• s-au împlinit 60 de ani de la darea în folosintă a căii ferate Bacău – Piatra Neamt – Bicaz • momentul a fost marcat prin confectionarea unei stampile postale omagiale utilizată doar o zi •
Filatelistii si lucrătorii Oficiului Postal Bicaz au trăit marti, 20 decembrie, un eveniment aniversar, prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la deschiderea oficială a circulatiei trenurilor pe linia Bacău – Bicaz. Momentul a fost marcat prin confectionarea unei stampile de zi omagială utilizată doar în ziua organizării evenimentului, adică marti, prin aplicarea acesteia pe corespondenta prezentată. O dată cu încheierea acestei zile, stampila a luat calea Muzeului National Filatelic pentru păstrare. Cu acest prilej, în incinta Oficiului Postal Bicaz, cercul filatelic local, condus de către învătătorul Ticusor Amariei, a organizat o expozitie filatelică tematică, avînd ca exponate mărci postale si timbre cu trenuri si locomotive, emise de Posta Română pe parcursul celor sase decenii. „Din cîte cunosc, un astfel de eveniment filatelic, marcat prin confectionarea unei stampile de zi omagială, nu s-a mai întîmplat la Bicaz. Fiind o premieră, i-am acordat importanta cuvenită, evenimentului în sine atasîndu-i-se si o expozitie filatelică, prin care publicul să poată face cunostintă cu istoria trenului ca mijloc important de transport terestru. La Bicaz, linia ferată si trenul au apărut o dată cu constructia barajului si a hidrocentralei de la Stejaru“, a declarat Nicu Popa, dirigintele Oficiului Postal Bicaz. Cît priveste impactul evenimentului de acum 60 de ani asupra bicăjenilor, acesta a avut implicatii diferite, în functie de interesul unuia sau altuia. Pentru fostii constructori de pe santierul hidroenergetic trenul a fost o mană cerească. Asta, pentru că se făcea lesne transportul de mărfuri, utilaje si călători, stiut fiind că multi dintre constructori descinseseră la Bicaz de pe tot cuprinsul tării si cu trenul puteau face deplasarea mai usor spre familii. Nu acelasi impact pozitiv l-a avut constructia liniei ferate si a gării pentru cei ce locuiau sau aveau teren în zonă. Ei au fost expropriati sau chiar strămutati pentru a face loc noului obiectiv economic. „Mai întîi au apărut inginerii care au făcut măsurătorile. Abia după vreo doi ani au fost gata lucrările. Eu eram cu casa în zonă. Mi s-a pus în vedere că trebuie să mă mut. Mi s-a plătit pentru asta, dar cu banii primiti n-am rezolvat nimic deoarece imediat a venit stabilizarea si banii n-au mai avut nici o valoare. Noroc că nu m-am grăbit si-am rămas cu casa tot aici. Nici ei n-au fortat lucrurile. Este adevărat că o parte din pămînt se află sub constructiile CFR-ului, dar asa au fost lucrurile. Despre cum a venit primul tren la Bicaz nu-mi amintesc. Stiu însă că era un tren cu două vagoane de călători mai speciale, trenul fiind numit «dinam». Mai mergeam la tren si beam cîte o bere la vagonul restaurant. Era o bere bună pe atunci“, a povestit Dumitru Geangalău, un bicăjean de 95 de ani, a cărui casă a supravietuit pînă astăzi în vecinătatea Gării Bicaz. Din spusele localnicilor am retinut faptul că lucrările de atunci au fost executate în mare parte de detinuti, iar constructia de poduri si lucrările de îndiguire sau întărire a terasamentelor, de către italieni. O perioadă înfloritoare privind transportul feroviar a fost înregistrată între anii ‘75 – ‘85, cînd productia de ciment a crescut considerabil prin ridicarea fabricii de la Tasca, iar transportul produsului finit se desfăsura într-un mare procent pe calea ferată. Pentru asta a fost extins numărul de linii din Gara Bicaz, circulatia materialului rulant făcîndu-se pe 10 linii. Din nefericire, astăzi activitatea CFR Bicaz este aproape moartă. Ea este marcată doar prin trei trenuri de călători, două personale si un rapid, si din cînd în cînd prin cîte un marfar, care aduce ceva zgură la Ciment sau duce în tară vreun vagon rătăcit cu lemne de foc. Poate de asta evenimentul aniversar de marti a trecut neobservat de către salariatii Gării Bicaz, fiind marcat doar de către Filatelia Română si Oficiul Postal Bicaz.
