Alo, mamica? Cand vii acasa?
SINGURI Din ce în ce mai multi copii suferã din cauza pãrintilor care aleg sã lucreze în strãinãtate. Potrivit statisticilor Directiei Generale de Asistentã Socialã si pentru Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui, sunt înregistrati în aceastã situatie un numãr de aproape 3.500 de minori, desi neoficial numãrul se poate dubla sau tripla în orice moment. Drama lor reiese si din rezultatele scolare slabe, acestia neavând randamentul elevilor care se bucurã de prezenta permanentã a pãrintilor. Cadrele didactice fac eforturi sã îi sustinã atât pe cei rãmasi în grija rudelor, cât si pe cei care s-au reîntors în sistemul românesc de învãtãmânt dupã ce au studiat o perioadã peste granitã.
Sunt tot mai frecvente dramele în care sunt implicati cei plecati la muncã afarã, alungati de realitatea economicã, politicã si socialã din tarã, oameni în pribegie prin diferite colturi ale lumii în cãutarea unui loc cãldut sau mai putin cãldut, pentru a asigura un trai mai bun atât lor, cât si familiilor lor. Acum nu mai sunt deportati de comunisti, nu mai sunt animati de nevoia de aventurã, de setea de libertate. Europa le-a adus totul odatã cu recunoasterea României ca membrã a Uniunii Europene. Pasaportul, simbolul libertãtii, dupã care românii au tânjit 50 de ani, a deschis conationalilor calea cãtre Occident, dar si cãtre suferintã, umilintã, românii fiind cei care îndeplinesc muncile grele, rusinoase, prost plãtite sau cersesc mila bãstinasilor. Aceste plecãri au deschis calea spre drame, nefericire în multe familii, abandonul copiilor, înstrãinare si dezrãdãcinare. Statisticile Directiei Generale de Asistentã Socialã si pentru Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui aratã cã în judet erau, anul trecut, 544 de copii cu ambii pãrinti plecati în strãinãtate, 259 de copii cu un pãrinte unic sustinãtor plecat la muncã peste granitã si 1.440 de copii cu un singur pãrinte plecat la muncã peste hotare. Cei mai multi, 1055, au vârste între 10 si 13 ani, cea mai periculoasã perioadã a cresterii si dezvoltãrii lor, când prezenta pãrintilor aproape de ei este o necesitate. Alti 3.500 de minori se aflã în grija rudelor pânã la gradul al IV-lea.
Multi copii cu pãrinti în strãinãtate, marginalizati
Am discutat cu mai multe cadre didactice despre drama copiilor ai cãror pãrinti au plecat, dar si a celor care si-au urmat pãrintii. Dacã o parte dintre acestia s-a integrat în noile clase, multi au fost marginalizati, considerati niste paria ai societãtii. Pãrintii, nesuportând umilinta acestora, au hotãrât sã îi reînscrie în tarã, în fostele clase. Drama lor este de douã ori mai mare decât a copiilor rãmasi în tarã. Pe lângã suferinta provocatã de despãrtirea de pãrinti, ei se reintegreazã mai greu în vechile colective, nivelul lor de cunostinte fiind mult mai scãzut decât al elevilor care si-au continuat studiile în sistemul de învãtãmânt românesc. Orice cadru didactic întelege situatia în care se aflã copilul si numai efortul comun poate reda echilibrul si încrederea de care acesta are nevoie. Cadrele didactice, an de an, trebuie sã ducã vlãstarele pe calea adevãrului, sã-i facã sã vadã strãlucirea ierbii de acasã, sã îi ajute sã înteleagã notiunea de patrie, neam, traditie. În aceastã tarã este loc pentru toatã lumea, doar motoarele economice trebuie sa fie pornite. Una dintre învãtãtoarele cu care am discutat pe marginea subiectului ne-a declarat: “Copiii ce rãmân în grija bunicilor sau a altor rude nu dau randamentul elevilor care se bucurã de sprijinul si iubirea pãrintilor zi de zi. De asemenea, reintegrarea copiilor care au învãtat o perioadã în alt sistem de învãtãmânt este dificilã, nivelul lor de cunostinte fiind mai scãzut comparativ cu al celorlalti elevi”.(Andreea Marcu)
