Parlamentul a votat în primã lecturã o lege care poate constrânge copiii crestini sã tinã post pe ascuns, sãracii – sã nu mai conceapã copii, iar pãrintii – sã devinã robii copiilor
Atentie, pãrinti! Dacã Parlamentul ar vota în a doua lecturã proiectul initial al Legii nr. 61, ati pierde orice drept de decizie în privinta educatiei copiilor vostri, care ar deveni robii asistentilor sociali. Acestia ar putea sã vã intre nepoftiti în casã, sã facã perchezitii si, dacã le va vrea muschiul, sã vã fure copiii. Asa prevede proiectul Legii privind protectia specialã a copiilor în situatie de risc si a copiilor separati de pãrinti. Desi autoritãtile ne asigurã cã este o lege necesarã, odioasele exemple din tãrile în care asemenea legi sunt în vigoare îti ridicã pãrul mãciucã…
Un pici de doi ani din Anglia a fost luat de lângã pãrinti, deoarece acestia au refuzat sã-l hrãneascã cu ciocolatã, dupã cum i-a sfãtuit un doctor. Asistentii sociali din Scotia au sechestrat un nou-nãscut, considerând cã mama copilului este prea proastã ca sã-l poatã creste. Serviciile sociale din SUA au despãrtit de familie un copil din motivul cã era prea gras, chiar dacã si pãrintii acestuia erau obezi. Politia suedezã a sechestrat un copil, pentru cã avea carii netratate si nu era vaccinat. O mamã din Sankt-Petersburg a rãmas fãrã cei patru copii, dupã ce asistentii sociali au aflat cã ea are datorii prea mari la serviciile comunale. Cel putin opt familii dintr-un oras german au fost amendate, pentru cã nu si-au trimis copiii la lectiile de educatie sexualã. Dupã ce o elevã din Finlanda a povestit la scoalã cã tatãl sãu i-a dat o palmã la fund, politia a scos-o fortat din casã pe ea si pe trei frati ai sãi, printre care si un prunc. O româncã a nãscut în Olanda, iar la o orã dupã nastere autoritãtile locale i-au sechestrat nou-nãscutul, considerând cã nu-l va putea îngriji. O altã româncã a rãmas fãrã cinci copii în Norvegia din motive similare. Ambasada României la Oslo a solicitat Norvegiei sã repatrieze copiii.
Sunt doar câteva exemple din tãrile în care legea permite statului sã preia copiii „aflati în situatii de risc”. Presa internationalã anuntã cã numãrul copiilor luati din familiile germane a crescut într-un an cu 60%. În Franta, unde justitia juvenilã este implementatã de 50 de ani, au fost separati de pãrinti 2 mln. de copii. Rusia a adoptat legea despre justitia juvenilã în a doua si a treia lecturã la 22 martie 2013, dupã ce Vladimir Putin s-a pronuntat public contra acesteia. Oricum, dupã ce un rus a protestat contra lui Putin, statul i-a sechestrat copiii, pe care nu i-ar fi întretinut în conditii normale. Potrivit presei din Ucraina, adoptarea acestei legi a fost o conditie asumatã de Kiev pentru a primi o transã de la FMI.
„Donatorii fac experimente pe Moldova”
La Chisinãu, proiectul legii a fost propus Guvernului de Ministerul Protectiei Sociale si Familiei. La 21 martie, parlamentul l-a votat în primã lecturã prin votul UNANIM al deputatilor. Ministrul Valentina Buliga spune cã legea nu a fost o conditie a institutiilor europene, ci este un concept al sãu, realizat împreunã cu societatea civilã. „Aveam nevoie de o lege, care sã stipuleze clar care sunt autoritãtile tutelare, care intervin în cazul copiilor în situatii de risc, fiindcã Codul Familiei are prevederi prea vagi în aceastã privintã”, afirmã ministra. În schimb, avocatul parlamentar Tamara Plãmãdealã ne asigurã cã proiectul este fãcut la solicitarea donatorilor strãini. „Avem tot felul de granturi, în baza cãrora donatorii fac experimente pe Moldova, dar nu cred cã aici merg toate practicile lor”, considerã Plãmãdealã.
Dupã votul în primã lecturã, la insistenta unor legislatori si a unor confesiuni religioase, s-au fãcut mai multe modificãri la proiect, care urmeazã sã fie aprobate mai întâi de comisia parlamentarã de resort. Astfel, o variantã finalã a documentului nu existã. Totusi, votul deputatilor din 21 martie trezeste multe suspiciuni, fiindcã proiectul adoptat de ei contine prevederi pe de o parte caraghioase, pe de altã parte – bizare.
Potrivit Marianei Ianachevici, presedinta Asociatiilor ONG-urilor, notiunile folosite în Legea 61 au fost preluate de la Organizatia Mondialã a Sãnãtãtii si Comitetul ONU pentru drepturile copilului. Cu toate acestea, documentul nu are prevederi clare, permitînd astfel asistentilor sociali sã intervinã în familii la liberã alegere, inclusiv în cazuri de abuz si neglijare. „Abuzul fizic” este definit si ca vãtãmare corporalã prin lovire, îmbrâncire etc., „în orice formã si de orice intensitate”. E foarte simplu, dacã-i dai copilului o palmã la fund, risti sã-l pierzi. Potrivit autorilor proiectului, copiilor neascultãtori trebuie pur si simplu sã li se explice cã nu au dreptate. Dacã însã ai un copil mai capricios, poti cãdea oricum sub incidenta legii, fiind acuzat de „violentã psihologicã”, definitã inclusiv ca „actionare psihicã asupra copilului”. Dacã vrei un copil crestin si bine educat, ai putea fi învinuit de „violentã spiritualã”, care înseamnã si „impunerea unui sistem de valori spirituale inacceptabile”. Legea nu prevede cât de acceptabile sunt valorile în care crezi tu – va fi decizia asistentilor sociali.
„Postul este un abuz pentru un copil în crestere”
„Neglijarea copilului” are o definitie la fel de vagã si se poate rãsfrânge asupra oricui, iar formele acesteia par de-a dreptul odioase. De pildã, „neglijarea alimentarã” presupune inclusiv „absenta din meniul copilului a mai multor alimente esentiale pentru dezvoltare”. Odatã intrat în casa majoritãtii moldovenilor, asistentul ar putea sã-i lase fãrã copii, deschizând pur si simplu frigiderul. Dacã, însã, copilul tãu tine post, uitã de el sau de Dumnezeu. Daniela Sâmboteanu, sefa Centrului national de prevenire a abuzului fatã de copii, considerã cã „postul este un abuz pentru un copil în crestere”. Proiectul votat în primã lecturã stipula si „neglijenta vestimentarã”, care putea fi incriminatã pãrintilor, copii cãrora poartã haine mai mari sau mai mici decât mãrimea normalã. „Neglijenta medicalã” înseamnã inclusiv obligarea pãrintilor de a-si vaccina copiii si de a le administra tratamentul medical prescris. Iar „neglijenta educationalã” ar însemna si „interzicerea de a frecventa activitãtile extrascolare”. Dacã esti ateu si copilul tãu va merge la ore de religie, n-ai dreptul sã crâcnesti. La fel, dacã crezi cã orele de educatie sexualã i-ar dãuna copilului tãu, n-ai încotro, cãci din ziua adoptãrii legii, tu, ca pãrinte, nu mai contezi. Legea 61 poate transforma copiii din oameni în roboti, pe care statul îi va construi dupã bunul sãu plac. Cu atât mai mult, cu cât sub incidenta legii cad copiii de pânã la 18 ani, adicã pânã când devin sunt maturi.
Copiii din toatã lumea sunt protejati de un principiu NEDEFINIT
Se pare, însã, cã arma capitalã pe care Legea 61 o pune în mâna statului în rãzboiul cu familiile sau mreaja întinsã tuturor copiilor nostri se numeste „interesul superior al copilului”. Conform legii, protectia copilului se realizeazã doar pornind de la respectarea si promovarea cu prioritate a acestui interes. Incredibil, dar adevãrat este faptul cã respectiva notiune nu este definitã nicãieri si nimeni nu stie ce înseamnã ea. Dilema ne trimite la gândul cã interesul superior va putea fi interpretat la liberã alegere de cãtre asistentii sociali fatã de orice copil din Moldova.
Întrebati ce înseamnã „interesul superior al copilului”, autorii legii n-au stiut ce sã ne rãspundã. „Nicãieri, în nici un document nu era specificat ce înseamnã acest interes si nu pot sã spun de unde l-am luat”, ne-a spus ministra Buliga. „Am o reticentã fatã de definitia acestei notiuni, care este un principiu nedefinit al Conventiei ONU pentru drepturile copiilor. Natiunile Unite au terminat munca asupra explicatiei acestei notiuni, dar încã nu au fãcut public comentariul. De aceea, în lege, ar trebui sã se dea mai degrabã o ghidare pentru specialisti, care sã tinã cont de acest interes”, sustine Mariana Ianachevici. „Un parlamentar a propus sã definim aceastã notiune, dar din punctul nostru de vedere este imposibil. Nu au reusit nici Natiunile Unite s-o facã, pentru cã este un principiu foarte complex si e foarte-foarte periculos sã nu omitem anumite lucruri”, considerã Daniela Sâmboteanu. Ea ne-a mai spus cã acest termen este prezent absolut în toate tratatele consacrate protectiei copilului si de aceea trebuie sã se regãseascã si în Legea 61. Nici mai mult, nici mai putin, parcã am fi într-un roman kafkian, în care viata si viitorul a sute de mii de copii depind de o fantomã…
În opinia Danielei Sâmboteanu, „dacã copilul doreste ceva si pãrintele îi interzice, este un abuz, iar aceastã lege deschide teren ca sã vedem cã si copiii au mai multe drepturi”. Vrei, nu vrei, apare întrebarea: cum rãmâne cu dreptul copilului de a refuza sã fie furat de acasã? Pãrerea lui nu mai conteazã, ca în Europa si Rusia? Mai mult, conform proiectului, dupã ce statul alege familiile pe care sã le despartã, soarta copiilor va fi decisã de o „echipã multidisciplinarã”, cazurile fiind anuntate si la procuraturã. Iar în caz de judecatã interesele copiilor vor fi apãrate nu de el, ci de aceeasi asistentii sociali. De ce legea limiteazã dreptul fundamental al copiilor de a trãi cu pãrintii sãi si de a se apãra?
„Ideea este sã pãstrãm copiii în familia biologicã”
Desi proiectul adoptat în primã lecturã creeazã impresia cã nici în regimurile totalitare copiii nu au fost zombati în asemenea hal, autoritãtile ne promit o variantã finalã a legii îmbunãtãtitã si adaptatã la conditiile noastre. „Ideea este sã pãstrãm copiii în familia biologicã, nu sã-i scoatem fortat din familii. Ce idiot de minister sau de stat îsi doreste sã scoatã copiii din familie? În varianta finalã a proiectului existã completãri, care exclud divergentele”, ne asigurã Valentina Buliga. Doamna ministru considerã cã în lume se comit abuzuri în privinta sechestrãrii copiilor, pentru cã „acolo prea deliberativ se tine cont de drepturile copiilor, iar noi trebuie sã tinem cont de greselile lor, ca sã nu le repetãm”.
Nici alti autori ai proiectului nu vãd vreun pericol în el. Daniela Sâmboteanu considerã cã legislatia actualã a RM le permite prea mult pãrintilor, care îsi interpreteazã gresit responsabilitãtile fatã de copii. Codul Familiei are stipulãri neexplicite, precizeazã în aceeasi ordine de idei Mariana Ianachevici, pe când Legea 61 face claritate în privinta rolului autoritãtilor tutelare.
„Europenii au vãzut cã au gresit, dar ai nostri abia s-au trezit”
De cealaltã parte, avocatul parlamentar Tamara Plãmãdealã considerã cã, de fapt, Codul Familiei prevede toate motivele pentru separarea copiilor aflati în situatii de risc de pãrinti. „Dacã statul are grijã de copii, sã-i ajute material si moral, dar nu sã despartã familiile”, sustine Plãmãdealã. Mai mult, ea afirmã cã RM a întârziat cu acest proiect de lege. Anul trecut, la reuniunea ombudsmanilor din Cipru, 43 de state au semnat o declaratie contra practicilor de a lua copiii din familii. „Ni s-a spus sã facem tot posibilul pentru a pãstra copiii alãturi de pãrinti. Europenii au folosit practica vicioasã de a lua copii de acasã, dar au vãzut cã au gresit. Ai nostri însã abia s-au trezit …”, a punctata avocata.
Reprezentantii bisericii considerã cã respectiva lege este una criminalã. „Orice lege trebuie bazatã pe gândire logicã, pe care o au si pãgânii, care nu au Constitutie, nici Scripturã. Asta înseamnã cã fiecare copil îsi iubeste mama si tata. Si niciun pãrinte n-o sã dea copilului sãu sarpe în loc de pâine. Cea mai mare crimã omul o face pe pãmânt atunci când încearcã sã-si nedreptãteascã pãrintii. De aceea toate confesiunile religioase întreabã la mãrturisire despre ascultarea fatã de pãrinti. Dupã cele spuse în aceastã lege, pãrintii mei trebuiau sã fie arestati de multe ori, dar eu am fost cu multã multumire fatã de ei. Aici nu e un amestec, ci o crimã împotriva familiei si a sentimentelor pãrintesti fatã de copii. Am impresia cã autorii legii nu stiu ce înseamnã sentimentul pãrintesc, nici sentimentul dragostei. Cred cã oamenii ãstia trebuie cumva scosi în afara societãtii, cãci sunt primejdiosi”, sustine preotul Pavel Borsevschi.
Nu este clar nici cine va suporta cheltuielile pentru implementarea Legii 61. Cu toate cã Valentina Buliga declarase cã aceasta nu necesitã cheltuieli suplimentare din bugetul de stat, nu se stie din banii cui vor fi construite sau întretinute centrele de plasament, unde vor fi adãpostiti copiii. În RM trãiesc foarte multi oameni sãraci. Ridicati de acasã, copiii lor vor trebui cel putin hrãniti si îmbrãcati. Nu modest, ci foarte bine, dupã cum stipuleazã Legea 61.
Iar sãrmanii pãrinti, dacã vor sã-si pãstreze copiii acasã, dar nu au bani, va trebui cel putin sã umble cu cersitul pe drumuri. Nu are rost sã cearã vreun sprijin de la stat, cãci ajutorul social se dã doar celor care nu au în casã televizor si frigider. Cercul e foarte vicios – dacã le ai, statul nu te ajutã, dacã nu le ai, statul te poate lipsi si de copiii.
