Ca de obicei cand se iau asemenea decizii importante care afectează întreaga societate, romanii lipseau.
Plecaţi din localitate în minivacanţă sau ocupaţi să caute carne de miel mai ieftină, ce să înţeleagă ei la aflarea veştii că insulta şi calomnia au fost reintroduse în codul penal? Decizia Curţii Constituţionale a Romaniei (CCR) este efectul direct al atacurilor de o violenţă extremă ale trompetelor lui Voiculescu asupra judecătorilor CCR, ulterior deciziei membrilor Curţii de invalidare a referendumului din vară. Numai că, surpriza va fi foarte mare cand toţi vor realiza că prin reintroducerea în Codul Penal a insultei şi calomniei întreaga societate se reaşează pe alte principii. De acum încolo oricine îi va spune unui politician murdar în faţă: «eşti un corupt», sau va întreba un administrator de bloc infractor «de ce îmi furi banii ?», va ajunge în instanţă în penal, tarat ani de zile prin tribunale, cu mare risc de a se alege cu cazier. Pană acum, corupţii şi infractorii se codeau destul de mult pană să meargă în civil şi să deschidă proces: o dată pentru că plăteau taxa de timbru şi puteau pierde banii în caz de eşec, iar în plus, nu puteau obţine cazier, ci doar despăgubiri, mai mari sau mai mici, în funcţie de cum decidea instanţa.
E totuşi bine de spus încă de pe acum că dacă această decizie a CCR va ajunge să fie aplicată, ea se transformă în cel mai cumplit instrument de represiune post-decembrist. Nu numai că orice jurnalist va ajunge să se autocenzureze, ci întreaga societate civilă devine vulnerabilă. Iar ONG-urile care se ocupă de combaterea corupţiei vor fi cele mai afectate. Păi cum să emită comunicate sau să facă analize scriind aşa cum ne-au obişnuit, pe şleau, despre elementele concrete rezultate din studii şi din probele studiate? Orice hoţ, corupt, incompatibil care şi maine ar introduce în Codul Penal infracţiunea de “integritate din culpă” dacă ar putea – ba chiar ar pedepsi-o cu maximum de ani de închisoare – va începe terorizarea celui care l-a arătat opiniei publice exact aşa cum e, hărţuindu-l apoi prin instanţe pentru a obţine condamnarea penală a celui care a spus adevărul.
Şi aici ştiu ce spun: zeci de ani de zile am văzut, ca jurnalist, cum pentru articole corecte şi bine documentate, jurnaliştii erau imediat taraţi în judecată pe penal. Doar pentru că au fost îndrăzneţi şi au scris adevărul, ani întregi au fost hărţuiţi prin sălile de judecată. Dreptatea se caştigă apoi greu, cu chin şi bani mulţi daţi avocaţilor, cu enorm stres şi spaima că baronul local sau infractorul e dispus să plătească oricat, să dea mită justiţiei pentru spălarea imaginii lui. Şi să nu vă imaginaţi că semnalele de presă nu au fost preluate de organele de anchetă. Dar chiar şi ulterior cercetaţi şi chiar şi condamnaţi pentru infracţiunile despre care a scris jurnalistul, adevăraţii penali tot nu renunţau la procesul intentat presei în speranţa că, dacă reuşesc condamnarea autorului dezvăluirii, se pot prevala de acest lucru la recursurile contra deciziilor justiţiei pentru faptele lor reprobabile.
Cei care au salutat hotărarea CCR uită sau ignoră faptul că decizia de dezincriminare din Codul Penal a celor două articole a fost condiţie de îndeplinit pentru primirea noastra în UE. Ai noştri, s-au prefăcut doar că dezincriminează şi, pentru că nu au dorit să piardă această puternică armă, au lăsat-o agăţată undeva, pe un parcurs de unde să se poata reinventa. Mulţi habar nu au că ambele articole, 205 şi 206 au fost apărate cu disperare de către oamenii lui Ion Iliescu – printre care chiar actualul judecător CCR Ion Predescu, acelaşi care a susţinut în anii ‘90 la Parlament şi o lege a presei extrem de restrictiveă la care nu s-a renunţat decat în faţa unor puternice reacţii şi proteste interne şi mai ales internaţionale.
