MARESAL… La 27 ianuarie 1861, acum 164 de ani, se nãstea maresalul Constantin Prezan, unul dintre cei mai remarcabili lideri militari ai României, devenit simbol al patriotismului si al luptei pentru unire. Cu ocazia împlinirii a 164 de ani de la nasterea sa, readucem în luminã legãtura sa cu judetul Vaslui, locul unde si-a trãit ultimii ani de viatã, la conacul sãu de la Schinetea din comuna Dumesti, unde a fost înhumat cu funeralii nationale (30 august 1943), la care a participat însusi regele Mihai I alãturi de maresalul Ioan Antonescu, seful statului si ministru de rãzboi, generalul Constantin Pantazi. Constantin Prezan, una dintre figurile emblematice ale istoriei militare românesti. Maresal al Armatei Române si strateg al momentelor critice din Primul Rãzboi Mondial s-a legat de judetul nostru prin mosia din comuna Dumesti. Se spune cã mosia a ales-o astfel sã fie cât mai departe de lumea civilizatã, din cauza sotiei care era de o frumusete rãpitoare. Aceasta a murit la cu douã luni înaintea sa, pe 18 iunie 1943, ca într-o adevãratã poveste de dragoste cu suflete pereche.
Nãscut în satul Butimanu, judetul Dâmbovita, Constantin Prezan a urmat o carierã militarã impresionantã, parcurgând toate gradele ierarhiei. A absolvit Scoala Militarã din Bucuresti si Scoala de Ofiteri de Artilerie si Geniu din Fontainebleau, Franta, obtinând o pregãtire solidã în arta rãzboiului. A debutat ca sublocotenent în Armata Românã si a participat la campanii militare importante, precum Rãzboiul de Independentã (1877-1878) si Al Doilea Rãzboi Balcanic (1913). În aceastã perioadã, a cîstigat respectul superiorilor si al camarazilor sãi datoritã disciplinei, calmului si talentului strategic. Constantin Prezan a parcurs toate etapele carierei militare, de la sublocotenent pânã la general de corp de armatã, devenind în 1930 unul dintre putinii lideri militari care au primit titlul onorific de Maresal al României. A fost sef al Marelui Cartier General si comandant al Armatei de Nord, demonstrând un calm si o strategie care i-au adus respectul contemporanilor. Maresalul Constantin Prezan este una dintre figurile emblematice ale istoriei militare a României, cunoscut pentru rolul sãu de sef al Marelui Cartier General în perioadele critice ale Primului Rãzboi Mondial si în timpul operatiunilor militare pentru apãrarea Marii Uniri. Cariera sa militarã reflectã calitãtile sale de strateg, diplomat si dedicarea fatã de interesul national.
Sef al Marelui Cartier General
Dupã pierderea Bãtãliei pentru Bucuresti în 1916, generalul Dumitru Iliescu a fost înlocuit din functia de sef al Marelui Cartier General, la propunerea premierului Ionel Brãtianu. Decizia de numire a lui Constantin Prezan a fost influentatã de succesul acestuia la conducerea Armatei de Nord si de încrederea Regelui Ferdinand în calmul si profesionalismul sãu. Alegerea lui Prezan a fost bine primitã, cu exceptia unor voci critice, precum generalul Alexandru Averescu, care considera cã Prezan nu avea experienta necesarã în Statul Major. Cu toate acestea, generalul Prezan a reusit sã îsi demonstreze capacitãtile, punând ordine în structurile de comandã si contribuind la reconfigurarea strategiei militare românesti. Sub conducerea lui Prezan, Marele Cartier General s-a implicat în reorganizarea armatei, actiune necesarã dupã retragerea în Moldova. În februarie 1917, au fost emise instructiuni generale care detaliau organizarea diviziilor, pregãtirea trupelor si rolurile ofiterilor. Reorganizarea s-a concentrat pe redresarea moralului si capacitãtii de luptã a trupelor, alãturi de coordonarea cu Misiunea Militarã Francezã.
MÃRÃSTI, MÃRÃSESTI, OITUZ
Elaborarea planului de campanie pentru vara anului 1917 a fost foarte dificilã, din cauza divergentelor cu comandamentul rus. În cele din urmã, generalul Prezan a reusit sã impunã viziunea româneascã, marcând astfel o victorie diplomaticã si strategicã. Instructiunile operative din mai 1917, semnate de Prezan, au pregãtit terenul pentru succesul din bãtãliile de la Mãrãsti, Mãrãsesti si Oituz. Sub coordonarea generalului Prezan, Armata Românã a reusit sã opreascã ofensiva Puterilor Centrale pe flancul estic al frontului european. În noiembrie 1917, printr-un ordin regal, Prezan a preluat comanda întregii Armate Române, în contextul retragerii Rusiei din rãzboi. Aceastã mãsurã a fost menitã sã evite expunerea regelui Ferdinand la presiuni politice internationale. Generalul a gestionat cu tact atât reorganizarea armatei, cât si relatiile cu aliatii si inamicii, contribuind la mentinerea unei pozitii ferme a României pe scena internationalã.
Apãrarea Marii Uniri si ocuparea Budapestei
În noiembrie 1918, România a declarat din nou rãzboi Puterilor Centrale. Rechemat la conducerea Marelui Cartier General, Prezan a coordonat operatiile pentru eliminarea inamicului din Vechiul Regat, apãrarea frontierelor amenintate de trupele sovietice si alungarea trupelor maghiare din Transilvania. Strategiile elaborate de Prezan au jucat un rol decisiv în consolidarea Marii Uniri si a mers pânã la ocuparea Budapestei. La 29 martie/11 aprilie 1919, Prezan l-a numit pe generalul Gherghe Mãrdãrãscu comandantul trupelor din Transilvania si i-a înmânat ordinul de operatii, care prevedea ofensiva trupelor române pânã pe aliniamentul râului Tisa, unde vor trece la apãrare. La 20 iulie 1919 a fost declansatã ofensiva trupelor ungare împotriva unitãtilor române aflate în apãrare pe Tisa, iar la 26 iulie trupele ungare sunt împinse dincolo de Tisa dupã contraofensiva trupelor române. Trupele române trec la ofensivã, forteazã Tisa si în seara zilei de 3 august Detasamentul de cavalerie colonel Rusescu intrã în Budapesta, pe 4 august, la ora 18.00, generalul Mãrdãrescu primind pe Bulevardul Andrassy defilarea unui detasament de trupe românesc. Cu modestia-i caracteristicã, generalul Prezan, desi se afla la 15 km de Budapesta a refuzat sã prezideze parada militarã a trupelor române spunând: „Nu vreau sã umbresc nici gloria Coroanei si nici sã iau din aureola lui Mãrdãrescu. Eu mã duc, el rãmâne.”. În perioada 7-22 noiembrie 1919 s-a realizat evacuarea trupelor române din Ungaria pe malul stâng al Tisei, iar în perioada 24 februarie-30 martie 1920 s-a realizat revenirea în totalitate a Armatei Române pe teritoriul national. La 20 martie 1920, generalul Prezan a fost trecut definitiv în rezervã, organizându-i-se o modestã sãrbãtorire când generalul artilerist Mircea Botez, reprezentant al Ministerului de Rãzboi, însotit de un ofiter si doi soldati i-a oferit o statuetã de bronz „La Victoire”. Retragerea sa a fost influentatã de schimbãrile politice si rivalitatea cu generalul Averescu, care a ajuns sã domine scena politicã.
Constantin Prezan, un venetic în judetul nostru, dar mai vasluian ca multi altii
În 1897, Constantin Prezan a cumpãrat mosia Schinetea, situatã în comuna Dumesti, judetul Vaslui. Timp de mai multe decenii, aceastã resedintã a fost casa sa. A investit în dezvoltarea conacului, adãugând parcuri, clãdiri noi si dotãri moderne pentru acea perioadã. Relatia sa cu Vasluiul nu s-a limitat la mosie. Prezan a comandat Regimentul 7 „Racova” din Vaslui si Brigada 13 Infanterie cu sediul la Bârlad. Se spune cã generalul avea o sotie (cea de a douã, Elena Olga Eliad cu 16 ani mai tânãrã) foarte frumoasã, iar la baluri aceasta eclipsa toate femeile din Bucuresti. Aprig, generalul nu a permis nimãnui sã se apropie de aceasta. În culisele vremurilor de atunci se spune cã generalul s-a uitat pe hartã si a ales cel mai îndepãrtat loc fatã de Bucuresti unde sã-si trãiascã linistit restul vietii. Si asa a ajuns sã cumpere mosia la Schinetea, în comuna Dumesti, care însuma 1.100 de hectare. Relatia dintre cei doi soti era una de iubire sincerã si dovadã cã au fost suflete pereche, cei doi au murit la interval de douã luni, sotia pe 18 iunie 1943 si pe 27 august maresalul. Maresalul, cât a stat la Schinetea, era curtat de politicieni, însã acesta i-a refuzat mereu. Liberalii i-au propus sã fie ministru de rãzboi. Mai târziu l-a refuzat si pe regele Carol al II-lea care i-a propus sã fie chiar prim ministru. Asa cã, dupã retragerea sa la Schinetea, acesta a rãmas devotat judetului Vaslui. Se spune cã acesta a observat potentialul strategic al zonei si a fãcut planurile celui mai mare depozit militar al tãrii, planuri puse în practicã de comunisti. La Dumesti, existã si acum un depozit militar strategic, unde existã o linie feratã care îl deserveste si care e construitã în asa fel încât nu poate fi reperatã din avion. Depozitul este construit sub un deal, unde tancurile sunt aduse cu trenurile, precum si munitia.
Mosia maresalului din judetul Vaslui
În 1896, pe când era colonel si adjutant regal al printului mostenitor Ferdinand, Constantin Prezan, alãturi de sotia sa Olga, a achizitionat mosia din Schinetea, care cuprindea aproximativ 1.100 de hectare. Aceastã proprietate a devenit resedinta sa permanentã, mai ales dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial. La începutul secolului al XX-lea, pe domeniu au fost adãugate mai multe facilitãti, inclusiv un parc, un beci, o casã pentru administrator si o fântânã. În 1939, generalul Prezan a extins conacul cu un nou corp de clãdire, ajungând la un total de 25 de camere. Dupã încheierea rãzboiului, desi statul român i-a oferit o locuintã în Bucuresti si Academia Românã l-a ales membru de onoare, Prezan a preferat sã se retragã la Schinetea, în judetul Vaslui. În 1930, a fost ridicat la rangul de maresal, fiind senator de drept în mai multe legislaturi si membru al Consiliului de Coroanã.
Dupã instaurarea regimului comunist, conacul a fost nationalizat si transformat într-un cãmin-spital pentru persoane cu handicap psihic sever. În 1999, Olga Macarie, nepoata maresalului, a revendicat si a recîstigat proprietatea. Ea a intentionat sã doneze conacul Ministerului Apãrãrii Nationale pentru a fi transformat într-un cãmin pentru fostii angajati ai institutiei. Cu toate acestea, în 2002, a donat proprietatea Muzeului Judetean „Stefan cel Mare” din Vaslui.
ÎNMORMÂNTAT LA DUMESTI CU ONORURI MILITARE. REGELE MIHAI I SI BUNUL SÃU PRIETEN, MARESALUL IOAN ANTONESCU, AU PARTICIPAT LA FUNERALII
La 27 august 1943, la vârsta de 82 de ani, Constantin Prezan s-a stins din viatã, fiind înhumat, conform dorintei sale, în curtea conacului de la Schinetea. În cuvântul de rãmas-bun, maresalul Ion Antonescu, pe atunci seful statului l-a numit „un simbol de muncã, de patriotism si de sacrificiu”. Astãzi, la 164 de ani de la nasterea sa, mostenirea maresalului Prezan rãmâne vie, iar Vasluiul pãstreazã amintirea celui care si-a legat destinul de acest judet.
AFECTAT DE MOARTEA SOTIEI
SUFLETE PERECHE…Ziarul Curentul din anul 1943 prezenta urmãtoarele detalii despre ultimele luni ale maresalului si despre moartea sa: „Azi, 27 august, la ora 8.00 a fost gãsit mort în pat, la mosia Schinetea, din jud. Vaslui, maresalul Prezan. Din constatãrile medicilor, reiese cã moartea s-a produs între orele 4.00-5.00 dimineata. Stirea a produs o profundã impresie, cunoscutã fiind personalitatea defunctului. În orasul Vaslui s-au arborat drapele îndoliate. În ultimul timp dupã data de 18 iunie, când a avut durerea sã-si piardã sotia, maresalul, se retrãsese la mosia sa Schinetea, din judetul Vaslui. Pierderea sotiei lui i-a pricinuit o durere atât de adâncã, durere care probabil a contribuit pe lângã boalã, la sfârsitul glorioasei sale vieti. Ca semn de recunostintã, pentru serviciile aduse Tãrii, guvernul a hotãrât ca maresalului Prezan sã i se facã funeralii nationale”.
