Echipajele ambulantelor au avut de raspuns ieri la 300 de apeluri, intr-un interval de zece ore. In numeroase cazuri, simptomele bolnavilor au fost agravate de frig. Pe linga ger si gheata, ambulantierii au avut de depasit si soferii care nu intelegeau sa se fereasca din drum. „Stam doar cind scriem in foi si abia daca mincam, in rest plecam de la o solicitare la alta mereu”, spune un ambulantier.
In cea mai friguroasa zi din an de pina acum, telefoanele sunau incontinuu in Serviciul Judetean de Ambulanta. Reporterii „Ziarului de Iasi” au insotit ieri unul din echipajele cu asistent pentru a vedea cum se descurca ambulantierii si asistentii la munca, la temperaturi de -18°C si pentru ce probleme solicita iesenii ajutor. Primele doua solicitari vin de la Trifesti, la aproape 40 de kilometri de Iasi. Ne urcam in ambulanta la ora 9.30 si pornim spre Trifesti cu girofarele aprinse. Dupa citeva incursiuni in trafic, o intilnire cu o caruta si jumatate de ora de mers ajungem in Trifesti. „Mergem sa preluam cazul mai grav intii. Este politrauma, cu rani la cap”, imi spune asistentul Florin Birlescu. Ne oprim la un cabinet medical, acolo unde ne astepta un barbat de 34 de ani. „Am cazut pe gheata, minca-o-ar focul sa o manince!”, ne spune ieseanul. Tremura de frig si de durere. Cazuse pe gheata acum trei zile, insa a crezut ca nu are nevoie de spitalizare, dupa ce si-a recapatat cunostinta. De cu o seara inainte insa, conjunctivita de care suferea de mai multa vreme s-a agravat si ea, asa ca ochii omului erau acoperiti de puroi. „Eu nu am parinti, domnule, au murit. Si mai mergeam si eu cu ziua si mai lucram, dar s-a agravat de as’ noapte, am facut si febra, era camasa uda pe mine”, a explicat barbatul.
„Aveti un vecin aici cu un motoras la git. Unde sta?”
Asistentul incepe sa isi faca meseria, ii pune si o perfuzie, dupa care ne intoarcem spre Iasi, dar nu inainte de a opri si la cazul mai putin grav. Doamna in virsta de 54 de ani sufera de diabet si astm bronsic, a facut o criza de astm si a sunat la Salvare. Asistentul ii masoara glicemia, tensiunea, ii pune o perfuzie si pornim spre Spitalul „Sf. Spiridon”. „Deci avem doua cazuri. Domnul sufera de contuzii vechi deja de citeva zile, la astfel de cazaturi pot aparea simptome si dupa doua saptamini, vertij si altele, este nevoie de tratament. La el este mai grava conjunctivita purulenta acum, nu celelalte rani, cum parea la telefon. Iar doamna este insulino-dependenta si are probleme cu astmul, frigul si fluctuatiile de temperatura agraveaza starea si provoaca astfel de crize”, a precizat asistentul. Barbatul a fost preluat de catre Spitalul „Sf. Spiridon”, iar femeia de catre Spitalul de Pneumoftiziologie. Este ora 11.40. De aici plecam la o alta solicitare, de aceasta data la Ciurea. Un batrin cu o traheostoma instalata are probleme de respiratie, se sufoca. Ajungem in Ciurea, incercam sa gasim casa. Vazind ca satenii nu il recunosc pe barbat dupa nume, echipajul schimba intrebarea: „Aveti un vecin aici cu o traheostoma, un motoras la git. Unde sta?”. Si raspunsul vine imediat: „Ah, da. Mai in deal, uitati acolo in fata va asteapta baiatul lui cu masina”. Urcam pe o straduta ingusta si cam inghetata si ajungem la batrin. Nu prea poate vorbi, spune doar ca nu are aer si ca il doare. Asistentul si ambulantierul isi fac din nou meseria si plecam spre Iasi, la Spitalul „Sf. Spiridon”, sectia ORL. Medicii de aici il cunosc pe batrin, nu e prima data cind ajunge la ei cu probleme.
Un apel la ambulanta la doua minute
Este ora 13.30, asistentul dezinfecteaza masina, batrinul a suferit si de TBC. Noi am apucat sa luam doar o gura de cafea pina acum. Ne intoarcem la sediu si, dupa o pauza scurta in care mincam, plecam la o alta solicitare: insuficienta cardiaca la un pensionar din Oancea, Tatarasi. Ne urcam in masina, ajungem la bloc si urcam etajele. „De cind e asa umflat la fata si cianotic? E vinat, avem nevoie de oxigen”, spune asistentul. Dupa care ii verifica batrinului traseul cardiac, ii pune o branula, ii pune oxigenul si, cu ajutorul vecinilor, il duce pe batrin pe scari pina la ambulanta parcata in spatele blocului. De la etajul patru si pina jos, pe batrin il duc patru oameni. Un lift e prea mic si mereu inutil, chiar daca ar exista. Am cam inghetat de frig. „Mergem la «Sf. Spiridon» in regim de urgenta”, ii spune asistentul ambulantierului. Pornim girofarele, sirena si plecam. Unele masini se feresc, altele mai greu, culoarea rosie a semaforului nu mai are importanta atunci cind in joc este viata unui om. „E risc de stop cardiorespirator, singele nu mai este oxigenat asa cum trebuie, traseul cardiac e modificat”, subliniaza asistentul. Pensionarul este dus direct in Unitatea de Primire Urgente a Spitalului „Sf. Spiridon”.
De aici plecam la o alta solicitare, transferul unei paciente bolnave de meningita de la Spitalul de Recuperare la cel de Boli Infectioase. Ne punem mastile si plecam, o transferam pe femeie de la o unitate la alta. E ora 16.10. Traseul meu se opreste aici. Ambulantierul si asistentul ies din tura la ora 19, dupa 12 ore de lucru. La foc continuu. „Stam doar cind scriem in foi si abia daca mincam, in rest plecam de la o solicitare la alta mereu”, a precizat ambulantierul. Diferenta dintre un taxi care pleaca de la o cursa la alta si o ambulanta e aceea ca in ambulanta se salveaza vieti. Chiar si la -18°C.
In ziua cea mai friguroasa din an au fost peste 300 de apeluri la Ambulanta si opt hipotermici salvati, pina la ora 17, din care doi cu degeraturi. „In caz de soc hipotermic, pina la venirea ambulantei familia trebuie sa puna apa calduta in sticle pe linga bolnav, sa il acopere cu paturi, dupa care sa il maseze usor pe picioare, sa vada daca are degeraturi, sa nu apese tare, si sa ii flexeze incheieturile, genunchii, coatele, mina”, a explicat asistentul Florin Birlescu.
