* Noul turn Eiffel se construieşte la Londra cu sprijinul ArcelorMittal * O structură metalică destul de complicată, care atrage deja controverse, va străjui anul viitor jocurile olimpice din capitala britanică * Cele 2.200 de tone de oţel produse în unităţile ArcelorMittal din lume – deci inclusiv la Galaţi – se vor combina complicat pentru a forma în cele din urmă ceea ce se va numi ArcelorMittal Orbit *
În cadrul unei acţiuni pentru jurnalişti din întreaga lume ce a fost organizată zilele trecute la Londra, oficiali ai ArcelorMittal, dar şi organizatorii Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012, au vorbit despre ArcelorMittal Orbit, o sculptură ciudată, care a stârnit deja controverse şi care ar urma să devină în anii următori un simbol al capitalei Regatului Unit al Marii Britanii.
La fel ca autobuzele cu etaj, cabinele telefonice roşii sau metroul londonez. ArcelorMittal Orbit nu va reprezenta doar jocurile olimpice, ci va însemna şi cea mai mare sculptură din Anglia.
Prima întrebare ce poate trece prin mintea celor care văd macheta unei structuri metalice întortocheate plasate astfel încât să guverneze întregul parc olimpic de la Londra, este cum va fi posibil ca această sculptură să aibă stabilitate? Cum va sta în picioare?
Răspunsul la această întrebare a venit din partea lui Cecil Balmond, designerul care a lucrat împreună cu artistul Anish Kapoor la acest concept.
Sculptura va avea trei puncte de sprijin la sol. Suficient pentru ca acele 2.200 de tone de oţel produse în unităţile ArcelorMittal din toată lumea să taie înălţimile.
Un turn Eiffel făcut de artişti, nu de ingineri
Comparaţii surprinzătoare au venit din partea reprezentanţilor echipei care a pus la cale acest proiect. „Turnul Eiffel a fost proiectat de către un inginer”.
„Se vede lucrul acesta pentru că are patru picioare, asemenea unei mese”, a spus unul dintre aceştia încercând să sublinieze faptul că în cazul ArcelorMittal Orbit lucrurile sunt diferite şi se vorbeşte despre un concept artistic, nu despre unul ingineresc, simetric, regulat.
Vorbim despre un concept neconvenţional, aşa cum a fost el văzut de către artişti. De altfel, londonezii văd această structură nu doar ca pe un simbol al Jocurilor Olimpice din 2012, ci şi ca pe un simbol care va deveni reprezentativ pentru Londra, comparaţia cu Turnul Eiffel întâlnindu-se mai peste tot.
În acest moment, sculptura a fost ridicată până la peste jumătate din înălţime. Are aproximativ 70 de metri, iar proiectul propune o înălţime finală de 114,5 metri, urmând să fie cea mai înaltă sculptură din Anglia. Chiar şi în această fază de construcţie, obiectivul impresionează.
Nu este ridicat cu ajutorul schelelor, ci cu trei macarale uriaşe, iar segmentele de oţel sunt fixate cu şuruburi, unul câte unul. Surprinzător este faptul că pentru ridicarea obiectivului lucrează puţini oameni. Câţiva manevrează macaralele, iar alţii fixează acele şuruburi. Nu este nevoie de mai mult.
Moştenirea turistică
Colaborarea dintre Anish Kapoor şi Cecil Balmond va duce, în cele din urmă la ridicarea ArcelorMittal Orbit, iar în timpul Jocurilor Olimpice, structura va deveni, cu siguranţă, reprezentativă pentru ce urmează să se întâmple aici.
Londonezii şi-au pus însă problema ce se va întâmpla pe viitor cu această sculptură. Dacă unele dintre bazele sportive ce vor fi folosite pe timpul Olimpiadei urmează să fie demontate, astfel încât să nu rămână doar nişte clădiri uriaşe, ineficiente şi greu de gestionat, ArcelorMittal Orbit este văzută acum ca o viitoare atracţie turistică.
Malcolm Ross, directorul executiv al structurii ce va administra obiectivele din parcul olimpic după terminarea Olimpiadei, declara că „ArcelorMittal Orbit schimbă deja faţa locurilor din partea de est a Londrei, iar obiectivul va deveni una dintre cele mai spectaculoase atracţii pentru vizitatori şi un viitor simbol al Queen Elizabeth Olympic Park”.
În acest punct trebuie remarcat şi faptul că, păstrând proporţiile, Galaţiul beneficiază de o tabără de sculptură în metal, singura din lume situată pe cursul unui fluviu, singura ce poate fi admirată de pe cursul apei.
Şi în acest caz, operele de artă de pe Faleză au fost ridicate cu sprijinul combinatului siderurgic, chit că acesta nu avea atunci nici o legătură cu ArcelorMittal. Acest lucru a făcut posibil ca semnături celebre ale artei moderne, validate la cel mai înalt nivel, să se regăsească în oraşul nostru şi să poată fi admirate de către oricine.
Numai că, în ce ne priveşte, acest lucru nu a fost exploatat nici măcar o secundă de către autorităţi. Deşi avem în expoziţia de pe Faleză valori veritabile, opere de artă, nu le-am vândut niciodată încercând să atragem turiştii aici.
Lecţia londoneză de turism
Londonezii oferă o adevărată lecţie despre turism. Deşi parcul olimpic nu este nici pe departe terminat, ci putem vorbi mai degrabă despre un şantier (în care, între noi fie vorba, lucrează şi sute de români), acesta a devenit deja o atracţie turistică.
Sunt sute de oameni care vin să vadă cum se construieşte Olympic Park. Există birouri de acreditare, autobuze speciale şi ghizi care explică pas cu pas ce se întâmplă acolo şi s-au tipărit deja broşuri. Nu mai punem la socoteală şi faptul că parcul olimpic se construieşte într-o zonă care până nu demult a fost un fel de ruşine a oraşului.
O fostă zonă industrială murdară, poluată, dar care a fost curăţată până la ultimul centimetru, va deveni în scurtă vreme cea mai importantă zonă urbană din lume, locul în care se vor desfăşura Jocurile Olimpice din 2012.
Sculptură cu profit estimat
Construcţia ArcelorMittal Orbit are doi finanţatori. Din cele 22,7 milioane de lire sterline, 19,6 milioane vin din partea ArcelorMittal, iar 3,2 milioane vor fi asigurate de către autorităţile din Londra.
Cel mai probabil, după finalizarea Jocurilor Olimpice, structura nu se va mai numi ArcelorMittal Orbit, numele companiei urmând să dispară din titulatura obiectivului.
Sculptura va intra în administrarea unei organizaţii speciale ce se va ocupa de toate aceste obiective după olimpiadă, londonezii estimând că ArcelorMittal Orbit va aduce încasări de peste 10 milioane de lire anual de la vizitatorii care vor să vadă sculptura şi să admire acea parte a Londrei de la mare înălţime.
