Situaţiile precare la şcoală, dorinţa de a câştiga bani din munci sezoniere, intenţia de a se căsători sau de a trăi în concubinaj ori tendinţa spre vagabondaj, totul pe fondul unei lipse acute de comunicare cu părinţii şi familiile sunt doar câteva dintre cauzele care fac din dispariţia minorilor un fenomen. Poliţiştii certifică faptul că în 95 la sută dintre cazurile de dispariţie este vorba de plecări voluntare ale minorilor. O dovedesc cu cifre, statisticile din 2012 şi 2013 arâtând că fuga de bunăvoie este metoda preferată de puşti pentru a scăpa de control.
„În anul 2012, poliţiştii specializaţi în dispariţiile de minori din cadrul IPJ Galaţi au fost sesizaţi cu privire la dispariţia a 143 copii cu vârste cuprinse între 9 şi 17 ani, în timp ce în 2013 au primit 44 astfel de sesizări”, ne-a precizat cms. Cristina Tatulici, purtătorul de cuvânt al IPJ Galaţi.
Pentru Poliţie, procedurile de căutare şi găsire a unui minor dispărut implică o serioasă mobilizare de resurse materiale şi personal. Revoltător este faptul că odată găsiţi şi redaţi familiei sau instituţiei de ocrotire, cei mai mulţi copii cu astfel de apucături recidivează. Un rol extrem de important în prevenirea şi educarea minorilor în acest sens revine părinţilor şi şcolilor, care trebuie să le arate celor mici că fuga nu este cea mai bună soluţie, dar şi să îi instruiască.
