Lipsiti de ocupatie si de griji, zeci de detinuti se joacã de-a “soarecele si pisica”… cu nervii conducerii Penitenciarului Vaslui. Nu trece o zi fãrã o reclamatie, majoritatea la limita ridicolului. Asta presupune cheltuieli si timp pierdut pentru stat, distractie si “iesire” din cotidian pentru detinuti.
Reclamatii peste reclamatii. De asta au parte sefii Penitenciarului Vaslui aproape zilnic. “Detinutii se plâng din orice. Nu îi costã nimic sã astearnã pe hârtie fel de fel de nemultumiri. Fac reclamatii pe diverse motive: de la neacordarea unor drepturi, pânã la lipsa OTV-ului din grila de programe tv. Conform politicii interne a unitãtii, noi difuzãm anumite posturi nationale de televiziune:Protv, Antena 1, TVR, National Geografic, etc. Trebuie spus cã si posibilitãtile noastre tehnice sunt limitate. Suntem bucurosi cã ne numãrãm printre putinele penitenciare din tarã care au circuit închis de televiziune. Timpul liber, detinutii si-l pot petrece la club sau la capelã. Sã nu uitãm cã e vorba totusi de persoane private de libertate”, a spus Vasile Cotoc, directorul Penitenciarului Vaslui. O altã problemã care îi nemultumeste rãu pe detinuti se referã la faptul cã stingerea se dã la ora 22. Asta, în conditiile în care prizele din celule functioneazã pânã la miezul noptii. Detinutii care vor curent electric toatã noaptea, fac reclamatii. Degeaba, evident, dar le fac. Se mai aleg cu niste plimbãri la instantã, mai schimbã aerul. “Vara trecutã am fost reclamati cã miroase apa ciudat. Era vorba de niste defectiuni în oras care, în mod evident, neau afectat si pe noi. Am pus apã pentru toalete si igienã personalã în butoaie, pe holuri si asta i-a speriat pe unii. Ne-au târât pe la instantã pe motiv cã le punem sãnãtatea în pericol. Nici vorbã de asa ceva. Multi reclamã comisia care se ocupã de eliberarea conditionatã cã nu îi elibereazã, lucru care nu tine de noi”, a mai spus Cotoc. Si atmosfera impurã îi deranjeazã la maxim pe detinuti, care se plâng de faptul cã afarã miroase urât si nu pot respira. Toate aceste reclamatii nu fac decât sã încarce si mai mult presiunea pe instantã. Statul se alege cu cheltuieli absolut inutile, de ordinul zecilor de milioane, însã detinutii se aleg cu problema “nereperatã” dar cu satisfactia cã le-au dat de lucru autoritãtilor si nu îsi pierd vremea chiar degeaba la “mititica”.
