*“Ai nevoie de sprijinul conducătorilor auto!”, spune aceasta *Ofiţerul îşi aminteşte cum de multe ori şoferii au văzut mai întâi femeia, nu poliţistul
Purtătoarea de cuvânt a Poliţiei Neamţ este o poliţistă tânără. Elena Bulgărea nu are state vechi, pentru că a intrat în sistem la sfârşitul anului 2005, când s-au făcut angajările din afara sistemului. Dar a dovedit că ştie perfect ce vrea şi în câţiva ani a absolvit şcoala de ofiţeri de la Câmpina. Ar fi vrut să studieze cursurile Academiei de Poliţie la zi, dar dorinţa de a ajunge rapid independentă financiar şi situaţia familială nu i-au permis.
Deşi spune că a ales profesia asta deoarece i-a oferit şansa să-şi împlinească visul, Elena admite că trebuie să-ţi şi placă. A treia din cei patru copii ai familiei Staicu din Borleşti, a fost o fire severă şi exigentă de mică, iar înclinaţia spre o carieră în poliţie i-a intuit-o prima dată cine altcineva, decât tatăl ei. “De mică îmi spunea că o să ajung poliţist, prea sunt strictă şi severă. Iar eu doream să am serviciul şi banii mei, să urmez şi facultatea, aşa că am intrat în Poliţie”, îşi aminteşte subinspectorul.
*Incident cu interlopi
Elena Bulgărea a început ca agent operativ la Poliţia Rutieră, pe compartimentul de drumuri naţionale. Cei şapte ani ca agent, în stradă, au fost cei mai plini şi au ajutat-o să se călească mai mult decât au făcut-o profesorii de la Câmpina. Ca femeie în uniformă, a avut parte de tot soiul de întâmplări. “De multe ori am fost trimisă la cratiţă, pentru că vă daţi seama, nu le era uşor când erau opriţi de o agentă şi atunci veneau cu tot felul de replici”, îşi aminteşte ofiţerul. A avut parte chiar şi de o confruntare cu interlopii, când, acum câţiva ani, a oprit o maşină la Dobreni în care erau “personaje” de acest tip şi un altul acolit de-al lor, acesta la volan. Când a văzut că agentul e femeie, şoferul a început să o şicaneze, să-i vorbească urât, ba chiar s-o ameninţe. “Chiar a vrut să mă lovească cu maşina şi până la urmă au fugit. A fost deschis un dosar de ultraj, care a primit la parchet o soluţie de scoatere de sub urmărire penală. Dar, ce vreau eu să spun este referitor la cea mai mare dezamăgire pe care o am, ca poliţist. Este vorba despre atitudinea oamenilor, iar legat de acel incident, şansa mea era ca şoferul din spate, în loc să privească, putea să sune la 112, pentru că eram singură. Nici după ce maşina a fugit, atunci am cerut prin staţie întăriri şi am anunţat incidentul, şoferul maşinii din spate nu a vrut să dea declaraţii, spunând că îi e teamă de cei doi. Dar simplu fapt că din start a plecat cu idea că cei doi erau mai importanţi decât instituţia poliţiei, şi nu e singurul exemplu, asta este cea mai mare dezamăgire a mea! Atitudinea oamenilor! Cum să ne facem noi treaba, dacă cetăţenii nu au o atitudine de sprijin atunci cînd e nevoie? Mai ales că eu am acţionat corect, nu i-am instigat pe cei doi, nu am acţionat abuziv. Dezamăgirea mea este legată de faptul că încerci să-ţi faci treaba cît poţi tu de bine şi nu ai un minim sprijin din partea celor care asistă, pentru că de cele mai multe ori în trafic ai nevoie de sprijinul celorlalţi şoferi. Te izbeşti de refuzul lor de a colabora şi automat şi munca ta devine mai dificilă, probarea faptei necesită o activitate mai laborioasă”, explică Elena.
*”Ca ofiţer de presă, responsabilităţile sunt complexe!”
Din acea perioadă ofiţerul mai păstrează şi nostalgia unui program şi a unor responsabilităţi puţine şi precise. După ce a absolvit academia, în 2012, a preluat postul de ofiţer operativ în cadrul Secţiei Săvineşti, perioadă în care a făcut activitate de cercetare penală, în principal, dar şi coordonarea activităţii din posturile de poliţie, tot ce înseamnă plan de acţiuni, inclusiv verificări, petiţii, scrisori. “Când eşti ofiţer, ai mai multe responsabilităţi, lucrezi şi peste program, trebuie să fii mereu atent, mereu pregătit. Înainte, când eram la Rutieră, aveam program fix, de la 6 la ora 14, şi apoi mă duceam acasă şi puteam să-mi văd de viaţa mea, iar dacă eram în permanenţă, trebuia doar să fim pregătiţi, eu şi colegul meu, dacă eram solicitaţi la vreun accident. Acum, ca ofiţer, mai ales aici la relaţii cu presa, trebuie mereu să fii în contact cu ceilalţi colegi, să fii pregătit pentru solicitările presei, este o muncă mai încordată, responsabilităţile sunt complexe şi sunt abia la început”, spune ofiţerul, nu cu regret, ci doar ca o constatare a unei stări de lucruri.
Subinspectorul Elena Bulgărea a preluat funcţia de purtător de cuvânt la finele anului trecut. Se simte împlinită profesional, dar lipseşte totuşi ceva. “Eu şi soţul meu ne dorim foarte mult copii, amândoi vrem băieţi şi cred că de-acum a venit timpul şi pentru o împlinire în viaţa personală”, adaugă poliţista, cu o licărire în ochii care zâmbesc mereu, cu gândul la urmaşi.
Cristina IORDACHE
Cititi: http://ziarulceahlaul.ro/elena-bulgarea-politista-care-stat-7-ani-la-rutiera-2/
