prezenta va fi numeroasã, pentru cã alegerile actuale, prin rezultatele lor, vor arãta calea pe care o va urma în continuare Republica Moldova. Desi criza economicã – stafia care bântuie lumea si Europa în special – îsi manifestã cu virulentã prezenta, electoratul moldovean nu trebuie sã cadã pradã populismului ieftin si propagandei desãntate, ,,chipurile în favoarea cetãtenilor”, propagatã cu obstinatie de cãtre unele partide politice. Mentalitatea asiaticã a proprietãtii colective, promovatã de comunistii rusi vreme de decenii, trebuie înlocuitã cu îndemnul si respectul pentru muncã si proprietatea particularã, care este motorul evolutiei sociale. Nemultumirea generatiei vârstnice – evidentã si, în parte – întemeiatã, nu trebuie sã trezeascã în sânul acesteia nostalgia perioadei comuniste si a ,,mãretei Uniuni Sovietice”, sau a timpurilor mai imediate si chiar recente, când în ciuda promisiunilor electorale ale unui partid de extremã stânga, nivelul de trai era scãzut, fapt ce a determinat o masivã emigratie a fortei de muncã tinere si ieftine peste granitele republicii, nu numai cãtre Europa occidentalã ,ci si în Rusia si Ucraina. Cîtiva lei promisi în plus la salariu sau la pensie nu acoperã nevoile locuitorilor, dimpotrivã, genereazã – prin raportare la salariile din Uniunea Europeanã – sentimente de frustrare, determinând generatia tânãrã sã îsi ia lumea în cap, cãutând o cale pentru a duce un trai decent. Iar tinerii nu mai vor sã fie o fortã de muncã ieftinã pe piata europeanã a muncii, sã facã cele mai umilitoare munci, ci vor respectul comunitãtilor în mijlocul cãrora trãiesc peste hotare, sã fie respectati si nu tratati cu dispret. Pânã la a porni prin lume, în cãutarea unei vieti mai bune, moldovenii trebuie sã îsi facã ordine acasã, sã discearnã între bine si rãu si sã aleagã în fruntea tãrii pe cei care le vor reprezenta cel mai bine interesele, sã nu se mai lase înselati de promisiuni electorale fãrã acoperire, care vor mãri frustrãrile unei însemnate pãrti din electorat. Însã pentru a realiza ceva durabil si fãcut temeinic e nevoie de timp. Minunile nu se realizeazã ca în povesti, peste noapte, nu poti împlini într-un an ceea ce s-a/sau nu – înfãptuit vreme de aproape un deceniu (aproape douã cincinale, conform unui limbaj de lemn învechit, si, credem noi, parte din trecut). Evolutia Republicii Moldova cãtre Uniunea Europeanã este tot mai evidentã de la o zi la alta, fapt ce se reflectã în situatia economicã. Infrastructura se dezvoltã, se construiesc noi cãi de comunicatie, se modernizeazã cele vechi, au loc aductiuni cu apã, gaz etc. sunt atrase fonduri de dezvoltare si investitii, se încheie parteneriate de colaborare cu statele membre ale U.E., sunt în derulare proiecte transfrontaliere ce permit dezvoltarea tãrii cu bani europeni. Unionismul (anexionismul) românesc, atât de blamat în unele cercuri politice de extremã stânga de la Chisinãu si prin oficioasele lor nu este decât o fantosã menitã sã înspãimânteze minoritãtile nationale trãitoare pe teritoriul Republicii Moldova. Limba si cultura comunã româneascã nu pot fi ignorate, ele trebuie perpetuate în cadrul unor manifestãri culturale desfãsurate în cadrul unor parteneriate comune, dar a afirma cã ,,românasii” vâneazã prin toate cãile ,,cãprioara est moldavã”, urmãrind sã o sileascã a intra în componenta României este o aberatie. Moldova are dreptul sã îsi caute singurã calea, dar nu prin pasivitate, ci prin implicare activã. Fãrã sã îsi mai plângã de milã dupã deceniile de ocupatie sovieto-rusã, a venit vremea ca în virtutea idealurilor democratice, cetãtenii moldoveni sã se implice activ în modernizarea societãtii în care trãiesc, sã lase deoparte umbrele trecutului si sã îsi clãdeascã o societate democraticã veritabilã.
Moldovenii au aceastã sansã. Prin participarea în numãr cât mai mare la scrutinul din 28 noiembrie 2010, acordarea votului de încredere cãtre formatiunile democratice si deschis pro europene, pot contribui la clãdirea unui viitor mult mai bun pentru ei, copiii-tinerii de astãzi, si urmasii lor. O altã alegere va arunca tara în alti ani de obscurantism, promiscuitate si teroare politicã. Si, ne întrebãm, cine mai vrea asta acum ?!