TRÃIASCÃ!… Memorabila zi de 23 august, o zi de sãrbãtoare pentru Repubica Socialistã România, cum n-a mai fost alta în istoria scãmosatã a tãrii noastre, mai face si astãzi valuri de nostalgii în rândul pensionarilor. Cei mai multi dintre ei, fosti comunisti „înrãiti” îsi amintesc cu drag de conducãtorul prea-iubit pe care crunta soartã l-a rãpit, la 25 decembrie 1989. Acestia sunt chiar cei care trãiau mai bine atunci sau care-si amintesc cum trãiau atunci. Pe 23 August aveau loc defilãri cu toatã suflarea muncitoreascã din Bârlad, copiii de la grãdinite deveneau soimi ai patriei iar elevii erau fãcuti pionieri…
La 23 august 1944 România a iesit din alianta cu Germania hitleristã, alãturându-se Natiunilor Unite. A fost înlãturatã dictatura antonescianã si s-a format un guvern de coalitie în care intrau liberalii, tãrãnistii, social-democratii, dar si reprezentantii comunistilor. Începea de fapt procesul de comunizare a tãrii trecutã sub ocupatie sovieticã, iar data de 23 august 1944 a însemnat înlocuirea unei dictaturi cu alta ce s-a întins pe mai bine de patru decenii. Din 1948, ziua de 23 august a devenit Ziua Nationalã a României. Era o sãrbãtoare asteptatã de oameni, mai ales cã se dãdea liber pe 23 si 24 august. De exemplu, Ziua de 1 Mai mai era serbatã prin muncã, dar 23 si 14 august erau zile libere obligatoriu. Si într-o vreme în care se lucra de luni pânã sâmbãtã, nu de putine ori chiar si duminica pentru a încheia niste comenzi importante, de obicei la export, a sta acasã douã zile era mare lucru. În prezent, sunt unii care s-au sãturat sã tot stea acasã si sã nu gãseascã nicãieri de lucru, dar acum treizeci de ani asa era: ne bucuram cu foarte putin si nici nu îndrãzneam mãcar sã ne dorim mai mult. În al doilea rând, ziua de 23 august era asteptatã pentru cã prin alimentare se fãcea aprovizionarea si doar cine a prins traiul pe cartelã de pânã în 1989, poate pricepe cum e sã te bucuri cã ai cumpãrat o pungã de carne congelatã de la magazinul la care erai arondat, cu cartelã! Cum puteai sã-ti petreci ziua de 23 august? Nu erau prea multe alternative. La televizor se transmitea demonstratia de la Bucuresti la care participa conducerea supremã a PCR, dupã care urmau ceva cântece patriotice si vreun film românesc. Nu se uita nimeni. Demonstratiile aveau loc în orasele mai mari, resedinte de judet. La Consiliul Orãsenesc avea loc o adunare festivã, la care participa activul de partid, directorii de întreprinderi si un reprezentant de la judet. Se raporta realizarea planului pe opt luni în cinstea zilei de 23 august si se fãceau angajamente, cã va fi îndeplinit planul pe tot anul, pânã la Congresul al … câtelea o mai fi fost. Cam asa era sãrbãtorirea oficialã a zilei de 23 august, la Bârlad.
Cu mic cu mare, la grãtare!
„Pentru omul de rând, 23 august însemna un pic de timp liber. Cei mai multi îl foloseau tot muncind, punând la punct prin gospodãrie lucruri care se cereau de mult rânduite. Distractie? O iesire în naturã, cel mai adesea la baraj pentru cã doar cu 15 litri de benzinã cât era cota n-aveai cum ajunge prea departe. Regula era sã ne cuplãm douã familii, copiii îi înghesuiam printre noi, iar în portbagaj ne luam aproape tot ce aveam nevoie. Si totusi, era multã voiosie în aceste escapade ale noastre. Bârfeam, spuneam bancuri, cântam, beam bere… Grãtarele sfârâiau ca si acum în zilele de sãrbãtoare. Nu se discuta aproape deloc politicã, nu neapãrat de fricã, asa cum sustin unii, ci pentru cã la fel ca si azi, oamenii erau sãtui de ea! Voiam doar sã ne distrãm si atât! Pânã la Anul nou nu mai era nicio zi liberã si încercam sã profitãm la maximum de cele douã zile de august în care nu mergeam la serviciu”, ne-a spus Virgil O., un bãrbat trecut de 80 de ani, care îsi aminteste cu nostalgie de vremurile de dinainte de 1989. Singura bucurie pentru pãrinti erau copiii, care participau la serbãri în cinstea Zilei de 23 August, care erau fãcuti soimi ai patriei sau pionieri tot în cinstea Zilei Nationale a RSR! Foarte important: în cele douã zile nu se lua curentul. Cât despre jocul de artificii, concerte cu formatii strãine sau ce se mai întâmplã în zilele noastre pe la astfel de sindrofii, n-are rost sã vorbim! Pur si simplu nu existau, nici mãcar în imaginatia noastrã…
o tâmpenie, noroc ca se lucra, preferai sa lucrezi decât sa te frece idioții la defilări, populația se ducea sa vadă defilările dar la defilat absolut nimeni nu se ducea buna voie
Marea trădare a armatei romane făcută de ex regele Mihai pe 23 august. De ce nu spuneți asta?
Oameni buni, 23 August trebuie să aibă cu totul și cu totul alte semnificații pentru noi. Și eu am trăit pe vremea nenorocitului/împușcatului, și eu au participat la defilări și toate acele aberații comuniste. De ce nu scrie nimeni despre faptul că
pregătirile pentru defilare începeau cu olună înainte și erau un chin îngrozitor, de ce nu scrie nimeni câți copii și câte femei au leșinat la pregătirile de pe stadion, de la Casa Armatei și din Centru? De ce nu vorbiți despre faptul că atunci când era „Cântarea României”, iar Vaslui era „cap de afiș”, noi stăteam de dimineață până seara în soare fie la stadion, dar mai ales pe la diferite monumente emblematice, așa cum era, de exemplu,
statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, de la Băcăoani.
Pentru noi 23 august 1939 și 1944 trebuie să ne aducă aminte că nu trebuie să ne încredem în niciunul dintre vecinii României, cum de asemenea, nu trebuie să ne buzuim prea mult nici pe unele dintre promisiunile aliaților noștri…
Primul mare 23 august despre care trebuie să le povestim celor tineri este cel din 1595, atunci când Mihai Pătrașcu i-a izbit pe turci la Călugăreni (ce-i drept, unii ar putea spune că era vorba de vechiul calendar)… Este ultima mare sforțare a românilor în luptele cu aliații și în același timp dușmanii turci.
Vorbiți copiilor/tinerilor despre ce a însemnat încrederea oarbă în alianță cu rușii din primul război mondial, despre ce a însemnat încrederea oarbă în tratatele de alianță și bună vecinătate din perioada interbelică, despre ce a însemnat alianță forțată/de conjunctură cu Germania și cum am fost vânduți printr-un pact (Ribentropp – Molotov) neghiob încheiat între socialiști (germani și ruși/sovietici), tratat care încă nu și-a încetat întrutotul urmările, despre cum am înțeles noi să aducem extrema dreaptă la putere (sprijinită de national socialiștii germani), despre cum am fost târâți în campania din est alături de soldații germani și italieni, despre cum s-a ajuns la acel teribil 23 august 1944, eveniment extraordinar în care comuniștii români nu au avut nicio implicare, dar, pe care, mai apoi, după 1948 l-au confiscat, iar spre finele anilor ’80 ne scoteau pe noi, elevii și studenții de atunci, să îi adulăm prin niște defilări cretine, comuniștii de atunci propovăduind ideea că ei au fost artizanii actului de arestare a mareșalului și întoarcere a armelor împotriva aliaților germani.
Pentru cei câte vor avea de comentat, socialiștii din România nu prea aveau nicio treabă cu politica comuniștilor și nici nu făceau parte din Comintern… Poate că o dovadă, mică între altele, ar fi aceea cum au fost îndepărtați si mai apoi executați, socialiștii români implicați în actul de la 23 august 1944, socialiști care nu erau comunisti, dar care, mai apoi, s-au aliat de conjunctură cu tovarășii de la Moscova.
Povestiți copiilor despre 23 august 1983, atunci când TVR a avut prima transmisie color, iar evenimentul transmis a fost grandioasa și odioasa paradă/defilare cu sute de care alegorice dedicată Zilei Naţionale…
Erată:
… o lună…, nicidecum „olună”
… alianța cu rușii, nicidecum „alianță cu rușii”
… cei care vor avea, nicidecum „cei câte vor avea”…
Scuze pentru aceste greșeli provocate de autocorector, dar și de propria neatenție!
si mai mult in EPOCA DE AUR toate neamurile erau acasa / in tara, toti aveau servici, , la sarbatorile nationale cintau artisi nostri locali , fanfare ,, si nu AUZEAI TOATE PROSTIILE CINTARETILOR ADUSI CA ACUM , si platiti cu miliarde.
Ramne tara nepopulata cu romani , o sa ramana cei care i si mentin serviciul politic / pupaciosi.. iar restul nu va sta sa moara de foame in Romania si sa vada cum se distreaza a oamenii politici cica zilele comunei, zilele pensionarilor fosti comunisti , si asa mao departe si la toate TRIFAN-BUZATU , –- URAAAA TRAIASCA TRICOLORUL ––si in unele cazuri se cinta imnul tiganilor transformati de partid in RROMI .. (Noi sintem romani, noi sintem romani, noi vom fi stapini pe acest pamant. rromii– copilasi dragi ai bunicului buzat
După defilare, mergeam la Brodoc la bere, apoi futeam tovarășele muncitoare, in padure la răcoare💪💪💪 ce viața, ce futai, ce amintiri😭😭😭
Înafara de cultul personalității, a fost cu adevărat EPOCA DE AUR a României.
Trăiți și acum din ce s-au făcut atunci.
Țara nu a fost și nici nu o să mai fie ce a fost atunci.
PUNCT
Poate că trăiți dumneavoastră și alții din ceea ce s-a făcut atunci! Eu, cu siguranță, nu!
Dacă este să fim cinstiți până la capăt, comunismul român s-a clădit de bunurile și pământurile furate țăranilor, așa-zis chiaburi, precum și pe confiscarea fabricilor și exploatațiilor marilor bogătași ai României inter și postbelice.
Iarăși, dacă este să fim cinstiți, clasa așa-zis capitalistă de astăzi, în mare, s-a clădit pe ceea ce a rămas de la comuniști…, iar cel mai mare jaf din perioada postdecembristă a fost „vânzarea” pe aproape nimic a fondului locativ către „clasa muncitoare”… Să povestim despre cine a distrus agricultura țării? Au venit străinii sau marii bogătași să distrugă agricultura, CAP-urile și IAS-urile?
NU!
Toate acestea au fost distruse și furate, inițial, de țăranii și muncitorii „cei cinstiți”…
Nu puneți în seama noastră ceea ce s-a distrus și s-a furat atunci, de voi sau, prin complicitatea voastră, adică prin tăcerea voastră!
Noi eram tineri, foarte tineri imediat după 1989, am trăit acele vremuri și nu conta nicidecum ceea ce ne dorim. Știu că în perioada respectivă chiar s-au făcut apeluri să nu distrugem agricultura și industria? Țăranii și muncitorii au ascultat? Nu!
Pe urmă a venit unul cu gâtul scurt și a lansat lozinca aceea cu „industria care trebuie dată la fier vechi”, știți dumneavoastră, unul pe care îl „doreau” aproape doamnele de la APACA și nu numai… „Nu vrem bani, nu vrem valută, P.R. să ne ….”. Despre rânjitul care ne-a condus trei mandate, mă rog, două, că unul…, nu se pune…
După aceea, urmașii „revoluționarilor” au furat și încă mai fură, ceea ce a mai rămas de furat.