DESTIN… De multe ori, povestile de viatã care au ajuns la inima cititorilor iau o turnurã, pe cât de neasteptatã, pe atât de frumoasã. De pildã, cazul celor 4 frãtiori din Bãltati, pãrãsiti de mamã de mai multe luni, a stârnit multã emotie în rândul oamenilor buni. Mai multe persoane inimoase, între care si pãrintele Vladimir Beregoi, consilierul social-misionar de la Episcopie, ba chiar si copiii unei clase de la Scoala “Mihail Sadoveanu” le-au adus daruri care sã le facã viata mai usoarã. Contextul însã le-a prilejuit celor patru frãtiori abandonati întâlnirea cu o femeie deosebitã din Husi, care, de altfel, a stat la baza multora dintre gesturile caritabile fãcute în favoarea lor. Victorita se numeste, si de când a aflat de drama acestor copii, a vrut sã le fie aproape. Tine legãtura cu ei, merge sã îi vadã ce mai fac, le duce alimente si le-a promis cã, odatã cu clãdura, îi va aduce la Husi, la plimbare. Copiii o îmbrãtiseazã, se lipesc de femeie si nu ar mai vrea sã o lase sã plece. În urmã cu douã zile, Victorita s-a dus cu un tort la Vasilicã, pustiul care a împlinit 4 ani. Mama lui biologicã a fãcut si ea un gest, dar ceva mai… comod: i-a dat un telefon lui Vasilicã si i-a spus un simplu “la multi ani”.
Cei patru frãtiori din Bãltalti, care luni la rând au tânjit dupã mama lor, cea care îi pãrãsise si nu mai dãduse niciun semn de viatã, în ciuda faptului cã se aciuase într-o casã din Husi, la doar câtiva kilometri distantã de proprii copii, au înduiosat multe inimi. Pintre acestea a fost si cea a Victoritei, o femeie din Husi, care a rezonat cel mai mult cu drama micutilor. A fost la ei si, de la prima vizitã, a simtit cã trebuie sã îi ajute. A vorbit la primãrie, s-a interesat de sãnãtatea celor mici, cã unii erau rãciti si nu avea cine sã le dea un medicament, sã se facã bine, l-a mobilizat pe tatãl lor sã se implice mai mult în activitãtile de îngrijire a casei si a adunat tot ceea ce donatorii au vrut sã le dea, ducându-le la Bãltati toate darurile. Copiii o vãd de atunci ca pe o mamã si, dacã pânã nu demult, nu avea cine sã îi întrebe sau sã le spunã o vorbã bunã, iatã cã acum mama Victorita este cea care îi sunã, îi încurajeazã si, când poate, merge sã îi vadã. În urmã cu douã zile, Victorita a mers la Vasilicã cu un tort. Bãietelul, cel mai mic dintre frati, a împlinit 4 ani. Greu de descris în cuvinte cum a simtit copilul prima sa aniversare cu tort si o lumânãricã reprezentând numãrul vârstei sale! Îl sunase si mama sa biologicã în aceeasi zi, dar s-a limitat la a-i spune prin telefon “la multi ani”. O strãinã, în schimb, Victorita, si-a fãcut timp sã ajungã cu bunãtãti la micutii pãrãsiti.
“Sunt niste copii care se cresc unii pe altii. Am vãzut cã mâinile Adinei sunt crãpate de muncã”
“Mama l-a sunat dimineatã, si i-a zis “la multi ani” copilului. Când eram acolo, am sunat-o eu si am dat pe difuzor. I-am zis cã sunt în casã la copiii ei, cu tortulet si câte ceva….
Adina (fetita cea mare, în vârstã de 12 ani, n.r) era tristã, vorbele mamei au întristat-o si mai tare. Dar a zis cã o sã fie mai puternicã, pentru cã trebuie sã aibã grijã de fratii ei.
Asteaptã cu nerãbdare sã îi iau la plimbare, la Husi, asa cum le-am promis. Le-am dus si mãrtisoare si jucãrii. Tare s-au bucurat! Mã îmbrãtisau pe rând, se lipeau de mine, au nevoie de afectiune. Sunt niste copii care se cresc unii pe altii. Am vãzut cã mâinile Adinei sunt crãpate de muncã”, povesteste Victorita, femeia cu suflet urias, care si-a pus în gând sã ocroteascã atât cât va putea, cei patru copii pãrãsiti de propria lor mamã.
