“Atunci a fost confruntare otomano-rusã cu urmãri importante pentru Moldova si Tara Româneascã. Prin tratatul de la Luck (Lutk), (13 aprilie 1711), Cantemir se angaja sã sprijine Rusia în rãzboiul împotriva Turciei si sã accepte instalarea <<temporarã>> de garnizoane rusesti în cetãtile Moldovei. În caz de victorie, Bugeacul revenea sub stãpânirea Moldovei, iar în caz de înfrângere, domnul urma sã primeascã adãpost si venituri corespunzãtoare în Rusia. Planul lui Petru cel Mare (1682 – 1725) al Rusiei era sã traverseze Moldova si sã treacã la sudul Dunãrii, pentru a elibera popoarele slave de aici. La 30 iunie/11 iulie 1711, tarul pleca din Iasi în fruntea unei armate de 38.000 de rusi si 6.000 de moldoveni, în întâmpinarea turcilor care trecuserã Dunãrea pe la Oblucita. Raportul de forte era în favoarea turcilor. Cronicarul Ion Neculce arãta cã rusii si moldovenii erau „de toatã oastea ca 50.000. Si ave si 52 de pusci stunuri, n.n.t. Si cât si era oaste, mai mult era bolnavã, flãmândã si obositã. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fãrã poiedia tãtarâlor, si ave 400 de pusci. Oaste hrãnitã si grijitã bine”. În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreunã cu trupele tãtãrãsti venite sã-i sprijine.
Marele vizir al turcilor, bãnuit cã a luat mitã pentru Pacea de la Vadul Husilor!
Bãtãlia se dã la Stãnilesti (judetul Vaslui), pe malul Prutului, unde tabãra ruseascã este înconjuratã de ostile otomane comandate de marele vizir Baltadji Mehmed Pasa. Rusii se aflau într-o situatie disperatã, neavând provizii suficiente si nici posibilitãti de aprovizionare. Lupta începe pe 7/18 iulie 1711, când turcii supun tabãra rusilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, rusii reusesc sã reziste, si chiar sã treacã la contraatac, în dupã-amiaza zilei de 10/21 iulie. Având pierderi mari, inclusiv doi generali, se retrag din nou în tabãrã. Pe 11/22 iulie, marele vizir acceptã, în mod surprinzãtor, propunerea de pace prezentatã de mesagerul tarului, P.P. Safirov, fie deoarece nu a constientizat situatia realã a rusilor, fie pentru cã a fost mituit cu sase-sapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), dupã cum aratã unele izvoare, confirmate de soarta ulterioarã a vizirului, care a fost mazilit. Prin Pacea de la Vadul Husilor (12/23 iulie 1711), i se permitea tarului sã se retragã din Moldova cu toatã oastea si cu armele. Dimitrie Cantemir a fost lãsat sã plece în Rusia, unde a trãit pânã la sfârsitul vietii. Avântul Rusiei spre sud-estul Europei era stopat, aceasta acceptând sã cedeze cetatea Azov si alte teritorii nord-pontice. Consecintele bãtãliei de la Stãnilesti au fost importante pentru Moldova si Tara Româneascã, Poarta luând mãsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora. Astfel, în acelasi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, mãsurã luatã si în Tara Româneascã, în 1716. Ca urmare imediatã, domnul Tãrii Românesti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), era mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stãtuse în expectativã, asteptând sã vadã de partea cui este victoria. Ulterior, va fi executat împreunã cu cei patru fii si cu ginerele Ianache Vãcãrescu. (sursa Enciclopedia bãtãliilor din istoria românilor, de George Marcu).
