Raia Barbăroş, contabil-şef în colhozul din s. Pohoarna, Şoldăneşti, a leşinat de frică la Gara Centrale din Milano, iar apoi a dormit prin copaci împreună cu secretara de la primărie din aceeaşi localitate. Zinaidei Baraboi din Hânceşti, după ce a lucrat la „Moldtelecom”, când avea 40 de ani, i s-a propus să se prostitueze… A refuzat, a fugit în Germania, unde a stat trei nopţi sub ploaie. În Italia a dormit în stradă şi prin case părăsite, fără să mănânce opt zile.
Aceste două femei lucrează la Milano. Prima are grijă de un bătrân şi face menajul în mai multe case, iar cea de-a doua îngrijeşte de un castel boieresc. Venind aici, ambele au sperat că lucrurile în RM se vor schimba şi ele se vor întoarce degrabă. Dar opt ani de guvernare comunistă le-au furat toate speranţele. „Comuniştii trebuie să fie săraci, ca şi călugării, dar ei se scaldă în bani. Duceţi-l pe Voronin la mănăstire. Credeţi că o să vrea? Nu, Voronin e cel mai rău dintre fascişti!”, este de părere Raia. „Pentru comunişti votează toţi beţivii, care se vând pentru un pahar în ziua alegerilor, dar avem de suferit noi. Eu vreau acasă, lângă fiul meu, însă nu ştiu ce mă aşteaptă acolo. Dacă revin comuniştii, vom ajunge la sapă de lemn”, consideră Zinaida.
Raia Barbăroş a venit în Italia în 1998, când nu avea bani să-şi îmbrace fiul întors din armată. A ajuns aici cu viză turistică, împreună cu secretara de la primăria din sat. S-au adăpostit mai întâi în Gara Centrale din Milano, apoi la o biserică. Într-o noapte, a leşinat de spaimă la Centrale, fiind martoră la o altercaţie dintre nişte tipi drogaţi. Ulterior, a dormit câteva nopţi într-un copac. „Şedeam călare pe crengi şi tremuram de frică să nu ne vadă carabinierii”, îşi aminteşte ea. Au stat şi într-o casă părăsită, unde, din neatenţie, era cât pe ce să alunece în gaura deschisă a ascensorului. În cele din urmă, s-a angajat la bătrânul la care lucrează şi astăzi. Acum şapte luni, i-a venit şi soţul, care la fel îngrijeşte de un italian. „Fiecare are moşneagul lui”, îmi explică Raia. Ea nu se grăbeşte să se întoarcă acasă şi crede că RM nu are niciun viitor, dacă revin comuniştii la putere: „În pantalonii lui Voronin n-o să găseşti un om cinstit. Ce fel de ordine comunistă ne promit, dacă ei sunt bogaţi, iar noi – săraci şi pribegi prin lume? Am să vin acasă când comuniştii au să dispară”.
„Am fost guvernaţi de hoţi”
De altă părere este Zinaida Baraboi, care spune că ar veni pe jos acasă, dacă n-ar fi nevoită să trăiască sub comunişti şi de i s-ar asigura un loc de muncă. Zinaida a venit în Italia în 1999, când a ars clădirea „Moldtelecom” din Hânceşti, unde lucra. Atunci, o femeie din Cimişlia i-a propus s-o ducă în Italia contra a 900 USD. „Mi-a spus că vom trece prin România, unde vom fi cazaţi la un hotel cu cinci stele, însă acolo am stat în microbuz toată noaptea. Apoi şoferul ne-a dus în Cehia şi ne-a spus că se întoarce acasă… Eram 12 femei. Într-o zi, patru necunoscuţi ne-au examinat pe toate, după care şoferul ne-a chemat pe patru dintre noi şi ne-a propus să facem strada. Am refuzat”, susţine Zinaida. Împreună cu alte trei femei, ea a plecat în Germania, unde a dormit trei nopţi în parc. Pe drum şi-au rupt bucăţele paşapoartele moldoveneşti, ca să nu fie descoperite de poliţie. De acolo au venit la Milano, unde Zinaida s-a pomenit iarăşi singură într-un parc. A încercat să tragă la o biserică, dar nimeni nu o primea fără paşaport. Dormea pe o bancă din curtea bisericii şi nu mânca nimic. În sfârşit, şi-a cumpărat un loc de lucru, dar, peste o lună, bătrâna de care îngrijea a murit. În patru luni, a lucrat la patru italieni, dar toţi decedau. Unul dintre aceştia, înainte de moarte, când Zinaida îi punea pantalonii, o lovea cu picioarele în faţă… Pe urmă, s-a mutat în case părăsite. „Dormeam alături bărbaţi şi femei. Noaptea, guzganii ne umblau prin păr. Bărbaţii beau din disperare şi vomitau. Când n-aveam ce mânca, furau din magazine sau strângeam legumele alterate de pe la gunoaie”. A trăit acolo două luni, până când s-a angajat baby sitter. După şase ani de lucru, nefiind remunerată suficient, şi-a dat stăpâna în judecată. A obţinut 4,5 mii în loc de 25 mii de euro. Apoi, a lucrat la o bogătaşă, unde mânca rămăşiţele din urma stăpânei şi era forţată să cureţe covoarele în genunchi. „Mi-au sângerat genunchii, erau carne vie şi am fugit de la ei”. Astăzi, Zinaida lucrează la altă familie bogată, într-un castel de 150 de ani…
În 2007, şi fiul său, Marian, a încercat să vină în Italia, dar n-a reuşit. A fost arestat în Polonia şi deportat în „ţara săracilor”. „În Moldova se vând case cu 400 euro. Cine şi cum face aceşti bani, dacă lumea e flămândă şi nevoiaşă? Am fost guvernaţi de hoţi, cărora le convenea ca noi să lucrăm în Italia, fiindcă jefuiau mai uşor ţara şi îi minţeau mai lesne pe cei rămaşi acasă – cu un pahar de vin sau cu doi lei adaos la pensie. Pe fonul acestor promisiuni, comuniştii au promovat corupţia şi banditismul la nivel de stat. Băiatul meu, cu studii superioare, nu are de lucru. Nu e de vină el, dar acei care ne-au distrus statul”. Zinaida şi-a adus şi fiica la Milano, are şi o nepoţică, dar dorul de fiu şi de mamă – care de şapte ani nu se ridică din pat – o mistuie cumplit.
timpul.md