spot_img
15.8 C
Vaslui
23-sept.-2024
spot_img

100 DE ANI, DE ZIUA ROMANIEI

- Advertisement -

• Constantin Poetelea, din Borlesti, a împlinit ieri o sută de ani • la aniversare au venit fiicele, cîtiva nepoti si strănepoti • bătrînul si-a dorit ca de ziua lui să pună un steag tricolor pe prispa casei • si a mai vrut ceva – să poarte costum national, ca în vremea cînd mergea la horă în sat • emotionat de momentul aniversar, mos Dajid, cum îi zice lumea, a spus: „nici nu stiu cum au trecut acesti o sută de ani“

Moment special ieri, în comuna Borlesti, în satul Mastacăn, acolo unde un sătean a împlinit o sută de ani. Înconjurat de fiice, nepoti, strănepoti si stră-strănepoti, secularul s-a bucurat de „realizarea“ sa, dar si de importanta zilei, avînd în vedere că a tinut să fixeze în prispa casei drapelul tricolor, că tot era ziua tuturor românilor. Si cînd si-a manifestat sentimentul de patriotism care îl caracterizează, a apărut îmbrăcat în costum national, ca în vremea tineretii sale, cînd învîrtea hora în sat.

Bătrîn, dar tînăr la minte

Am ajuns în curtea casei lui Constantin Poetelea, cunoscut de lumea din sat ca fiind mos Dajid, la ora 11. Nici prea tîrziu, nici prea devreme. Moment potrivit ca să îl găsim pe sărbătorit cu familia aproape, îmbrăcat în port popular si hotărît să pună drapelul să-l fluture vîntul în prispa casei. Ne asteptam să vedem un om gîrbovit, aplecat de ani si boli, nevoit să ceară ajutorul celor din jur. Dar mos Dajid îsi poartă singur de grijă. S-a făcut mic, anii trecuti peste el luîndu-i din înăltimea de altă dată, dar a rămas stăpîn pe sine. Vorbeste si povesteste, judecă si laudă pe fiecare, după cum crede că i se potriveste fiecăruia. Se bucură că e sănătos si că poate să se miste prin casă. Îl supără picioarele, căci în o sută de ani de viată a adunat niste kilometri… Si a muncit serios, avînd în vedere că si-a crescut cei cinci copii, luptînd să le asigure de toate. Dumnezeu a vrut să-i ia pe doi dintre ei – o fiică si un fiu. Băiatul este fostul director Poetelea, de la Scoala Borlesti, care s-a stins acum cinci luni. I-au rămas trei fete care fac ce pot pentru a fi alături de bătrîn atunci cînd timpul le permite. Dar de singurătate nu se poate plînge. Pragul casei îi este trecut des de către nepoti, strănepoti si stră-strănepoti. Căci i-a dat Dumnezeu vreo 40 de tineri în familie, însemnînd copii si nepoti si strănepoti ai copiilor lui. Povestile cu mos Dajid sînt savuroase. În ciuda vîrstei, bătrînul se bucură de tinere de minte si ne-a demonstrat asta încercînd să ne spună cîte ceva despre familiile generatiilor care îl înconjoară. Îi stie pe nepoti si pe multi dintre strănepoti după chip si nume. Stie si cum si cu cine s-a însurat unul, altul, cu ce se ocupă, pe unde trăieste. Stie că are neamuri în Italia si Canada si că mostenitorul cel mai tînăr din familia lui are numai cinci luni.

Familia e sfîntă

Priveste cu drag în jur, la cei care au putut veni la aniversarea lui, priveste mîndru la tortul în care două artificii scînteiau si ciocneste un pahar cu sampanei cu cei care se trag din sîngele lui. Emotiile sînt mari si la un astfel de moment si-ar fi dorit ceva – ar fi vrut să îi fie alături sotia, cea care s-a stins acum doi ani si jumătate. Dorul de ea îl copleseste si asa cum i se întîmplă frecvent, îl podidesc lacrimile. „Am trăit cu aceeasi femeie 70 de ani si 11 zile. Acum mai bine de doi ani am pierdut-o pe Agurita. I-a crescut pe copii, a luptat să le dea de toate… S-a prăpădit… M-am înteles bine cu ea. A crescut si nepoti, a muncit la viata ei“, a spus mosul. A tras aer în piept si ne-a arătat că a rămas un bărbat puternic, care toată viata s-a ghidat după principii serioase. „N-am băut în exces, n-am furat, n-am făcut rău. Am fost primar în comună chiar pe vremea foametei. Din întîi martie 1947 si pînă în noiembrie 1948. Am tinut socoteli, contabilităti… Făceam balante la cotele agricole, nu aveam nevoie de nici un ajutor. Si pentru că am fost un om cinstit, nu am avut probleme cu legea. Toti din primărie, pe vremea cît am fost eu primar, au intrat la puscărie pentru că au furat. Mie n-au avut ce să îmi facă! Dumnezeu mi-a fost mereu alături si i-am cerut ajutor în tot ce am făcut“, a povestit bătrînul.

Un secol, cît o clipită

Mos Dajid a fost lemnar la viata lui. Cu dalta si ciocanul a muncit din greu, dar s-a descurcat. În urmă cu niste ani ia ars casa din temelii si cu fortele sale a ridicat una nouă, în care îsi duce bătrînetile. „Nici nu stiu cînd au trecut o sută de ani peste mine! Sînt foarte multumit de viata mea. Zodia îmi zice că voi ajunge la adînci bătrîneti si voi avea grea suferintă. Poate mă fereste Dumnezeu de suferintă. Eu mă simt sănătos. Sistemul endocrin este perfect. Mă dor picioarele… Am apă la genunchi si de aceea am picioarele moi, dar ca să umblu asa, oleacă, nu-i problemă. Eu stiu că planetele au influentă asupra vietii si pe mine mă influentează Venus. Pînă acum mi-a fost bine, chiar dacă viata a fost si grea, si urîtă. Sînt fericit că am copiii sănătosi. Pe toti îi învăt să îsi iubească familia si să nu lase cartea. Asta e de folos în viată, cartea! Si să-l iubească fiecare om pe Dumnezeu. Fără ajutorul lui, nu se poate face nimic. Nepotii meu au trecut toti măcar printr-un liceu“, a mai spus sărbătoritul, căruia lumea din sat îi mai zice „Astrologul“.

Vremurile actuale, pentru unii mumă, pentru altii ciumă

Constantin Poetelea îsi petrece serile uitîndu-se la televizor, pentru că nu vrea să rateze nici o stire din buletinele informative. Apoi analizează fiecare informatie si după puterea lui concluzionează ce se întîmplă în aceste vremuri. „Trăim în vremuri diferite. Pentru unii sînt foarte bune, pentru că s-au îmbogătit, pentru altii sînt grele, că au sărăcit. Din păcate lumea se cam împarte în bogati si săraci. Si asta nu e deloc bine. Mare poznă să nu izbucnească vreun război, de la atîta răutate si neîntelegeri. Numai ne-om trezi într-o zi că ia foc dusumeaua“, a mai spus. Apoi s-a uitat mîndru pe cămesa de in pe care o purta, pe itarii grosi, scosi din dulapul în care au stat împăturiti ani de zile, la opincile din piele de porc si si-a amintit cum era acum 80-85 de ani, cînd învîrtea hora în sat. A oftat la amintirea zilei nuntii, cînd avea 27 de ani si a luat-o pe cea care i-a fost dragă, care avea 19 ani si avea să-l facă fericit. „Mi-e dor de babă, mi-e dor de morti!…“ Speră totusi că va rezista si va mai prinde si alte aniversări ale sale, cînd să-i fie alături cei din familie. De data aceasta, autoritătile locale nu l-au uitat. Primarul Gheorghe Olteanu i-a oferit o diplomă de excelentă pentru trăinicie si un cadou de 500 de lei – 400 de la bugetul local si 100 de la staretul Mănăstirii Nechit.
La despărtire, mosul ne-a poftit si la alte aniversări. Sănătos să fie, că vom veni!

www.monitorulneamt.ro

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.