EVENIMENT Pentru prima datã, în ultimii ani, husenii au ales sã sustinã ceremonia de omagiere a zilei de 24 Ianuarie lângã bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din parcul care îi poartã numele. Au participat multi elevi, copii de grãdinitã, cadre didactice, dar si oficialitãti. Din întregul eveniment, remarcabil a fost discursul profesorului de istorie Costin Clit, care a conturat în putine, dar calde cuvinte, personalitatea covârsitoare a lui Cuza Vodã
Au depus coroane de flori reprezentatii Primãriei, în frunte cu primarul Ioan Ciupilan si viceprimarul Ioan Valeriu Ciupilan, militarii Batalionului 202 Apãrare CBRN, Interventie la Dezastre, reprezentati de comandantul Adrian Vasile Perdun, Jandarmeria, Politia municipalã, din a cãrei delegatie a fãcut parte seful institutiei, comisarul Cãtãlin Bâgu, precum si senanorul Dan Mihai Marian, însotit de consilieri locali, precum Ioan Iacob, Cosmin Filip, profesoara Gerogeta Giosu. Membrii ansamblului „Trandafir de la Moldova” au fost si ei prezenti, pentru a interpreta melodia pe care, în final, avea sã se danseze Hora Unirii. Te Deum-ul a fost oficiat de pãrintele, protopop de Husi, Marius Antohi, împreunã cu preotul Marcel Miron, cel care a fãcut un gest frumos, împãrtind elevilor prezenti la eveniment, iconite sfintite. Discursul profesorului Costin Clit, desi scurt, a fost cel mai emotionant moment: „Mã bucur cã suntem atâtia astãzi, de la copii din gimnaziu la elevii de liceu si Armata, pentru omagierea zilei de 24 Ianuarie. Atatea categorii pentru care Alexandru Ioan Cuza a lucrat prin reformele sale. El a rãmas în memoria poporului român, a poporului român de atunci – un popor de tãrani, pentru care el a avut o mare grijã, fiind un Domn al Omeniei. Cã acestea erau – si sunt – sperantele românilor, omenia, bunãtatea si grija conducãtorilor fatã de cei de la talpa tãrii. Prin reformele sale, A. I. Cuza a rãmas ctitorul modernitãtii statului român. Dacã ar fi sã amintesc doar câteva, m-as referi la codul civil si de procedurã civilã, la codul penal si de procedurã penalã, la legea ruralã, prin care i-a împroprietãrit pe tãrani cu pãmânt si pentru acest lucru, tãranii l-au iubit, pânã la moarte si dupã moartea sa; la organizarea Armatei, devenind ctitorul Armatei moderne, la organizarea Învãtãmântului. Domnia sa a fost într-o perioadã de tranzitie, una pe care o trãim si noi astãzi. Alexandru Ioan Cuza în decembrie 1864, a dat legea Învãtãmântului, care a fost viabilã 34 de ani, pânã la 1898, când va veni un alt ctitor, Spiru Haret. Sã ne întoarcem cu gândul din trecut si sã vedem prezentul, când nu avem încã lege a Învãtãmântului viabIlã. Rezultatele unei legi a Învãtãmântului nu se vãd într-un an, doi, ci dupã 30 sau 40 de ani. Deci, iatã, pentru ce Domnitorul Cuza a rãmas în memoria noastrã colectivã. Cu toate acestea, reformele sale a atras antipatia clasei politice de atunci. Liberalii si conservatorii si-au dat mâna si au creat acea monstruoasã coalitie, care a dus la înlãturarea sa de pe tron. A fost obligat sã abdice de cãtre politicieni, iar atunci, Alexandru Ioan Cuza a rostit cuvintele: „Sã dea Dumnezeu sã-i meargã tãrii mai bine fãrã mine, decât cu mine! Sã trãiascã România””, a spus profesorul Costin Clit, în aplauzele multimii.
