La 20 mai 1990 au avut loc primele alegeri considerate libere, dupa Revolutia din decembrie 1989, care au dus la victoria zdrobitoare a partidelor aparute pe ruinele Partidului Comunist Roman.
Spre deosebire de celelalte tari din estul Europei care s-au eliberat in 1989 din blocul comunist, Romania a avut calea ei „originala” spre democratie.
Daca in celelalte tari au fost alese partide reformatoare si lideri care veneau din miscarile de disidenta sau opozitie anti-comunista, Romania s-a multumit sa aleaga personaje care apartineau esalonului doi al Partidului Comunist.
Desi in primele zile ale lunii ianuarie 1990 au reaparut pe scena politica vechile partide istorice, precum PNTCD sau PNL, fenomen nemaiintalnit in celelalte tari din „lagarul comunist”, la alegerile din 20 mai 1990 aceste partide au inregistrat rezultate modeste.
A triumfat in schimb Ion Iliescu, care a castigat alegerile prezidentiale cu 85 la suta din voturi si FSN cu 67,02 la suta, precum si alte partide mai mici care i-au permis lui Ion Iliescu sa conduca Romania timp de 6 ani, intarziind reformele economice si sociale atat de necesare in acele vremuri, reforme de care au beneficiat tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria.
La 17 mai 1990 a avut loc si prima dezbatere electorala televizata, la care au participat alaturi de Ion Iliescu cei doi candidati ai partidelor istorice: Radu Campeanu (PNL) si Ion Ratiu (PNTCD), ambii intorsi in tara dupa ani lungi de exil.
