Alexandra Sima este elevă în clasa I, secţia pian, a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin”
Se împlinesc, mâine, doi ani de când gălăţenii au răspuns cu atâta generozitate campaniei „Aripi pentru Alexandra” iniţiată de „Viaţa liberă”. În urma spectacolului umanitar s-a strâns aproape un miliard de lei vechi, în contul fundaţiei înfiinţate de părinţii Alexandrei Sima, bani pentru o proteză care să-i asigure acestui copil special o viaţă normală. Reamintim că fetiţa a rămas fără mânuţa stângă în urma unui accident de maşină. După doi ani de tatonări, destul de grei şi pentru familie, dar mai ales pentru copilul care a suferit în acest răstimp alte două intervenţii chirurgicale, vă putem da şi vestea bună. Alexandra are acum o proteză mioelectrică, una dintre minunile tehnicii, unicat în Galaţi, care a costat peste 70.000 de lei. Iar părinţii şi-au permis s-o achiziţioneze numai datorită generozităţii gălăţenilor, motiv pentru care vă mulţumesc.
Favorita clasei
Pe Alexandra am vizitat-o la şcoală, la clasa I, la Liceul de Artă. Faptul că a ajuns la clasa de pian, nu e un moft al părinţilor, ci chiar dorinţa ei. Aşa cum o ştiţi de la spectacol, Alexandra e îndrăgostită de mică de tot ce înseamnă artă. Îi place să picteze şi are acasă teancuri întregi de lucrări. Îi place să danseze şi să cânte şi este membră a corului Allegria. Îi place pianul foarte mult şi a început întâi cu un curs la Casa de Cultură a Sindicatelor, după care sârguinţa cu care exersa acasă i-au determinat pe părinţi să întrebe dacă poate fi primită să facă şcoala primară la Liceul de Artă. „Are ureche muzicală foarte bună, este serioasă şi hotărâtă să înveţe să cânte. I-a convins pe cei din comisie. Noi ne-am dorit să nu o obişnuim de mică să se poticnească în tot felul de obstacole. Dacă ea visează să cânte la pian, o lăsăm să viseze. E la vârsta când are foarte mult nevoie de acest lucru ca să nu se obişnuiască să renunţe uşor la ceea ce-şi propune”, ne-a lămurit mama fetiţei, de ce au ales un drum destul de greu încă din clasa I.
În prima bancă, în rândul de lângă fereastră, Alexandra parcă luminează în jurul ei. Ceva din firea ei de luptătoare se revarsă, molipsindu-i şi pe cei de lângă ea. „S-a adaptat excelent la şcoală. Este iubită de toţi colegii, datorită firii pe care o are. Este amabilă, veselă ascultătoare, liniştită, matură. Are o educaţie aleasă. Părinţii ei s-au ocupat foarte mult de ea, iar acest lucru se vede cu ochiul liber. E un copil deosebit, n-ai cum să nu-l iubeşti. Este un înger!”, spune învăţătoarea Beatrice Butucescu, arătându-ne caietele ei pline de scris citeţ şi caligrafic, mult mai frumos decât al multor elevi de clasa I. În catalog numai „foarte bine”. Învăţătoarea ne mărturiseşte că s-a bucurat foarte mult când a văzut-o la şcoală cu cea de-a doua mânuţă. „Acum poate să-şi ţină caieţelul cu mânuţa-proteză. Şi-ar fi strâmbat coloana, dacă nu i-ar fi pus proteza, pentru că avea tendinţa să sprijine caietul cu umărul”, spune învăţătoarea.
„Cu toţii avem ce învăţa de la Alexandra”
Profesoara ei de pian, Laura Sava, i-a adaptat melodiile pe care le cântă, astfel încât copilul să redea cu o singură mână şi armoniile. „Dacă ar fi avut ambele mâini, ar fi putut face o carieră artistică frumoasă. Are inteligenţă, are dexteritate, are o voinţă de neclintit. Are o muzicalitate înnăscută, dublată de o voce frumoasă, este un copil dinamic, răspunde pozitiv la toate sarcinile şcolare şi nu se lasă copleşită de situaţie. Se comportă ca şi cum ar fi un copil perfect normal, nu vrea s-o ajuţi excesiv. De la Alexandra, avem cu toţii de învăţat”, curg şi laudele profesoarei de pian.
Pe Alexandra o veţi putea vedea şi auzi pe scenă chiar mâine seară, într-un concert de colinde susţinut de corul Allegria, la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii. Ea e întruparea unei poveşti frumoase despre cum poţi învinge în lupta cu destinul.