Canalul Siret-Bărăgan, o investiţie începută înainte de 1989 şi lăsată în paragină în ultimii 23 de ani, a fost scos de la naftalină de premierul Ponta u Guvernul a aprobat recent proiectul de lege prin care s-a înfiinţat Regia Autonomă “Administraţia Canalului Siret-Bărăgan”, însă nu se ştie intenţia u fie s-a înfiinţat pentru deschiderea unei linii de creditare pentru a se „sifona bani”, fie guvernanţii vor să pună proiectul pe tavă chinezilor u rămane de văzut dacă investiţia, bună de altfel, va fi finalizată
De mai bine de 20 de ani se vorbeşte de reînceperea lucrărilor la Canalul Siret Bărăgan. Investiţia se întinde pe 200 de kilometri începând din Vrancea şi până în judeţul Ialomiţa, în lacul de acumulare Dridu. Din cei aproape 200 de kilometri cat înseamnă lungimea canalului s-au finalizat doar 5,7. Atenţie, aceşti kilometri s-au făcut într-un an de zile, lucrările fiind începute în 1987. În 1989 a venit sfarşitul erei socialiste şi odată cu ea s-a prăbuşit şi viitorul proiectului. În urmă cu două săptămani, Guvernul Ponta a aprobat proiectul de lege prin care s-a înfiinţat Regia Autonomă “Administraţia Canalului Siret-Bărăgan”. Dar, sabia e cu două tăişuri: fie s-a înfiinaţat pentru deschiderea unei linii de creditare pentru a se „sifona bani”, tactică tipic romanească, fie guvernanţii vor să le pună proiectul pe tavă chinezilor care s-au arătat interesaţi să investească. Oricum, pentru a finaliza Canalul Siret Bărăgan este nevoie de 12 miliarde de euro, pe puţin. Canalul a fost gândit să funcţioneze gravitaţional oferind apa pentru irigaţii agricultorilor aproape gratis, susţine vicepreşedintele celei mai mari asociaţii profesionale a agricultorilor din România. ”Chiar dacă a fost conceput înainte de Revoluţie, în condiţiile în care ar fi realizat, producătorii agricoli ar avea de câştigat. Argumentez prin faptul că apa este adusă gravitaţional pană la staţiile de pompare şi că pe canalalele secundare vor funcţiona microhidrocentrale care vor produce energie pentru aceste staţii de preluare a apei. Prin urmare, agricultorii ar primi practic apa gratis”, ne-a spus Constantin Bazon, vicepreşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Localnicii nici nu mai visează să-l vadă terminat
Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea este cel care administrează ceea ce s-a finalizat din acest proiect, adică cei 5,7 kilometri de canal. „Construcţia primului tronson al Canalului Siret-Bărăgan a început în 1987, lungimea preconizată fiind de 50 km. Acest tronson este amplasat pe teritoriul judeţului Vrancea, asigurând apa pentru irigarea unei suprafeţe de peste 150.000 de hectare. În acelaşi timp canalul ar putea prelua din debitul Siretului în cazul unor inundaţii”, ne-a spus Ştefania Fotache, directorul SGA Vrancea. Localnicii din apropierea Canalului Siret-Bărăgan sunt sceptici ca va fi finalizat, dar şi-ar dori să îl vadă gata, mai ales că aproape an de an se confruntă cu seceta. “Canalul e de pe timpul lui Ceauşescu, este pentru irigaţii, ar fi bun să-l termine că am avea nevoie de irigaţii”, ne-a spus unul din bătranii de la Mărăşeşti. “Nici în următorii cinci ani nu o să se investească nimic”, s-a arătat sceptic un alt cetăţean care locuieşte chiar în apropierea construcţiei. După finalizarea Canalului Siret-Bărăgan se estimează obţinerea unor recolte agricole suplimentare a căror valoare anuală poate depăşi suma de 120 de milioane de euro. Având în vedere faptul că de-a lungul celor 190 de kilometri construcţia hidrotehnică va colecta şi apele ce se varsă în Siret, prin construcţia canalului se va rezolva, în mare măsură, problema inundaţiilor în Moldova. (Aurelian IVAN)
Canalul Siret – Bărăgan, în discuţie de 100 de ani
Primul studiu despre necesitatea înfiinţării canalului Siret – Bărăgan datează din anul 1912 şi a fost realizat de profesorul Alexandru Davidescu. Acesta arăta necesitatea realizarea unui canal cu punctul de pornire în aval de Adjud şi care ar fi permis irigarea a 200.000 de hectare. Ulterior, problema canalului a mai fost reluată în diverse studii în perioada interbelică, dar şi în timpul comunismului, între anii 1969 – 1972. Acestea prevedeau legarea raului Siret de raul Ialomiţa, plecand de la un lac de acumulare din zona Adjudului, în aval de confluenţa Siretului cu Trotuşul. Canalul ar fi urmat să colecteze apele raului Putna şi ale raului Buzău. Proiectul prevedea realizarea unui lac de acumulare pe raul Ialomiţa, dar şi pe raul Mostiştea. Interesant este că tot sistemul format din canale şi lacuri de acumulare era navigabil şi urma să lege şi Bucureştiul. Deşi i s-au adus la cunoştinţă aceste proiecte, iniţial Nicolae Ceauşescu nu a fost interesat de realizarea lor. Abia în anul 1986 dictatorul a decis să demareze lucrările la canalul Siret – Bărăgan.
