103 ani de la nașterea Părintelui Teofan, Sfântul Vasluiului

DUHOVNICUL VASLUIULUI… Dacă ar fi trăit, Părintele Teofan Merlă ar fi împlinit ieri, 8 septembrie, 103 ani. El s-a născut în ziua Nașterii Maicii Domnului, și Maica Domnului i-a fost începutul, temelia și sfârșitul vieții. La mormântul lui de la Mănăstirea Cetățuia, s-au strâns ca în fiecare an, în această zi de duminică, 8 septembrie, sute de credincioși, veniți de pretutindeni, ca să îi cinstească amintirea și să îi mulțumească pentru minunile de vindecare și de iubire, pe care le-a făcut pentru ei. Unii nu l-au cunoscut în timpul vieții, dar au aflat de el de la cei care au primit sfaturi, ajutor, vindecări și mijlocire către Dumnezeu de la dânsul. Pentru că au crezut ce au auzit și s-au rugat cu credință, Părintele Teofan a făcut minuni și pentru ei, de dincolo de mormânt. Un sobor de ieromonahi și de preoți au săvârșit un parastas în amintirea lui, călugărul modest și mult iubitor de oameni, care a fost inima Mănăstirii Cetățuia, sufletul și rugăciunea neîntreruptă care a mângâiat și a luminat mii de suflete îndurerate, pierdute, care căutau din nou cărarea mântuirii. După slujba parastasului, credincioșii prezenți au primit de pomană atât alimente, cât și multe din broșurile scoase în cinstea și amintirea lui.

Părintele Teofan Merlă s-a născut la 8 septembrie 1921 în satul Tătărăni, comuna Ferești, județul Vaslui și a fost al nouălea copil din cei unsprezece ai familiei Merlă. A urmat școala primară la Ferești, a participat la al Doilea Război Mondial și a fost decorat pentru dăruirea cu care și-a pus viața pentru apărarea țării și credinței strămoșești. A mers la Mănăstirea Cetățuia din Iași în anul 1947 la vârsta de 27 de ani, după ce s-a terminat Al Doilea Război Mondial ca mulțumire adusă lui Dumnezeu că s-a întors acasă sănătos. Tânărul Toader a primit la călugărie numele de Teofan. A fost iubitor al rugăciunii, a dat staturi celor care l-au căutat, a slujit Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu, parastase pentru cei morți. I-a mustrat pe cei care persistau într-o viață a păcatului și i-a mângâiat prin vorbe bune pe cei care trăiau după cum i-a învățat. S-a rugat pentru bolnavi și pentru cei triști, i-a ajutat pe cei săraci și s-a rugat mult pentru studenți și elevi. I-a întors pe cei răi cu gânduri bune la familia lor. A fost milostiv și veghetor la buna desfășurare a slujbelor în biserică. A păstrat cu sfințenie credința ortodoxă, avea smerenie asemănătoare părinților pustiei și avea dragoste de Dumnezeu și pentru oameni. A plecat din această lume la Cer în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu în dimineața zilei de 11 februarie 2006, la ora 5, ora când se ducea în fiecare zi la biserică. Din clipa în care a murit, până în clipa în care a fost îngropat, Părintele Teofan nu s-a răcit și nu a intrat în acea stare de rigoris mortis. Mâinile lui erau calde și moi. Toată lumea prezentă a văzut asta. Pentru că aceasta este o știre, o să închei spunându-vă că chiar dacă Părintele Teofan nu mai este printre noi, așa cum era odată, să îl mai putem atinge și vedea, îmi doresc să mărturisim cu toții, cei care am avut șansa să îl cunoaștem cât a trăit la Cetățuia, ce fapte minunate a făcut în viețile noastre. Asta pentru a-i ajuta și pe alții să ajungă la mormântul său, dar și la sufletul lui, care întotdeauna a ascultat și ascultă rugămințile și problemele noastre. Duhovnicul minunilor, Părintele Teofan a fost, este și va fi, chiar și pentru cei care nu îl cunosc încă, salvarea, ajutorul și poate întoarcerea la credință, la o viață trăită după voia lui Dumnezeu, în pace, liniște și iubire. Nu a știut Iașul și nu știe încă ce sfânt mare a trăit, iar acum se odihnește pe dealul Cetățuiei, și mai ales ce minuni se întâmplă astăzi la mormântul său. Pe mâine!