.jpg "a")
COMEMORARE Fiu de frunte al comunei Duda-Epureni, vesnic îndrãgostit de locurile natale, un model pentru tinerii din generatiile anilor ’75-’85, dar si un interpret cu o voce specialã, regretatul folkist Valeriu Penisoarã ar fi împlinit astãzi 63 de ani. Cum el a plecat dintre noi acum 9 ani, lãsând în urmã o vastã comoarã culturalã, se cuvine ca astãzi sã-l readucem printre noi, ascultându-i cântecele ce de multe ori sunt cântate si astãzi de cãtre generatia de ieri. Valeriu Penisoarã, un nume de referintã în spatiul culturii locale si nationale, un artist desãvârsit, care prin cântecele sale a luminat inimile a milioane de români, va rãmâne mereu în amintirea colectivã a celor care au avut privilegiul sã-l cunoascã si un numai.
Nãscut la 26 septembrie 1950, în localitatea Duda din comuna Duda-Epureni, Valeriu Penisoarã a fost unul dintre interpretii care a ridicat muzica la rang de artã. A pornit în viatã îmbrãtisând meseria de învãtãtor la el în sat. Talentul sãu muzical a fost repede descoperit, ceea ce l-a propulsat în trupa de aur al Cenaclului „Flacãra”. Ca membru al acestei institutii culturale ce a functionat din 1973 pânã în 1985, Valeriu Penisoarã a sustinut sute de concerte pe scenele din întreaga tarã. Astfel, versurile poetului Adrian Pãunescu sau cele ale consãteanului sãu, profesorul Gheorghe Pricop, au fost transpuse pe linie melodicã, cântecele sale devenind slagãre încã de la începutul lansãrii lor. „Copiii de tãrani”, „Cuvântul lui Roatã cãtre Divan”, „Viitorul” sau „Fosta iubire” sunt doar câteva dintre melodiile care odinioarã erau fredonate de cãtre tinerii din întreaga tarã. Alte melodii de referintã ale „tãranului”, cãci asa îi spuneau prietenii si colegii de scenã datoritã atasamentului fatã de localitatea natalã, au devenit imnuri ale unor cluburi sportive de referintã. Este vorba despre celebrul „Cântec pentru Oltenia”, imnul celei mai în vogã echipe de fotbal la acea vreme, Universitatea Craiova. Un imn care si astãzi se confundã cu identitatea clubului sportiv de pe Ion Oblemenco. Concertând sub bagheta maestrului Adrian Pãunescu, alãturi de cele mai mari nume ale muzicii folk din acea perioadã, precum Victor Socaciu, Mircea Vintilã, Vasile Seicaru, fratii Chiriac sau Stefan Hruscã, interpretul din Duda-Epureni a contribuit decisiv la culturalizarea tãrii si la oferirea unui licãr de bucurie pentru populatia unei tãri aflate la vreme de restriste. „Cãldura vocii lui mã conecteazã cu trecutul si parcã rãsunã ecoul copilãriei inocente cu amintirile frumoase de neuitat legate de Cenaclul „Flacãra”. Sunt fericitã si mã simt privilegiatã cã am trãit minunea cenaclului însufletit de Valeriu Penisoarã”, spunea Corina Roth, o admiratoare a regretatului interpret de pe meleagurile vasluiene.
Rãpus de o boalã incurabilã
Chinuit de mai multi ani de o boalã fãrã vindecare, artistul Valeriu Penisoarã avea sã plece spre ceruri în dimineata zilei de 11 mai 2004, pentru a-i cânta Domnului. A avut o ultimã dorintã, sã i se deschidã aparatul pe Radio Iasi, acolo unde de multe ori îi erau difuzate piesele. Apoi s-a stins. Avea doar 52 ani. Îndurerat de vestea primitã, colegul si bunul prieten, Adrian Pãunescu, care si el a plecat dintre noi nu de mult timp, scria: „Cum sã mori, nemuritor de Duda? Amirosind a fluturi si a grâne, Când lui Iisus îi devenise-si rudã, Apostolul din satele române?”, rostea cu amãrãciune-n suflet poetul Pãunescu. În cinstea „nemuritorului de Duda”, Cãminul Cultural din localitatea de origine îi poartã numele, iar din 2005 a luat fiintã festivalul national de folk „Valeriu Penisoarã”, prima editie având loc la Vaslui, acolo unde artisti consacrati ai muzicii folk au venit sã cânte în memoria sa. „Nu vom considera cã Valeriu Penisoarã a murit, ci îl vom acuza doar cã s-a retras într-o tãcere supãrãtoare, ingratã, la fel de ingratã ca moartea care l-a chemat la ea atât de devreme”, spunea Andrei Pãunescu la prima editie a festivalului folk ce poartã numele „apostolului din satele române”. Valeriu Penisoarã, un om al talentului, al mãiestriei muzicale si al devotamentului fatã de locurile natale, va rãmâne viu în memoria celor care l-au cunoscut, iar muzica sa va rãmâne drept dovadã cã la Duda- Epureni a existat un mare artist al României.
