ADEVÃRURI BIBLICE….Preasfintitul Pãrinte Ignatie a oficiat Sfânta Liturghie în biserica localitãtii Micesti, filie a Parohiei Gherghesti, Protopopiatul Bârlad, în Duminica dupã Botezul Domnului. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele protopop Vasile Lãiu si pãrintele paroh Ciprian Apopei.
Asa cum ne-a obisnuit, PS Ignatie, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni oratori si interpreti ai Bibliei si adevãrului scris în Cartea Sfântã, a încântat audienta, mai precis enoriasii care au fost prezenti la slujba tinutã conform regulilor de combatere a pandemiei, cu mascã si cu pãstrarea distantei între enoriasi. În cuvântul de învãtãturã, Preasfintitul Ignatie a explicat cuvintele prin care Mântuitorul Hristos a început propovãduirea Evangheliei, «pocãiti-vã, cãci s-a apropiat Împãrãtia Cerurilor», fãcând trimitere la spatiul geografic în care Si-a început misiunea: «Pãmântul lui Zabulon si pãmântul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stãtea în întuneric a vãzut luminã mare si celor ce sedeau în latura si în umbra mortii luminã le-a rãsãrit» (Matei 4, 15-16)
„Primele cuvinte rostite de Hristos atunci când a iesit sã vesteascã cele ale Împãrãtiei Cerurilor au fost: «pocãiti-vã, cãci s-a apropiat Împãrãtia Cerurilor» sau, într-o traducere mai fidelã cu textul din limba greacã, «pocãiti-vã, cãci Împãrãtia Cerurilor este la îndemâna voastrã, este mult mai aproape de voi si puteti dispune de ea». Învãtãtura lui Hristos este însusi Hristos. Nu existã niciun fel de distantã, de prãpastie, între ceea ce Domnul Hristos învãta si viata Sa. Cuvântul lui Hristos s-a identificat atât de mult cu viata Lui încât putem spune: cuvântul Sãu este viatã, si viata Sa este cuvântul Sãu. Îndemnul «pocãiti-vã, cãci s-a apropiat Împãrãtia Cerurilor» a fost rostit într-un anume context geografic. Sfântul Apostol si Evanghelist Matei ne spune cã Hristos a plecat din Nazaret si S-a îndreptat spre Capernaum. Nazaretul a fost locul în care Fecioara Maria a primit vestea cã-L va zãmisli în pântecele ei a tot curat pe Fiul lui Dumnezeu, Care va lua chipul smereniei noastre, ca noi sã putem lua chipul slavei Sale.”, a spus PS Ignatie.
Ce înseamnã pocãinta?
Ierarhul Husilor a explicat semnificatia numelui «Neftali» si ceea ce presupune pocãinta:
„Nu este întâmplãtor cã Hristos a decis, în întelepciunea Sa dumnezeiascã, sã rosteascã aceste cuvinte: «pocãiti-vã, cãci Împãrãtia lui Dumnezeu este foarte aproape de voi, la îndemâna voastrã». «Neftali» înseamnã, în limba ebraicã, «luptãtor». Era al zecelea fiu al lui Iacov. Asumarea pocãintei înseamnã schimbarea mintii noastre, schimbarea directiei, a drumului rãtãcit, cãtre Împãrãtia lui Dumnezeu. Pocãintã nu presupune numai schimbarea mintii, a mentalitãtii, ci si orientarea într-o altã directie decât cea în care eram decisi sã mergem. Pocãinta înseamnã dinamism. Nu este ceva static, o lamentatie, un regret pentru ceea ce am fãcut reprobabil. Nu este o simplã pãrere de rãu, ci schimbarea radicalã a mentalitãtii pãcãtoase, care ne influenta si ne dãdea o directie pe cãile rãtãcite. Când suntem pe o cale rãtãcitã, nu avem nicio directie. Suntem fãrã busolã. Dumnezeu ne va da darul rostirilor minunate, vom fi ca si cerboaica slobodã. Cerbul este, prin excelentã, simbolul voiciunii, al delicatetii. Când fuge, parcã nici nu atinge pãmântul, parcã numai îl mângâie. Este un animal foarte gratios. Când ne asumãm pocãinta, devenim oameni gratiosi, delicati. Nu ne mai lãsãm acaparati de cele ale pãmântului, ale lumii acesteia. Numai le atingem, în treacãt, fãrã sã ne lipim inima de ele. Când ne pocãim, începem sã rodim, sã devenim fertili din punct de vedere spiritual. Pãcatul ne usucã, ne transformã în oameni lipsiti de vlagã”. A mai arãtat Înatul prelat al Husilor.
„Cel care îsi asumã pocãinta este un om inteligent. Cei care sunt la opusul întelepciunii (…) nu realizeazã cã se aflã în «întunericul si în umbra mortii».”
„Hristos, prin venirea Sa, i-a smuls pe oameni din întunericul pãcatului si al ignorantei. A venit sã împãrtãseascã luminã întregii umanitãti. Nu ne putem asuma aceastã luminã dacã nu ne deschidem inima spre pocãintã, prin schimbarea vietii. Nu este un lucru foarte simplu. Renuntãm foarte greu la anumite vicii si patimi, care sunt în noi si ne luptã. Pãcatul cel mai mare este cel pe care îl simtim cel mai adânc înrãdãcinat în noi si la care îti este foarte greu sã renunti. Nu poti renunta pentru cã nu ai suficientã determinare. Cel care îsi asumã pocãinta este un om inteligent. Cei care sunt la opusul întelepciunii nu îsi vor exprima în niciun fel dorinta de a schimba ceva în viata lor. Nu realizeazã cã se aflã în «întunericul si în umbra mortii». Este nevoie ca cineva sã vinã sã le spunã aceasta, si cã au nevoie sã învieze prin pocãintã”, a încheiat PS Ignatie.
