Astăzi, discutăm cu jurnalistul Constantin Tănase despre Dreapta politică moldovenească: ce este și ce trebuie să fie.
– Ați participat sâmbăta trecută la Forumul Dreptei organizat de Nașul TV, București. Cum ați ajuns acolo?
– Am fost invitat de un bun prieten al nostru, jurnalistul Radu Moraru, patronul, inima și creierul acestei televiziuni, poate singura televiziune cu adevărat liberă din România de azi.
– Cum caracterizați starea de astăzi a Dreptei românești?
– Nu voi „caracteriza-o”, iar cei interesați de problemă pot intra pe site-ul Nașul.tv și urmări dezbaterea de sâmbătă. Cred că după vizionarea emisiunii, lucrurile vor fi clare…
– Atunci cum caracterizați situația Dreptei românești din R. Moldova?
– Aici aș risca să spun câteva cuvinte. În primul rând, nu mi se pare fericită sintagma „Dreapta românească din R. Moldova”. Cu prima ocazie voi încerca să explic de ce nu mi se pare reușită. În al doilea rând, problema Dreptei politice din R. Moldova merită o dezbatere atentă, responsabilă și competentă. Din punctul meu de vedere, Dreapta noastră politică, așa cum arată ea astăzi, nu există și, prin urmare, nu mai poate fi salvată, ca la București. Dacă ceva a rămas, totuși din ea, atunci nu trebuie salvat, ci abandonat, distrus chiar. Radu Moraru, moderatorul emisiunii, vorbind despre starea Dreptei românești a spus că „nu mai există vreo șansă că România mai poate fi salvată”. „Există o mare neîncredere față de clasa politică, a spus el, românii, care votează Dreapta, stau acasă”.
– La noi mai există vreo șansă?
– Felia care reprezintă Dreapta din RM este cu mult mai mare, electoratul de dreapta sau (și) cu simpatii de dreapta, nu votează însă cu partidele de dreapta, fiindcă nu cred în liderii ei. Nu doctrina de dreapta îi sperie pe moldoveni, ci liderii ei.
– Dar cine-s acești lideri, îi puteţi numi?
– Îi pot numi, dar cine sunt, adică CUM sunt, decideţi voi. Priviţi înapoi, cine a reprezentat Dreapta proeuropeană și proromânească din R. Moldova? La nivel parlamentar, de la 1991 încoace, curentul de dreapta a fost reprezentat de I. Roșca, V. Cubreacov ș.a. (PPCD), V. Matei, A. Moșanu, V. Nedelciuc, V. Pavlicenco ș.a. (PFD), azi – de M. Ghimpu, iar la nivel extraparlamentar – V. Pavlicenco (PNL). Dacă mi-a scăpat vreun nume important, îmi cer scuze. Nu dau nicio notă nici unuia dintre aceştia, pur şi simplu rostesc nişte nume. Care alte partide și care alți lider există pe segmentul de dreapta (sau centru-dreapta) în care putem investi speranţa că mâine vor scoate Moldova din starea de comă, în care zace astăzi? Poate Filat, Butmălai şi Palihovici?
– Ce credeţi despre unificarea forțelor de dreapta?
– Cred lucruri urâte. Ani de zile, electoratul democratic, de dreapta și de centru-dreapta, și-a consumat energiile îndemnând liderii „să se unească”; când am reușit să-i unim, știm, am văzut ce a ieșit! Iată de ce, azi, problema trebuie pusă invers, și anume: Dreapta moldovenească din R. Moldova nu trebuie „unită”, ci CREATĂ, iar ceea ce a mai rămas din ea, repet, trebuie „trecută la pierderi”. Pe cine cu cine şi CUM să unești? Şi de ce să-i uneşti? Ce ar ieși dacă am reuși să-i (re)unim?
– Vă regăsiți cumva în activitatea de CREARE a unei noi Drepte?
– Categoric, nu. Eu sunt jurnalist, nu politician. Eu pot participa la crearea unei platforme de discuții, doar atât. Datoria noastră, a jurnaliștilor, e să încercăm să nu mai permitem ascensiunea în politică a „băieților deștepți” care au transformat politica în business murdar. Moldova are nevoie de oameni noi, curați, patrioți, dar nu patrihoți! În crearea noii Drepte trebuie antrenaţi politicieni, jurnalişti, analişti politici, istorici, sociologi, oameni de afaceri ş.a.m.d., care servesc Moldova, nu partide şi carteluri politice.
– Am urmărit emisiunea de la Nașul TV și am reținut inițiativa dumneavoastră de a declara anul 2014 anul Brâncovenilor.
– În 2014, pe 15 august se împlinesc 300 de ani de la decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi. E un caz zguduitor, unic în istorie, de sacrificare în numele credinței. Nu știu cum se va numi și dacă se va numi „Anul Brâncovenilor”, știu însă că românii trebuie să marcheze într-un mod deosebit această zi. Rămâne încă să discutăm, de aceea rog și cititorii să se pronunțe asupra acestei propuneri care a fost făcută sâmbătă, la București în cadrul emisiunii Forumul Dreptei, de la Nașul TV.
A dialogat: Victoria Puiu
timpul.md
