Mii de credinciosi l-au condus pe pãrintele Rotaru pe ultimul drum
OMAGIU Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din Vaslui, s-a dovedit neîncãpãtoare pentru enoriasii care au dorit astfel sã-si aducã omagiul pentru cel care a fost unul dintre cei mai iubiti preot din municipiu, curtea bisericii, fiind, la rândul sãu, aproape plinã, în ciuda frigului care se lãsase. În mare parte oameni în vârstã, unii cu cârje sau în scaun cu rotile, acestia fiind cei care l-au cunoscut îndeaproape pe preotul Ioan Rotaru, iesit la pensie de-o bunã bucatã de vreme, dar care nu a putut, chiar si dupã aceea, sã-si pãrãseascã “turma” de credinciosi, fiind îmbisericit, dupã pensionare, la mai multe biserici, cea preferatã de sfintia sa fiind cea din centrul Vasluiului, cea în care si-a început, ca diacon, cariera bisericeascã. Poate astfel s-a închis un cerc al cuvioseniei, având în vedere cã locul de unde a fost condus pe ultimul drum a fost acelasi cu cel unde a slujit pentru întâia datã, în inima credinciosilor rãmânând imaginea unui adevãrat om al bisericii, care, cu vorba sa domoalã si plinã de întelepciune, a stiut si când sã dea un sfat, si când sã aline, dar si când sã dojeneascã.
Preot plin de har, pãrintele Ioan Rotaru va rãmâne pentru totdeauna în inimile credinciosilor, iar la înmormântarea sa au participat atât Vasile Pavãl, primarul municipiului Vaslui, cât si multe alte persoane aflate în diverse functii publice. Dealtfel, în semn de apreciere pentru activitatea desfãsuratã, Ioan Rotaru a fost declarat, în anul 2008, cetãtean de onoare al municipiului Vaslui, drept pentru care municipalitatea a depus o coroanã de flori, care a deschis cortegiul funerar. Multimea de credinciosi l-au condus, pânã la locul de veci, pe cel care le-a fost sfetnic, îndrumãtor si pãrinte, care le-a botezat copiii si îngropat rudele, preotul Ioan Rotaru, cetãtean de onoare al municipiului Vaslui.
Destin de duhovnic
Provenind dintr-o familie cu nouã copii, ai cãror pãrinti le-a insuflat dragostea de carte, Ioan Rotaru a fost singurul care a îmbrãtisat cariera preoteascã, urmând cursurile Facultãtii de Teologie Cernãuti, dar, din cauza rãzboiului, a trebuit sã-si termine studiile în România. Si-a început cariera ca diacon la biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Vaslui, unde a fost hierotonisit, apoi a devenit preot paroh la Rediu. Pânã în 1974, a fost secretarul Protoieriei Vaslui, pe vremea când protopop era preotul Nicolae Ruginã, dupã care a devenit preot paroh la biserica “Sfânta Parascheva”, din Vaslui, iar, dupã iesirea la pensie, a continuat sã slujeascã la diverse biserici din Vaslui, cea mai iubitã fiind cea la care si-a început cariera, cea din centrul municipiului. “Nu pot sã nu amintesc de faptul cã pãrintele Rotaru, împreunã cu sotia sa, Aurica, au fost cei care m-au încurajat la începutul carierei mele, drept pentru care le port o pioasã recunostintã. A fost unul dintre preotii care si-au pus amprenta asupra vietii spirituale vasluiene, contribuind, în calitate de paroh al bisericii <<Sfânta Parascheva>> în atragerea de noi credinciosi, în afara faptului cã el a fost cel care a pus cel mai mult suflet la aducerea locasului în starea de astãzi, prin împodobirea si repictarea interioarã a bisericii, dar si prin realizarea împrejmuirii din fier forjat, într-o vreme când acest lucru nu era la îndemâna oricui. Au fost si vremuri grele când, datoritã <<bunãvointei unor prieteni>>, preotul Rotaru a fost arestat la domiciliu, dar, chiar si atunci nu a precupetit sã ofere alinare credinciosilor”, povestea, la slujba de înmormântare, Vasile Pârcãlabu, protopopul Vasluiului. Dupã iesirea la pensie, pãrintele Rotaru a continuat sã fie alãturi de credinciosi, slujind la mai multe biserici, iar atunci când, din cauza vârstei înaintate, si a bolilor, nu a mai putut face acest lucru, si-a transformat locuinta în altar, oferind în continuare mângâiere crestinilor. În urma sa, în afara regretelor credinciosilor, au rãmas si copiii, Greta, profesoarã de fizicã, fost director al unui eminent liceu iesean, si Traian, inginer, crescuti în acelasi spirit în care si-a trãit viata si si-a derulat activitatea cel care a fost pãrintele Ioan Rotaru. Drept recompensã pentru serviciile aduse comunitãtii, Ioan Rotaru a fost declarat, în anul 2008, cetãtean de onoare a municipiului Vaslui, o micã recunoastere a meritelor sale pentru pãstrarea credintei strãmosesti si îndrumare spre respectarea dogmelor bisericesti, dar si cele lumesti, a eticii si moralitãtii. Din pãcate, un alt “pãstor de suflete”, care si-a adus o contributie importantã la pãstrarea moralitãtii vasluienilor, ne-a pãrãsit, însă, omagiul adus de locuitorii orasului este binemeritat. “Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!”
